2,225 matches
-
scurte prin aer cu mâinile, determinând traiectoriile impacturilor lui Seagrave cu habitaclul mașinii, momentele mecanice ale celei de-a doua coliziuni dintre acea neînsemnată prezentatoare TV și tabloul ei de bord. Mai târziu mi-am dat seama ce anume îl neliniștise cel mai mult pe Vaughan. Nu era vorba de moartea lui Seagrave, ci de faptul că, având un accident în timp ce purta peruca și costumul lui Elizabeth Taylor, acesta golise de sens adevărata moarte pe care el și-o rezervase pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Era într-un sat, Vejleköpping. A plecat acolo doar cu hainele de pe el, un bloc de hârtie și opt creioane negre. - Mhm... Lantz goli paharul de whisky și privi la ceas. Se ridică. Mă ridicai și eu. - Deci nu fiți neliniștit. Când aflăm ceva, vă anunțăm. Cât mai rămâneți în oraș? - Acum, fără Anca, două-trei zile cred. - Bine. Atunci anunțăm ambasada României, iar ei vă vor contacta pe dvs. probabil. - Ok. Vă mulțumesc foarte mult, domnule inspector. - N-aveti pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
metamorfoze, a unei resurecții. Cu un tremurat, îndepărtez gândul că închisoarea este trupul meu muritor, iar evadarea ce mă așteaptă e desprinderea sufletului, începutul unei vieți ultraterene. Sâmbătă. Era prima oară că ieșeam noaptea, după multe luni, și asta mă neliniștea foarte tare, mai ales pentru că sunt predispus să răcesc la cap; de aceea, înainte de a ieși, mi-am tras o căciulă de lână peste urechi, o beretă de lână peste ea, o pălărie de fetru deasupra. Înfofolit, cu un fular
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am întotdeauna îndoielile mele, serios motivate. — Mademoiselle Sibylle, face el. — Ce legătură are fiica mea cu crocodilii? exclam, căci e drept că de o bucată de vreme ea locuiește singură, dar de fiecare dată când aflu vești despre ea sunt neliniștit. Nu știu de ce, gândul la copiii mei mi-a provocat totdeauna un sentiment de remușcare. Aflu astfel că Sibylle execută un număr cu caimani într-o boîte din Place Clichy; treaba asta mi s-a părut atât de urâtă, încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Poate ați văzut-o întâmplător. — Nu prea trec pe acolo, răspunse el. N-am auzit de dumneavoastră. — Păi, nici nu m-am așteptat să fi auzit de mine, Rra. Nu sunt o celebritate ca dumneavoastră. Mâna lui dreaptă se îndreptă neliniștită spre nodul de la cravată. — De ce vreți să vorbiți cu mine? întrebă el. V-a rugat cineva să stați de vorbă cu mine? — Nu, răspunse ea, nu-i vorba despre asta. Observă că răspunsul ei îl relaxează și că-i revine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
fisurată care se ițea la adăpost de vînt, Într-un golf liniștit și micuț cu nisip alb, pentru a urca fără grabă ca să piară pe țărmurile Înalte și enorme, de care se spărgeau mugitoarele valuri ce veneau dimpotrivă. Priveliștea Îl neliniști. Fără Îndoială că plouase În absența lui, iar cactușii și arbuștii crescuseră peste măsură, Împrăștiindu-se printre stînci și blocurile de lavă, căutînd cu aviditate orice bucățică de pămînt fertil adusă de vînt și Îngrășată cu excrementele a milioane de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Începu să-i crească o barbă roșcovană, Încîlcită și rară, care scotea și mai mult În evidență sluțenia absolut respingătoare, furibundă și Înfricoșătoare a acelui chip care speria copiii, le făcea pe femei să Întoarcă numaidecît capul, scîrbite, și Îi neliniștea pe bărbați, care nu erau În stare să-i susțină fățiș privirea. - Parc-ai fi o iguană, se aventurase un suedez să-i spună, la bordul celei de-a treia baleniere și, cu toate că Îl desfigurase pe loc, tăindu-i nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și În cea mai absolută tăcere, temători și că s-ar fi putut Întîmpla ceva cu răpitorul lor și n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Și cum le făcea să eșueze? - Așa cum o fac mereu pirații de pămînt... - Dar cum? Întrebă Oberlus, nerăbdător. Celălalt Îl privi surprins, ca și cum Întrebarea i s-ar fi părut stupidă: - Cu luminile... - Luminile? - Luminile! Acum bătrînul fu cel care se neliniști cu-adevărat. Oare nu știi ce sînt luminile de poziție ale unui vapor? Oberlus nu răspunse, conștient de faptul că interlocutorul lui trecea printr-unul din frecventele momente de criză și că avea să prefere să amuțească de-a binelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rodnic și comod. Oberlus știa că putea foarte bine să mănînce iguane, ouă, pești și legume din grădinile sale cît ar fi vrut el, dar carnea de broască-țestoasă fusese din prima clipă cea mai importantă În alimentația lui și Îl neliniștea sentimentul că Într-o zi ar fi putut ajunge să-i lipsească. De fapt, țestoasele din Hood, cu carapacea diferită de cele din restul arhipelagului, au dispărut cu totul, ca urmare a acestui jaf, Înainte de sfîrșitul acestui veac, Oberlus Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lăsat să devii stăpînă absolută peste mine, peste secretele mele și intimitatea mea... - Să știu că sînt În tine nu compensează faptul de a ști că ești În mine, argumentă Niña Carmen cu seninătate. Libertatea mea e cea care mă neliniștește, nu a ta. - N-are nici o noimă ce spui. - Ba are, pentru mine... Și eu hotărăsc. Tocmai am Împlinit douăzeci și unu de ani și nu vreau ca Într-o zi, la vreo șaizeci și ceva, poate, să mă opresc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Înspăimîntătoarea lui sluțenie se datora numai unei probleme de gestație sau dacă era vorba mai degrabă de o tară ereditară, pe care și copilul ei avea să o moștenească. Iubea acel copil. Chiar dacă era fiul cui era și se simțea neliniștită de faptul că s-ar fi putut naște diform și respingător, Îl iubea cu o dulce tandrețe, de care ea Însăși se mira prima. De asemenea, se Întreba adeseori ce s-ar fi Întîmplat cu viața ei - și a altor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
cald și simțeai în aer miros de ploaie. Bine, chiar foarte bine ar fi fost să se pornească ploaia, nimeni n-ar mai fi auzit vîslele, nici scîrțiitul furcheților. Ora de întâlnire trecuse, nu cu mult, dar trecuse și era neliniștit. Să mai stea o zi ascuns în mal era de negîndit. Întîi pentru că trebuia să ajungă cît mai repede la "ai săi", deținea știri noi și de o importanță deosebită, aflase prin oameni de încredere că germanii pregătesc o ofensivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea mai mare, sunetele mai clare. Omul venea fără grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge, mai ales cînd au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
-o pe KF., dar i-a sărutat mîna, simțind ca o arsură pe buze căldura pielii sale, strîngînd din dinți pînă la durere ca să-și stăpînească respirația, nodul din gît, așa că totul a rămas înlăuntrul său. Sper să nu vă neliniștească prea tare, domnule Popianu, faptul că v-am ieșit în întâmpinare... Îmi place să fiu pregătită atunci cînd mă onorați cu vizita dumneavoastră. E o ocazie rară, care trebuie prețuită ca atare." Nici nu-și putea da seama dacă își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu în alta parte. Și te mai miri că au apărut caraghioșii ăștia doi să facă ordine în Vladia, te mai miri..." Nu-i spusese că se miră de ceva anume, dar domnișoara K. F. ca întotdeauna aflase ce-l neliniștea. Îi intrase în cap. Îi intrase în suflet. Și lui, așa cum intrase în mintea și sufletul întregii așezări. Nu înțelegea cum anume și mai ales de ce reușea să se vîre în ființa intimă a celor din Vladia, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să o scoată din făgașul ei bun-prost cum era, dar știut și acceptat, pentru a o împinge pe alt drum. Un drum necunoscut pe care el, Mihai Mihail nu-l putea întrezări din cauza întunericului în care se afunda. Ceea ce-l neliniștea profund era chiar amenințarea acestui întuneric. O amenințare pe care o simțea chiar în viața sa, cu cît înainta, cu atît jur-împrejurul său era tot mai întunecat, iar firul de lumină pe care îl urma, care se năștea întotdeauna cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
apuci pe alt drum, să cauți altceva, în altă parte. Pe cînd un "pe aproape", "foarte aproape" te paralizează, te hipnotizează, te face să-ți pierzi vremea și cumpătul. Două lucruri mai prețioase decît succesul chiar, timpul și cumpătul. Era neliniștit și chiar sîcîit. Lista de adrese, de nume era un succes. Un succes care arăta că lucrurile devin grave. Comedia, carnavalul, risca să devină o adevărată tragedie. Priviți cu oarecare îngăduință și mai ales fără prea multă profesionalitate ce puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fi de mare folos. După felul în care îi privea și se agită, se părea că - deși nu le cunoștea limba - bestia înțelesese comentariile lor. Hiro Tavaeárii, ai cărui ochi obosiți nu pierdeau nici un amănunt, observă imediat acest lucru. — E neliniștit, spuse. Cred că suntem pe drumul cel bun. La ce distanță ar putea fi insula vulcanică de locul lui de origine? Miti Matái cugeta câteva clipe și, în cele din urmă, întinse mâna către pieptul barbarului, așezându-i degetul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de ani. Nici un scufundator nu visează să trăiască o sută de ani, glumi Vetéa Pitó. Dacă mi-aș fi dorit asta, mi-aș fi ales altă meserie. Discuția se opri aici, insă Tapú Tetuanúi nu putea să nu se simtă neliniștit în fața posibilității că o persoană de care se simțea atât de apropiat să cadă în capcana unor oameni care aveau să sfârșească prin a-l îndepărta de vechii lui prieteni, fiindcă sectă se transformă, puțin câte puțin, într-un cancer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
o oglindă, si cerul, care nu se diferenția cu nimic de cerul din oricare alta seară, si, după ce cugeta un timp, căutând vreun pericol ascuns, sfârși prin a-și recunoaște încă o dată neștiința. Nu văd nimic care ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget, dar, de obicei, sunt atât de mulți și lucrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Marara, care se știau în pericol de moarte, conviețuind într-un spațiu atât de limitat cu o ființă care n-ar fi ezitat să-i omoare pe toți, ca să se poată culcă cu un monstru? Și, parcă pentru a-i neliniști și mai mult, continuă să plouă, iar căldură asfixianta ridică o perdea de ceață care limită vizibilitatea la o sută de metri, astfel că majoritatea pasagerilor de pe Peștele Zburător aveau tot mai mult impresia că erau condamnați să navigheze veșnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mașina dar femeia palidă, îmbrăcată modest și cu părul strâns, nu era aceea pe care o aștepta. Simți că i se strânge sufletul de negre presimțiri. Crezu că se întâmplase ceva rău dar răspunsul ei că erau, cu toții, bine, îl neliniști și mai tare. Luana nu-l privi nici o clipă în ochi iar în momentul în care păși pragul casei se îndreptă spre dulap și scoase hainele ei și valizele. Bărbatul se trezi depășit de situație. Pregătise masa, cu sfeșnice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
acasă. Pentru ea nu conta, toate erau de mâncare. Așa că de ce oare simțea acum nevoia să se asigure că are cămările pline? Stătea În fața etalajului de cutii, Întrebându-se cum să prepare o masă hrănitoare și gustoasă pentru Adam. Se neliniștea la gândul că el nu avusese parte de o mâncare bună de mult timp. Rămășițele micului dejun cu bucăți tari și mucede de brânză zăceau Într-o farfurie din chiuvetă, iar crustele lor păreau resturi uscate de pâine. Margaret s-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]