999 matches
-
stabilit deja că destinatarul vizat e foarte tânăr (cei maturi descoperind între timp în telefon o sursă de sclavie, care îi leagă de treburi, responsabilități, obligații de serviciu). Raportarea publicității la vârste și la trecerea timpului are, de altfel, ceva neliniștitor: am comentat altădată, cu obidă, campania care ne număra minutele de trăit; nu mi se par mult mai inspirate nici promisiunile de cartele cu minute gratuite lunar - „pe viață". Ar trebui să presupunem că o firmă de telefonie (care poate
Ieșeală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6294_a_7619]
-
în care se află un vizitiu și un bătrân. E scena asasinării lui Laios, așa cum o descria Iocasta în Oedip rege. În chip semnificativ, menționarea răscrucii unde a fost omorât regele Tebei constituie și în tragedia lui Sofocle primul indiciu neliniștitor pentru protagonistul care își amintește că a ucis și el cândva într-un astfel de loc. Recitită, afirmația inaugurală a corului din actul I capătă o nouă semnificație: Ne aflăm mereu la o răscruce de drumuri, toate direcțiile par că
Oracolul dereglat by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5241_a_6566]
-
de Bavaria, cu o frunte arcuită și brăzdată de vinișoare și cu ochi prea plini de-o sensibilitate tremurătoare. Și (slavă Domnului) nutrea afecțiuni și înclinații copilărești pe lîngă tendințele mai ciudățele. Iubea bomboanele Pop Rocks și, cu o devoțiune neliniștitoare, culoarea albastru. Era fascinat de Abraham Lincoln, despre care în- țelegea că fusese președinte, dar insista și că avusese o forță supraomenească, precum și harul de-a face să apară copaci gata crescuți din pămîntul sterp. În noaptea aceea, în pat
Michael Cunningham Pînă la căderea nopții () [Corola-journal/Journalistic/5276_a_6601]
-
noastră. Dacă tinerele fete de pe malul Bosforului acceptau să fie ucise de dragul iubitului lor, e curioasă thanatofilia prezentă în cîteva mici capodopere, precum Domnul de rouă, Făt-Frumos, Dochia, Amantele Ciliii ori Păstorul murind. Ele sunt în aparență basme, dar devin neliniștitoare ca atmosferă și tramă narativă: în toate este vorba de iubirea imposibilă între un bărbat viu și o fată moartă (sau invers), de intensitatea neobișnuită a unei astfel de iubiri, provocată tocmai de apartenența protagoniștilor la lumi diferite. Cele mai
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
sătul de raționalitate, capul și-ar dori, ca într-o transcendere a limitelor, să coboare în piept: „Cât aș da să fiu inimă/ Zice creierul/ Să fiu inima oricui/ Și să plâng” (glandă). Lectura poemelor cuprinse în Paloarea induce senzația neliniștitoare că asistăm la o diafană survolare cu aripi metalice. Suntem părtași la o lume ce își duce existența între cârjele bine fixate cu vedere spre moarte. Versurile simple, austere, puternice, cu nuanțe metalice, au tactul ciocanului din sălile de judecată
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de efecte stilistice, cu tonuri apăsate, grave, ce impun solemnitatea Palorii. Ele reconfirmă vocația de profet sumbru a poetului, de conștiință lucidă ce ne vorbește de dincolo de iluzii. Pactul poetic e, la Ioan Morar, un caz particular, straniu, strălucit și neliniștitor al pactului cu moartea.
Simfonia extincției by Daniela Magiaru () [Corola-journal/Journalistic/5148_a_6473]
-
de se-aud șoapte sub blană. Umbre și licăr pe gălbui rogojini. Fumul se-nalță ca ceața neguroasă. În adâncă tăcere fumează palida rasă. Macul, ca magul făcător de minuni Acoperă-n minciună tot ce-aievea există, Negre iluzii în neliniștitoare, grea veghe. (1916) Konstantin OLIMPOV (1889-1940) EVAN, EVOE! Constelația Lirei, Constelația Lirei. K. Fofanov Evan, Evoe! - înainte, tot înainte. Mirra Lohvițkaia Nervi-jonglori - vânt dement, Tămâiată e cale Universului. Lăsați să curgă șuvițele visărilor în haremul luminii - Cu furtuna cuvântului se
Avangarda rusească – jertfa gulagului () [Corola-journal/Journalistic/5156_a_6481]
-
informație aparent neutră: „Autorul masacrului din Norvegia riscă 21 de ani de pușcărie” (libertatea.ro, 23.07.2011); „Bărbatul arestat după atentatele din Norvegia este acuzat de terorism. Riscă 21 de ani de închisoare” (realitatea.net, 23.07.2011). Sentimentul neliniștitor sau iritant pe care îl poate provoca o formulare de felul celor de mai sus nu e greu de explicat: provine din ignorarea încărcăturii evaluative sau argumentative a cuvintelor. O inadecvare la așteptările cititorilor e agravată, în acest caz, de
A risca by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5367_a_6692]
-
bine de jumătate de secol: „creștinismul a făcut Europa, creștinimul se destramă. Concluzia? Europa crapă.” Strigăte în deșert În OBSERVATOR CULTURAL nr. 338, din 13-19 octombrie, am citit două pagini (realizate de Mihai Plămădeală) care stau sub semnul unei interogații neliniștitoare: „Cine protejează zonele istorice protejate?”. Opiniile reproduse aici aparțin unor profesioniști ai acestui domeniu și avertizează cât de dezastruoasă este situația conservării patrimoniului arhitectonic din București. „Într-un oraș european civilizat, investitorul se orientează spre centru sau periferie în funcție de o
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5193_a_6518]
-
suntem cu toții în aceeași situație” (HotNews, 19 iulie 2011). Apropierea dintre cele două scenarii este puternică și productivă emoțional; din păcate, dusă până la capăt, nu îndeamnă nici la optimism, nici la acțiune: cu sau fără voie, analogia implică un final neliniștitor pentru criza europeană. Invocarea Titanicului anunță mai curând inevitabilul catastrofei, față de care clișeul activ, pozitiv și optimist („cred în capacitatea... de a găsi o soluție”) își pierde mult din eficiență.
Argumente riscante by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5230_a_6555]
-
despre autoare și carte, despre jocul propus de titlul ei și echivalențele încercate de traducători în alte limbi, despre universul din care a ieșit autoarea, despre mizele ficțiunii și explicația impactului. Prefața are și un titlu incitant, jumătate ludic, jumătate neliniștitor: Fetița cu chibrituri (care ard)" și multe cârlige cu momeli apetisante pentru cititor. Romanul scris la persoana I relatează dramele unei adolescente de 16 ani: copila părăsită de tată pentru că nu este băiat (omul se întoarce în Maroc ca să-și
Femei by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6703_a_8028]
-
sau dr. Jeremiah Naehring (Max von Sydow), medici care se presupune că fac experiențe pe bolnavi pentru a obține un exemplar complet manipulabil și lipsit de afecte, un prototip al lui homo sovieticus. Însă în paralel se acumulează și probele neliniștitoare privitoare la incerta sănătate psihică a agentului Teddy al cărui trecut ascunde o traumă. Doctorul Naehring explică ex catedra etimologia cuvântului în limba greacă (rană) și sensul său suplimentar în germană, acela de vis (Traum). Explicația conectează două lumi, una
Mind Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6472_a_7797]
-
mărinimia spiritului, se ascunde în pliurile unei muzici rafinate, intelectuale: „Bună dimineața în struna ta - cine poate înțelege/ Călătoria cu valuri la subsoară?/ Ce lege neștiută va culege/ Struna ușoară?" Un must de sânge hrănește finețea unei arte care bucură neliniștitor. Și e ceva mai mult decât sacrificiul unui șir de artiști în vibrația unui lemn cu ținere de minte. Sacrificiul întemeietor e cel pe care-l recheamă melodia, fixând, la urma urmei, sensul modern al Învierii: nici un calvar fără speranță
Patimile viorii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6405_a_7730]
-
filmul lui Robert Zemeckis din 1994 și nicidecum cu cele ale lui Private Ryan din filmul lui Spielberg, și unde Forest Gump reprezintă o vedere în secțiune asupra unei perioade extrem de agitate din istoria Americii, din perspectiva unei inocențe extrem de neliniștitoare. Lumea lui Gump se aseamănă cu lumea paranormalilor lui Bill Django. Fără intenția de a fi ironică sau comică, ea suscita o ironie superioară și o lume alternativă a gesturilor paradoxale, a unui zen particular unde acțiunea nu este urmată
Tăcerea caprelor by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6329_a_7654]
-
un răspuns unic și irepetabil unor probleme, neliniști convulsii și angoase comunitare”. Ceea ce înseamnă că literatura devine cu adevărat document mai ales în momentele de criză a istoriei, când capacitatea de a „surprinde în mod nuanțat și profund identitățile neașezate, neliniștitoare și, foarte adesea, marginalizate ale lumii sale” se dovedește vitală. De aici, priza egală deopotrivă față de fenomenul comunismului și al tranziției. Ambele sunt, în fond, epoci în care literatura își iese din matcă și concentrează valori umane mai largi. Fără
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
al oamenilor de rând (iar nu alături de mersul avântat al omului nou din prescrierile oficiale), scriitorii vorbesc în cărțile lor nu despre un trecut glorios, ci despre o memorie ultragiată, nu despre un prezent eroic, ci despre unul cenușiu, vinovat, neliniștitor. Vorbesc, de asemenea, despre eșec, ratare, inadaptare, injustiție, frică și nefericire”. Nici temele majore ale imaginarului postdecembrist nu scapă privirii lucide a Sandei Cordoș. Lumi din cuvinte oferă, chiar și fragmentar, una dintre primele analize de imaginar ale prozei din
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
și pe unchiul Samuel. La cîteva zile după ce dispăruse unchiul Samuel, noaptea, veniseră niște inși și-l luaseră și pe tata, fără nici o explicație. Se întorsese însă repede. Încet, încet, de-a lungul acelei ierni, o cuprinsese o senzație tulbure, neliniștitoare, care copleșea orice alte senzații, că tata nu se întorsese cu totul din pușcărie. În acea zi, în Seat-ul alb, vedea limpede ceafa tatălui ei, părul negru și creț în care se pierdeau cîteva fire albe. Stătea înghesuită între frați
Esther Bendahan - Lasă, o să ne întoarcem () [Corola-journal/Journalistic/5028_a_6353]
-
ca de la sud la nord”), fenomenele realului trec într-o solemnă aglutinare: „contopirea-i deplină/ atît între pașii cei grei/ sandală romană lîngă sandală romană și umăr lîngă umăr/ cît și între ei și ceea ce este de călcat” (noli tangere). Neliniștitorul heraclitism e înlocuit de un pacific hieratism eleat: „ține minte că nici o clipă nu trece/ că nici un rîu nu se mișcă/ mai mult de o secundă/ cînd îl privești” (a uita ). Viziunea paradoxal rebelă, printr-o disciplină negativistă, a lui
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]
-
rulare: „Sunt artist, și creația presupune mișcare”. „Conservatorul” C.D. Zeletin veghează asupra romanticului din ființa d-sale. Nu doar prin ipostaza omului de largă cultură, ci și prin spiritul critic carei îngăduie să se plaseze într-o actualitate atît de neliniștitor turbulentă, încît reclamă un diagnostic medical. Iată-l: „Manie fără simptome psihotice, care e o formă de nebunie manifestată prin excitație necontrolată, jovialitate tîmpă și optimism excesiv, hiperactivitate și vorbărie. Doamne, se îneacă țara în vorbe”! Sau, absența penibilă a
Sub scutul moralistului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4714_a_6039]
-
Iată cum aventura unei vieți se derulează cu încetinitorul. Dacă Vasile Baghiu a pariat pe anxietate, atunci i-a reușit. Fără a transmite pretenții existențialiste ori grimase filosofarde, romanul Planuri de viață se ambiționează să răspundă la una dintre întrebările neliniștitoare ale literaturii: de unde acel ceva care îndeamnă la călătorii fără scop? Răspunsul poate fi neliniștea artistului, împreună cu obligația reușitei pe care numai străinătatea o imprimă, de vreme ce acasă, prin integrare firească, nu invită la nimic altceva decât la desfătare și pesimism
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
Quasimodo Odată cu Giuseppe Ungaretti (1888-1970), procesul de introvertire a liricii în primii ani ai veacului XX și-a aflat apogeul în vecinătatea ermetismului: nu altceva decât o codificare în care cuvântul va pierde mult din densitatea lui logică, devenind aluziv, neliniștitoare sugestie polisemică, găsindu-și forme și sinteze indirecte, simbolice, ocult revelatoare. Și Montale a fost încadrat într-un context „ermetic” ( a nu se confunda cu ceea ce va fi definit Ermetismul propriu-zis). Însă, după cum scrie Edoardo Sanguineti („Tra Liberty e Crepuscolarismo
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
amintita scurtă ochire critică asupra cărții, poezia lui Nicolae Prelipceanu țintește, în fapt, departe la marginea vizibilului, spre „această îndepărtare”, în departele unde vorbește altcineva. Astfel se structurează prima metaforă obsedantă a liricii lui Nicolae Prelipceanu, prezența cel mai adesea neliniștitoare, agresivă, a Celuilalt, dușman, dar și camarad, coautorul poemelor din la pierderea speranței; autorul dispare „în propria vreme”, pentru ca poezia să se scrie în timpul coautorului, al lui altcineva, primul își pierde speranța, Celălalt o regăsește, poetului - „mumia vie” - rămînîndu-i șansa
Sufletul mărunțit pe un tocător by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4559_a_5884]
-
s-au răspândit pe întreaga planetă, continuă să privească meciul de șah dintre Tzara și Lenin cu aceeași încordată atenție. Cum de e posibil tot acest amalgam? Răspunsurile (sub formă de întrebări) ale lui Andrei Codrescu sunt, în egală măsură, neliniștitoare și cinice: „Să fie aceasta o dovadă că ființele postumane ale capitalismului târziu au ajuns în viitorul leninist fără comunism? Și dacă așa stau lucrurile, înseamnă că partida încă mai continuă, iar dadaismul încă mai are destule lucruri de făcut
Când dadaiștii joacă șah (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5751_a_7076]
-
la îndemnul călugărului dominican Savonarola, de origine ferrareză, erau arse, din rațiuni religioase, obiecte de preț. De aici purced explorările lui Thomas, secondat discret de Vittoria Pitti, logodnica celui ucis, și de doctorul d’Altavilla, pentru aflarea adevărului. Atmosfera este neliniștitoare, stranie: intrând în biblioteca lui Pietro, Thomas pătrunde în universul unui astrolog, apoi în cămăruța secretă unde se retrăgea, neștiut de nimeni, ca să practice magia! Ni-l imaginăm pe Pietro cuibărit într-o odăiță ferită, unde îi invoca pe demonii
I.P. Culianu – o „autobiografie fantasmatică” by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/3299_a_4624]
-
sau numai l-ar privi. Din pricina asta se așeza pe ultimele locuri în tramvaie sau autobuze, ori intra în sala de cinema după ce se stingeau luminile. În clipa aceea însă simți ceva deosebit. Ceva - șovăi, căutând parcă cuvântul potrivit -, ceva neliniștitor, aidoma acelui trosnet suspect pe carel auzim, sau ni se pare că-l auzim, în puterea nopții. Făcu un efort să nu-și ia ochii de la statuie, dar în realitate n-o mai vedea: privea înlăuntrul lui, ca atunci când ne
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]