1,009 matches
-
Doamne Te caut dis-de-dimineață Însetat-a de Tine cugetul meu Suspinat-a după Tine trupul meu Mila Ta mai bună decât prin viață În locul cel sfânt m-am arătat Ție Te va lăuda chiar gura mea în zori Când din nemărginiri de spirit cobori Ca să văd Slava Ta de măreție Lipitu-s-a sufletul meu de Tine Și dreapta Ta pe mine m-a sprijinit Nicio durere n-o să mă clatine În lume doar pentru credință trăiesc Și va coborâ al
PSALTIREA LUI DAVID ÎN SONETE (3) de AUREL M. BURICEA în ediţia nr. 1581 din 30 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367759_a_369088]
-
umerii și sânii Ești toată-a mea, cum eu al tau tot sunt. Doar eu te-ating, cu mâna, cu privirea, Doar eu ți-absorb a trupului căldură, Iubirii tale singur i-am luat măsura , Vecină i-e de-acum nemărginirea. Că nu-i nimic să mi te poată-atinge, Eu apă sunt și sânge și aer și pământ, Sunt vântul ce mângâie și soare tot eu sunt Privirea-mi ți-e veșmânt și gură mea-i ce frige; S-am loc
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
o anumită (mare) magie. Apoi, cota punctuației. „Tehnoredactarea” are partea ei de comunicare (din care este exclus orice fel de dulceag „calo-”). Visătorul care a scris duce, din volum în volum, aceleași semne exemplare. E greu, însă, de navigat prin nemărginirile profunzimilor cuvântului lui Vasile Latiș și, poate, nu va atinge nimeni limanul de echivalență dintre semnificant și semnificat. „Același aceluiași gând și multe-ar putea tâlcui / înțelepții. Într-adevăr: ei ajung până la cuvântul / din urmă dar nu-i al lor
POEZIE DE TAINĂ SEMNATĂ VASILE GRIGORE LATIŞ de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 187 din 06 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367051_a_368380]
-
părerea pictorului, întrucât tabloul și tema lui mi s-au părut „nemărginite” în înțelesuri. A fost prima dată când i-am cerut părerea. Și, i-am cerut-o din teama de a nu greși. Sublimul tablou „Geneza” m-a copleșit! Nemărginirea este prezentă în sufletul artistului, este fluviul de foc ce-i curge prin vene, revărsându-se în culoare și pe pânză...La fel se întâmplă și cu poetul: Universul vibrează în sufletul său, Natura țâșnește în ființa sa prin fiecare
MIHAI CĂTRUNĂ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367095_a_368424]
-
în sufletul său, Natura țâșnește în ființa sa prin fiecare mugur și seva-i nevăzută. Anotimpurile înfloresc în inima sa și, toate îi invadează sufletul precum parfumul florilor. Artistul se contopește cu Universul care îl inspiră, „mărginirea” se armonizează cu „nemărginirea” iar „eternitatea” cu „clipa” de față... În „artă” se rezolvă antitezele prin bucuria creării. Din bucurie s-a născut și „Arta”. Esența primordială, „bucuria” se află în roua de pe flori și în azurul cerului; în efervescența Primăverii și în florile
MIHAI CĂTRUNĂ de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 192 din 11 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367095_a_368424]
-
DIN 1906 DIN SÂN FRANCISCO Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 171 din 20 iunie 2011 Toate Articolele Autorului O zi însorită cum au fost cam toate până acum, fără vreun petec de nor pe văile abisale ale nemărginirii dumnezeiești. DN 120, 90 mile (circa 150 km), adică un ceas și ceva de mers de la Modesto la Frisco, aproape aceeași distanță până la Parcul National Yosemitti din Sierra Nevada pe care aveam s-o parcurgem câteva zile mai tarziu. Mii
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
dă spre golf și developez pe retină “Alcatraz”-ul, “linșat” de o peliculă albicioasă de ceață amestecată cu vârtejul stropilor multicolori, “stratigrafiați” astfel de cerul coborât până aproape de pilonii magnificei construcții și firește ai țărmului insulei. În stânga, azuriul crud al nemărginirii oceanului pare pătat de neastâmpărul perpetuu al vântoaselor marine și tușează cu o cromatică in degrade întregul peisaj, estompând îngrijorător acuratețea privirii, iar eu lăcrimez și încerc să-mi repotrivesc fixarea elementelor din decor la locul cuvenit, sperând într-o
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
Pedro. Il Presidio urmează să devină cel mai mare promontoriu de agrement din Statele Unite ale Americii. În afară acestui uriaș perimetru de pământ și apă, la nord, în apropierea Peninsulei Marin și la sud de San Pedro se desfășoară năvalnică, nemărginirea lui Monterey Bay National Marine Sanctuary, fantastică biosferă a Pacificului Occidental, cu o varietate de specii exhaustivă, cu o seismosferă și vulcanosferă inedite și primejdioase în cel mai înalt grad (vezi, pentru similitudini “Cercul de foc al Pacificului”, de pe celălalt
GOLDEN GATE ŞI COYOŢII OCEANULUI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 178 din 27 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367254_a_368583]
-
de plopi de stele ... de ea ... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri de umbre se ascunde în teii care ard în neliniști și tremură prin tăcerea cerului aud murmur din ultimul dor la ziua ta nemărginirea cântă * Marea în furtună caută Iubirea de sub tei Hohotul lacrimii din ochiul Amurgului în flăcări murmură Imensitatea durerii Ecoul tace Muzica vântului amintește despre Iubiri pierdute Nopți cu lună tremurândă Enigmatic și visător Singur printre oameni Cineva prin albul umbrelor
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
cu-avânt, Lumina vie ce cuprinde Luciri din versuri care sunt Nemuritoare și candide, Când Eminescu-și va deschide Aripa lui de înger sfânt! Vera Crăciun - Cu dor de Eminescu Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare, Iar ochii-mi lăcrimează în taină plini de jale ... . Ce este Eminescu? O stea nemuritoare! O flacără ce arde, scânteie -nălțătoare, Un gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
în zboruri visătoare, Iar ochii-mi lăcrimează în taină plini de jale ... . Ce este Eminescu? O stea nemuritoare! O flacără ce arde, scânteie -nălțătoare, Un gând croind luminii Luceafărului, cale! Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri visătoare. A fost și est rege! Cuvântul său nu moare, Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale. Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare: De la semețe creste, la teiul trist din vale. Cu dor de Eminescu și de al
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
A fost și est rege! Cuvântul său nu moare, Coroane-n veci slăvite se tânguiesc agale. Pustiu este și codrul. Cumplită resemnare: De la semețe creste, la teiul trist din vale. Cu dor de Eminescu și de al slovei sale, Admir nemărginirea în zboruri, visătoare. Romeo Tarhon - Eminescu, zeul unic Nu am vreme, vremea trece Cum în aste vremuri știm: Un minut trece cât zece, Ceasul mult mai scurt simțim Și n-am am vreme câtă vreme Aș voi să am, să
LA STEAUA CARE-A RĂSĂRIT – OMAGIU LIRIC AL PRIETENILOR ZIARULUI ŞI EDITURII NAŢIUNEA de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363751_a_365080]
-
2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU BOBULUI DE NISIP ...chiar și umbra-mi vrea un repaus până timpul se scurge, picătură după picătură în haos - ochiu-mi treaz mai câtă, încă, -n clepsidra și nu zărește infinitul supliciu - numai lacrima, își află nemărginirea în sufletul bobului de siliciu. Referință Bibliografica: ELOGIU BOBULUI DE NISIP / Ion Mârzac : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 248, Anul I, 05 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Mârzac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
ELOGIU BOBULUI DE NISIP de ION MARZAC în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364624_a_365953]
-
despre viața ei, despre anii petrecuți în Israel, pentru un film, căci nu se puteau pierde atâtea trăiri, atâtea dezamăgiri, atâtea lovituri, atâtea lacrimi... Maimuța de mătase stătea liniștită împreună doar cu ea însăși, uitându-se pe geamul mașinii spre nemărginirile cerului...soarele strălucea fierbinte peste frisoanele retrăirilor nefaste...Ca într-o rezervație cu animale pensionate pe caz de prea multă viață ne retrăsesem fiecare în carapacea lui , meditând la meandrele unei vieți răstignite pe altarul hazardului și al durerii... Cine
MAIMUŢA DE MĂTASE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364614_a_365943]
-
ne-au deschis drum de stele, presărat cu gânduri de culoare roșie... Atunci, vibram odată cu muzică sferelor... noi intonam imnul dragostei, apoi... psalmul păcii și-a împăcării cu sine, a împăcării cu noi. Știi, iubite, simțirea aceea de finire a nemărginirii, a prinderii timpului într-o buclă, acolo, în inima noastră --- căci nu mai erau două, ci una singură--- cu un nod strâns, strâns... inima aceea care... bătea... ... și bătea... tare, de se-auzea... hăt...departe, până la mine și la tine
MINUNE-ŢI SUNT, IUBIT ÎMI EŞTI de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349632_a_350961]
-
Acasa > Stihuri > Nuante > INFINITELE NUANȚE Autor: Cârdei Mariana Publicat în: Ediția nr. 119 din 29 aprilie 2011 Toate Articolele Autorului NUANȚE Pe stânci albastre, pescăruși țintesc nemărginirea și marea strălucind în larg, le mângâie privirea. Valurile înspumate poartă midii către țărm, în nisip rămâne perla ce o ne-o disputăm. De n-ai văzut marea, te îndemn s-o faci acum să simți frenezia, și al brizei
INFINITELE NUANŢE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349621_a_350950]
-
lumi-ntregi, Și povara morții, celei reci... Ai plătit prețul Mântuirii, Și pentru vecie, cel al iubirii! Cu Tatăl, Tu ne-ai împăcat, Și ne-ai dăruit o altă viață! Nu ne-ai mai lăsat în păcat... Ne-ai adus nemărginirea-n față! Primește-n miezul primăvarii, Cântecele sufletelor noastre... Căci prin raze, dincolo de nori, Răzbat prin zările albastre! Primește închinarea sfântă, Umila cântare, înălțată-n zare... Care-Ți Proslăvesc jertfa, încă... Prin marea iubire, a Învierii Tale! Primește mulțumirea noastră
MÂNTUIREA NOASTRĂ! de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350328_a_351657]
-
miresmele o să ne-mbete. în luna ast-a lui april, erai copilă, eu copil, când ghiocei tu culegeai, eu îți priveam chipul bălai. dulce liană de iviri printre frumoșii trandafiri, în geana timpului suind, erai statuia de argint și în nemărginirea zării, în buza dulce-a înserării, chipul tău mi se năzare și se pierde-n depărtare. tot seninu-ți joacă-n geană, chipul tău de cosânzeană și-uite-așa într-un descânt, toate au zburat în vânt. luni, 1 aprilie 2013 Referință Bibliografică
APRIL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350434_a_351763]
-
sunt răi. Las gura lumii slobodă, Un singur dor mai am: Pe mama și pe tata să-i urmez Unde sunt ei, acolo vreau! 27 ianuarie 2010 CINE SUNT EU? Cine sunt eu? Un minuscul fir de nisip pierdut în nemărginire, rătăcit prin omenire... Nu sunt nici apă, Nu sunt nici foc, nici vânt, poate m-am născut prea târziu sau poate prea curând. Ce am fost cândva, astăzi nu mai sunt, iar ce sunt azi îmi pare rău că nu
DIN VOLUMUL “ HAOS”, EDITURA ANAMAROL, 2010 de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349010_a_350339]
-
pe care nu le-am lăsat să treacă fără a fi consemnate, prin file de jurnal rupte, dar ale căror idei au răsărit cu și mai mare putere atunci când iarna totalitarismului a trecut, sau prin simțăminte care transcend finitul în nemărginire, asemenea râului care în cele din urmă se varsă în ocean... A consemnat, George ROCA 17 februarie 2011 Sydney - București Referință Bibliografică: INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENȚE ROMÂNEȘTI) / George Roca : Confluențe Literare, ISSN
INTERVIU CU OCTAVIAN LUPU REDACTOR AL REVISTEI CONEXIUNI CONTEMPORANE (ÎN PREZENT CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 55 din 24 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349022_a_350351]
-
Acasa > Versuri > Iubire > NE COCOȘĂM ÎN VII BLEGITE Autor: Mihaela Tălpău Publicat în: Ediția nr. 1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Da, poate cerșesc iubirea pe care altădată tu o cerșeai Și-n dorul meu nemărginirea cu dalta inimii mi-o dai Poate că n-am știut întruna să fiu o rază zâmbitoare Și m-am ascuns în nori ca luna și răpăieli ți-am dat din soare Noi, ca pământul suntem dară, în anotimpuri trăim
NE COCOȘĂM ÎN VII BLEGITE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348571_a_349900]
-
a desființat universul nu mai este au rămas gândurile într-o plimbare de la o eternitate la alta fiecare cu o ideie sub braț nu mai există aglomerații nici rarefieri nu mai sunt fiecare trece prin fiecare lăsând simțurile să cutreiere nemărginirea spațiul nu se mai întinde de la un punct la alt punct suntem noi sub formă de atingere uneori strigam după timp dar nici timpul nu mai este a rămas o întindere în care ochii se răstoarnă în alți ochi atât
LIPSA LUI NU de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 740 din 09 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348724_a_350053]
-
Lui Isus în veci nepieritoare! Lacrimi O lacrimă de stea Mi-a tresărit sub pleoape Și altele...haotic Se-alătură să scape Când zbuciumate gânduri Îmi cotropesc ființa Și doruri plâng uitate Și a slăbit credința... Cu ochi înrourați Cuprind nemărginirea Și inima tresaltă Când întâlnesc Iubirea! În pumnii încleștați Am strâns frânturi de stele, Speranțe renăscute Și gândurile mele... Le-am împletit în cântec Cu lacrimă și dor Și le-am trimis ca jerfă Spre Domnul Salvator! Insomnie Oștiri de
OMAGIU DIVIN 2 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349373_a_350702]
-
cântec, curg tainic dincolo de lumea imediată, într-un spațiu al misterului.Obsedat de amintirea unității primordiale a ființei, poetul se află într-o continuă căutare, în speranța regăsirii esențelor; un gând preexistent și regăsit, stimulând memoria înfiorată. “cade clipa în nemărginiri să moară”... reflectă condiția limitată a eului; un finit măsurabil “clipa” - în fața infinitului ( nemărginirea).Alensis De Nobilis are conștiința fragilității lucrurilor, dispariției pe care o contemplă cu o seninătate tragică.De multe ori, își abandonează conștiința profană pentru a retrăi
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]
-
unității primordiale a ființei, poetul se află într-o continuă căutare, în speranța regăsirii esențelor; un gând preexistent și regăsit, stimulând memoria înfiorată. “cade clipa în nemărginiri să moară”... reflectă condiția limitată a eului; un finit măsurabil “clipa” - în fața infinitului ( nemărginirea).Alensis De Nobilis are conștiința fragilității lucrurilor, dispariției pe care o contemplă cu o seninătate tragică.De multe ori, își abandonează conștiința profană pentru a retrăi destinul veșnicei reîntoarceri.Nu poate să nu fie remarcat faptul, că poezia crește dintr-
„SĂ-MI FIE PÂINEA, CA ŞI TRUPUL, /ACEEAŞI ZILNICĂ POVARĂ,” ... AXIS MUNDI , AUTOR ALENSIS DE NOBILIS. CRONICA ( VALENTINA BECART) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349341_a_350670]