2,065 matches
-
viitorul: ,, Dar vremea trecea cu amăgele și eu creșteam pe nesimțite, și tot alte gânduri îmi zburau prin cap și alte plăceri mi se deșteptau în suflet și, în loc de înțelepciune, mă făceam tot mai neastâmpărat și dorul meu era acum nemărginit.” A-ți asuma timpul însemnă a fi conștient de ordinea obiectivă: trecut - prezent - viitor. Drumul invers subiectiv, ca veșnică posibilitate de întoarcere din prezent către propriul trecut, îl parcurgi apelând la resorturile intime ale memoriei. Depășești astfel realul imediat, intri
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
decor straniu; vis albastru al naturii; taina liniștii înalte; priveliște ce primenește sufletele; zările îți sorb privirea; liniște neclintită de rai; ușoara întunecime viorie; limpezimea cerului; cer albastru ca o petală de miozot; văpaie de rubin; revărsare de strălucire; frumusețe nemărginită; diamante de rouă acoperă-n mii de luminițe; lumină verzuie; se înflăcăra răsăritul; zări ca de cicoare; miresme calde de cimbrișor; văzduhul - fagure încins; mierea soarelui se revarsă în valuri calde, cu sclipiri bălaie; zumzetele gâdilitoare ale albinelor; clinchetele moi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ea, de inima ei ascunsă undeva în adâncuri negre, mă străduiam să-i înțeleg povestea ce și-o cânta dintotdeauna. Mă consideram unicul muritor care a reușit să treacă pragul dintre moarte și viață. Eu reprezentam trecerea, iar ea, eterna, nemărginita eră, simbolul nemuririi. Aliată cu cerul, părea să-mi spună că e fericită. Priveam în largul ei cu ochi pierduți, amintindu-mi cu drag de serile târzii în care stăteam cu ochii închiși la sânul bunicii, mirosind a busuioc în
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sunt cu picioarele pe pământ. Într-un târziu, când soarele se culcase și afară s-a înnoptat, a luat sfârșit visul meu. Ce frumos a fost acest vis în grădina bunicilor! Crina Neculau, clasa a V-a A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de geam, privesc în zare și, uitând de locul unde mă aflu, uitând cine sunt, mă las purtată de aripa visului. Tare aș vrea să știu ce se petrece acolo, sus, în împărăția nemărginită a cerului, în acele profunzimi misterioase! Pe nesimțite se așterne întunericul, iar eu, tot la fereastră, pornesc pe cărări de păcură, prin ninsoarea de stele. Și gândul meu se înalță și poposește undeva, într-un lac fermecător. Se aude sfâșierea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
natură: o livadă cu multe glasuri măiestre, un râu cu apă rece și limpede, o pădure deasă cu copaci tineri și zvelți, animale blânde, păsărele cu glasuri pitulate și tainice. Dintr-o carte, eu pot cunoaște taina bogățiilor țării, frumusețea nemărginită a patriei noastre ca un buchet de flori, numeroase râuri ca niște panglici azurii, Podișul Transilvaniei ca o cetate, munții ca niște piramide înalte, podișurile, dealurile și depresiunile ca niște trepte și câmpiile cu flori înmiresmate. Pot învăța să mă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să înflorească și pe care tu îi îngrijești cu atâta dragoste. Eu am observat într-un cotlon al grădinii violete firave, simbolul modestiei, care pot alcătui un minunat buchet. Eu aș aduce trandafirii îmbobociți, de un roșu aprins, roșul dragostei nemărginite, spuse Niculăeș înflăcărat de dra-gostea ce le-o purta părinților. Crina a fost de acord cu acest lucru și frații s-au dus la culcare, așteptând nerăbdători zorile. A doua zi, copiii s-au sculat de dimineață, așteptând cu nerăbdare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cu chipul meu. Scapi fusul jos și stai nepăsătoare fără să-l ridici, ca și cum nici măcar nu ai fi prezentă. Fetele se miră de acest lucru, căci universul atât de mic al unui copil nu poate înțelege durerea și dorul tău nemărginit. Deodată, ca o rază de lumină în întuneric, ca un ghiocel la sfârșitul iernii pentru prima dată, trăiești și tu o clipă de speranță și atunci, bucuria revederii este imensă, lumina îți inundă sufletul și fața adeseori întunecată. Sari deodată
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mare nevoie de a vă scrie. Nu știu cum, dar parcă m-a cuprins un fior de bucurie, de fericire enormă când mi-am amintit de dumneavoastră. Era ca și cum v-am căutat mereu și acum v-aș fi regăsit. Din respectul meu nemărginit față de dumneavoastră, bunul meu dascăl, s-a aprins parcă o flacără vie și inima mea va arde mereu pentru dumneavoastră. Să știți că eu v-am respectat foarte mult și ați însemnat totul pentru mine. Dumneavoastră ați fost cel care
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mereu pentru dumneavoastră. Să știți că eu v-am respectat foarte mult și ați însemnat totul pentru mine. Dumneavoastră ați fost cel care ați arătat vieții cărările care duc spre bine și, de aceea, am stimă multă și vă respect nemărginit. Țin minte că în prima zi de școală, când am intrat în freamătul de copii cu teamă, dar și cu bucurie, lipit de mâna tatălui meu, am văzut în curtea școlii părul din care ne dădeați câte două la începutul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
să se ascundă la negru zăvoi, nici să se apere cu unul dintre cei mai buni câini ai săi, el doar să-i fie îndeplinit testamentul din care se deduce dragostea față de oi, de câini, dragostea față de artă și iubirea nemărginită față de măicuța bătrână. Ciobanul nu vede moartea ca pe o babă cu mantie neagră și cu o secure în mână, ci, el o transformă într-o mândră crăiasă, / a lumii mireasă. Este deosebită această fată de crai cu care ciobănașul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
oraș atât de repede, Încât biata Sușu nu apuca să se obișnuiască cu băutura asta pe care, ea personal, o găsea mai puțin grozavă decât se zicea. În altă companie Însă nu obișnuia „să servească”. Șușu avea răbdare și Încredere nemărginită În procesul de privatizare care, iată, aducea În oraș și specialiști străini. În vila de oaspeți de la U.P.S.A. se mai ocupase un apartament pe lângă cel locuit de domnul Sirvain, căruia Îi plăcea să umble mai mult pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
continuu de motoare, hurducăit de camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și nemărginită. Și eu mă simțeam nemărginit. Am simțit pe dată pornirea de-a ieși val-vârtej din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
camioane și, din când în când, o zdrăngăneală de difuzare. Dar - mi-am lipit nasul de sticlă și m-am uitat în stânga și-n dreapta - nici țipenie de om. Era o zi înnorată, mohorâtă și nemărginită. Și eu mă simțeam nemărginit. Am simțit pe dată pornirea de-a ieși val-vârtej din casă, strigând după ajutor și alergând cât mă țineau puterile, așa încât cineva să mă vadă și să-mi demonstreze că sunt o persoană în carne și oase, să cheme un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vânătoare. Era mai degrabă modul în care un banc de pești de împrăștie atunci când un scufundător sau un... M-am uitat la Nimeni. Expresia confuză de pe fața lui se transformă în panică. Atunci când un scufundător sau un... Cu o groază nemărginită, mi-am dat seama ce se întâmpla. — Idiotule! am strigat, înainte să mă pot abține, toată teama mea față de domnul Nimeni fiind înghițită de ceva mai mare, mai teribil, mai familiar. E aici. A așteptat. Bucla aia a fost singura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele nu mai conteneau în cele mai vii și variate culori, ce numai pe fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și dragostea ei era nemărginită. Aș fi vrut să prelungesc la infinit această călătorie, dar știam că fiecare întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând în compania unei fecioare fără să fie prins. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
refuzam s-o asociez cu acea pată albăstruie de pe hărțile geografice, unde era înghesuită din toate părțile de liniile de pământ. Și mărturisesc că nici astăzi nu mă pot gândi la ea altfel. Acel perimetru obscur de pe hartă și întinderea nemărginită de ape, ce tăia în orizont cerul, reprezentau două lucruri complet diferite; pentru mine, primul nu era nicidecum abstracțiunea celuilalt, la fel cum numim la fel două obiecte între care nu există nicio legătură. M-am gândit de multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pretendenților. Magnetizat de frumusețea ei, trântorul Moș Eveniment se avântă ca o săgeată printre legiunile adversarilor, cu același curaj cu care se avântase în jungla Matematicii întreaga viață. Un vuiet asurzitor îl rostogoli printre amintiri, văzându-se singur în seninătatea Nemărginitului. Miile de trântori zburau la înălțimi amețitoare, departe de Penelopa, care aștepta cu ochii închiși momentul magic. Moș Eveniment văzu înfipți într-o lance de Soare zece trântori și cu cei treisprezece mii de ochi privi în jur. Deasupra lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
e rău, un fel de clismă, pușcăria e ca un purgativ, spune. Singurul lucru care m-a orbit în viață a fost dragostea, o spune și acum, zice Roja. O să vă explic și de ce: în timp ce el era orbit de dragostea nemărginită pentru parașuta aia comunistă care-l dădea în gît și cînd se așeza pe budă, Stalin, Churchill și Roosevelt își împărțeau prada războiului și el habar n-avea. A aflat-o abia cînd era deja la pîrnaie și brusc i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
puțin. În schimb, strădania de a simula talentul îl face antipatic. Din această strădanie rezultă o falsă poezie, incapabilă să emoționeze. Merită examinată „metoda“ prin care poetul lipsit de vocație compune ceva asemănător cu poezia. Într-un volum recent apărut (Nemărginită rotire, prefață de Andrei Strihan, Cartea Românească, București, 2001), el se lansează, cu o dezinvoltură afișată și suspectă, de fapt, o dezinvoltură chinuită, ca dansul unui reumatic, în imaginarea unor întâmplări năstrușnice, crezând că aceste întâmplări sunt semnificative. Nu sunt
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și sunt lipsite de haz: „Dacă viezure și vizuină - cuvinte eminamente geto-dace, la care nu știm dacă veți ajunge în acest dicționar - descriu microcosmosul nostru, numit mai popular - pădure, cuvântul viziune descrie aspirația noastră către lumea largă, macrocosmos și Universul nemărginit. Prefixul «vizi» a fost preluat, de altfel, de la goți. Dar viziunea vizigoților s-a limitat la Atlantic. Viziunea noastră nu a cunoscut niciodată limite. Poate și datorită faptului că noi am rămas devotați înmulțirii pur aritmetice, și nu ne-am
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
versurile scrise de Beatrice-Silvia Sorescu. Beatrice-Silvia Sorescu a publicat o carte, La țărmul pleoapei (ROM TPT, Craiova, 2002), plină de absurdități. Autoarea le folosește cu o siguranță surâzătoare, convinsă fiind că în felul acesta își afirmă dreptul la o libertate nemărginită a imaginației. Primele versuri din primul poem conțin deja un enunț fără sens: „Botul umed al dimineții, / Rumegă viața.“ În afară de faptul că între subiect și predicat nu se pune virgulă, mai trebuie spus că de rumegat nu se ocupă botul
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
nouă n-a acceptat să joace piesa decît crescendo. Cînd mă mut, domn' profesor, nu mai avem mult de răbdat. Dădea de înțeles ingenua Margareta că și ea răbda. Numai că apartamentul trebuie mobilat și Nicoară o face cu dragoste nemărginită. O ultimă inspecție și cei doi decid ferm: Mîine ne mutăm, spune fata. Te muți, iubito. Este casa ta și eu voi veni să văd ce mai face iubirea mea. Am zis așa. Dar avem o promisiune... Sigur, o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
oglinda îi îndoapă cu iluzii, oglinda le umple buzunarele, oglinda îi înrămează într-o frunză mare cât o icoană de Buna Vestire. Generos și indulgent ești, Doamne, cu niște vântură cuvinte! Poeții nu au nevoie de brațe pentru a cuprinde nemărginitul, de liniște pentru a asculta muzica universului, de pâine pentru a reîntrupa iluzia. Florile poeților nici toamna nu își scutură mirosul; în pungi de hârtie, în siropul de tuse, în acuarela pictorului, resuscitează primăveri. Lanul de maci pe o pânză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Trupul, precum o lumânare din ceară curată îndoită o dată și încă o dată. Un fel de treime ce-și plia sângele în fața sângelui. Pe catapeteasmă, Botezătorul capul plecat aștepta securea, tipsia, Salomeea, dansul. Dansează, Petre, dansează, botezul este o scufundare în nemărginit, securea înseamnă trunchiul putred! Vin braconierii de stele, nu te teme, fiecare ia cât să-și amăgească întunericul. Liniștea stătea tolănită în strană ca o babă leneșă, lumina candelei desena umbre de sfinți pe covoare, pendulul bătea ora două. Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]