1,112 matches
-
cu greu, însă victorios în cele din urmă, prin angrenarea sistematică în lupta de răzbatere! Dorința de a călători în timp, fie și imaginativ, și a se vedea în oglinda acestuia asemeni unei certitudini reale, e o dovadă a ambiției nemăsurate de nimic lumesc, însă perfect percepută voluntar ca un adevăr al existenței, a faptului că omul se simte dator sieși cu propria-i renaștere... Înaintând pe calea imposibilului ce devine posibil și tangibil ochilor minții la răscruci ale realităților, când
PĂȘIND SPRE O LUME INFINITĂ A RENAȘTERII... de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383526_a_384855]
-
vecinătățile ei, Sfântul Oficiu a trimis pe rugul de purificare mulți oameni de știință care, cercetând pragmatic, au ajuns la alte concluzii decât cele relevate preoților de însuși Dumnezeu. Este latura neagră a istoriei religiilor. Nu numai religia ci și nemăsuratul orgoliu omenesc aduc grave prejudicii naturii. În inconștiența sa, dese ori pretextată cu scopul de înavuțire, omul contribuie la dispariția unor specii, cu grave consecințe în lanțul trofic. Ridicarea nivelului oceanelor cauzată de încălzirea globală în care și omul are
ÎNTRE DUMNEZEU ŞI NATURĂ de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1195 din 09 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383437_a_384766]
-
un verb ascuns în pălăria de magician îndrăgostit să mori ca un fluture sărutând floarea cuvântului e un miracol negândit jucat în tropotul hergheliilor cerului și a Voinței Lui o nebunie frumoasă în care mă înscriu lăsând în pridvor orgoliul nemăsurat al propriei ființe însetată de zbor de aer în plină culoare a visului nevisat atins într-o clipă de neatenție cu firul de iarbă din copita cerbului care tocmai boncăluiește printre stejarii miracolului de a fi Anne Marie Bejliu, 11
SĂ TRĂIEŞTI CA UN CORB de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383615_a_384944]
-
Iubita mea din foi veline redecupată în sublime forme ale începutului din care orice vis își ia izvorul și unde lumina învață culorile să ducă dorul de soare răsărit și de fior în chipul mângâierii rătăcit Iubita mea din depărtări nemăsurate mărime a tot ce logosul împarte descrierea în amintiri și așteptarea în iluzii reîncarnate la ceasu atingerii când mâinile întind și tot ce are lumea mai bun și mai senin stă cuibărit în gândul meu reinventând lungimea sărutului etern Iubita
O PAGINĂ VELINĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382889_a_384218]
-
astfel de icoane!... Cu alte cuvinte sfintele icoane scurtează calea între cer și pământ, întrețin un permanent dialog între Dumnezeu și om, îl urcă pe om spre cer, după măsura smereniei lui și îl coboară pe Dumnezeu spre pământ, după nemăsurata Lui dragoste!... În cele ce urmează doresc să prezint, pe scurt, trei dintre cele mai renumite icoane care se află la noi în țară. Una dintre cele mai vechi și mai vestită icoană de pe pământul țării noastre este, fără îndoială
„ANUL OMAGIAL AL SFINTELOR ICOANE, AL ICONARILOR ŞI AL PICTORILOR BISERICEŞTI” DESPRE SFINTELE ICOANE – ADEVĂR AL ÎNVĂŢĂTURII DESPRE IISUS HRISTOS DOMNUL, STĂPÂNUL ŞI MÂNTUITORUL... de STELIAN GOMBOŞ [Corola-blog/BlogPost/382857_a_384186]
-
nu credeam! Ne/ Iartă, Tată! În mine, Tu străluce,// Fiindcă orb am fost, Tu îmi arată/ Dansul de doi peste-ale mării spume!/ O, rogu-Te, mai naște-mă o dată// Și-abia apoi ridică-mă din hume!/ Din mila Ta, etern, nemăsurată,/ Dă-mi un sonet cum n-a mai fost pe lume!’’. Terținele din Sonetul CXXXII (care are în stânga gravura Eternita) continuă aceeași notă cu halouri din poeții olteni Macedonski, Arghezi, Sorescu: ,,Nu te uita că-s mic și nu am
DAN LUPESCU despre albumul liric… FiinD. 365 + 1 Iconosonete de THEODOR RĂPAN [Corola-blog/BlogPost/92450_a_93742]
-
de ani, și mai ales cele pe care slugile lor năimite le săvârșesc în aceste zile tragice, îngrozitoare, în aceste zile de Crăciun însângerat. Și totuși, primul liber și fericit. O fericire prea scump plătită. Pentru ei care huzureau în nemăsurate bogății și îngrămădeau aurul și veniturile țării cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
cu chin agonisite de popor în conturile secrete ale băncilor străine, în timp ce copiii noștri nu aveau alimente, nu aveau medicamente, nu aveau cărți și nici chiar cerneală. Tremurau de frig și învățau până la epuizare poezii despre geniul și bunătatea lui nemăsurată. Pentru toate aceste orori nu poate încăpea milă niciodată. Nu-i de mirare că tocmai acești sublimi copii au dat semnalul și primul obol de sânge pentru care nu vom uita nicicând să le mulțumim îndeajuns. Dragii noștri copii, martiri
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu fuseseră incorporate În zidurile sale. Oare nu aceeași mândrie ridicase turnul Babel? Tot orașul părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să Îi divagheze. Din preajmă, abia mai percepea glasurile celorlalți, care continuau să turuie. Se tot gândea la numărul acela obsedant. Fiecare raport de care Își aducea aminte miza pe cantități diferite: unicitatea lui Dumnezeu adevărat, Adam și Eva, Treimea nemăsurată și necognoscibilă, cei patru călăreți ai Apocalipsei, cei patru evangheliști, cele patru fundamente ale naturii... Oricât s-ar fi străduit, nu izbutea să găsească nici un grup semnificativ compus din cinci elemente. Cei șapte Înțelepți, cele șapte minuni ale lumii, cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
și acolo semnul, anunțând venirea lui Hristos. Există o constelație din patru stele mari, care alcătuiesc o cruce perfectă. Dante asculta cu gura căscată și cu ochii larg deschiși. — Și ce altceva ai mai văzut? — Munți de apă și pești nemăsurați, monștri Înfiorători și caracatițe cu tentacule ce urcau peste bord, răpind marinarii pe timp de noapte. Nimic altceva, În afară de frigul nopții și de arsura de peste zi. Poate că ar fi trebuit să atârn la prova pe vreunul dintre dușmanii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Dumnezeu, a Uriașilor, care se născuseră din oasele Îngerilor și stăpâniseră Pământul asuprindu-l cu puterea lor. Despre o epocă a Profeților, care primiseră darul de a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a vedea și muriseră orbiți de ceea ce Întrezăriseră, și a Anticilor, care ridicaseră monumente nemăsurate, Însângerându-l cu bătăliile lor. În sfârșit, despre epoca Celor din Urmă, care aveau să moștenească Pământul, dacă aveau să știe cum să evoce puterile nemăsurate ale celor dinaintea lor, ale căror trupuri dormeau În subsol, În așteptarea deșteptării. La acele cuvinte, un murmur străbătuse rândurile credincioșilor. Dante surprinse câteva comentarii șoptite despre oasele enorme găsite la o fermă din Mugello. Dar Bruno continua fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
va mai fi astfel pentru multă vreme? Dante se opri fixându-l În tăcere. — Oricum, chiar În condițiile În care corpurile cerești nu ar fi zei, așa cum a crezut Înțelepciunea antică, ele au cu adevărat o putere de o virtute nemăsurată, așa cum, prin evidența lucrurilor, aflăm zi de zi din Învolburatele contingențe ale vieții. Mânia lui Marte, triumful lui Jupiter și mai cu seamă energia de neoprit a lui Venus, steaua pentagonală, care năruiește porțile cetăților, ultima dintre zeitățile care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Încercând să Îl Înșface Înainte ca ceilalți să Își dea seama de gluma vulgară al cărei obiect era. În cele din urmă izbuti să se ridice În picioare. Încercă să Își Îndrepte haina cea lungă, care dintr-o dată Îi părea nemăsurată, Într-atâta Îl Împiedica să se miște. Între timp se iscase un vânt nespus de puternic, care mătura Întreaga cârciumă, izbindu-i pereții și tavanul. Flăcările din vasele cu jeratic se agitau amețitor. I se păru că dușumeaua de scânduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că nu-i de zâmbit - oftă hangiu. A avut două mame, fie-le țărâna ușoară! Câteodată Domnul, în nemăsurata sa lucrare, mai obosește și-atunci de sub mâna sa tremurătoare ies făpturi de care te-ai speria oarecum dacă Dânsul nu s-ar trezi brusc din visare și văzând ce ciudată alcătuire a scos, nu le-ar da o minunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu ezitau să atace în haită. Și el nu avea o pușcă, nici un cuțit, nici măcar un simplu băț cu care să se apere de fiare. Își petrecuse ore întregi în sălile de fitness și cheltuise mulți bani în dorința lui nemăsurată de a deveni expert în „autoapărare“, dar nu se întrebase niciodată la ce i-ar servi „centura neagră“ și atâta „karate“ dacă ar trebui să se înfrunte cu o haită formată din cele mai respingătoare animale, cu un șarpe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
De fiecare dată scuipă ceva verde, iar eu simt un spasm în gât și mi se pare că înghit ceea ce el scuipă. Nu mi-a trecut prin cap niciodată că un om, că în general oamenii îmi pot trezi sila nemăsurată pe care o simt în dimineața aceasta. La colț, vântul flutură un afiș de teatru lipit de un stâlp. Când ajung în dreptul lui, o fetiță trece în fugă strada pe lângă un camion care zornăie din lanțuri. Pe cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nu era o scrisoare de dragoste, ci conținea unele relatări despre semnificația unor poeme inedite, deci sugestii pentru tînara lui colaboratoare care Îi traducea În rusă poeziile. Și totuși din scrisoare se degaja o anume ambiguitate, „un patos corintic“, „un nemăsurat orgoliu tetrebic (ca să citez versurile sale). Numai că sufletul lui Mendel Osipovici nu era o taină pentru mine. SÎnt convinsă, domnule, Încă sînt convinsă că, dacă ar fi fost vorba de o Liebesbrief, nu m-aș fi simțit umilită sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pare că vreți să vă luați la Întrecere cu francezii În privința Îngâmfării, spuse sienezul, arătând spre zidurile noului Dom ce se clădea În spate la Santa Reparata. Acolo se clădesc catedrale imense, cu vârfuri Înalte și cu bolți ascuțite și nemăsurate. Parcă ar vrea să-l ia pe Dumnezeu cu asalt, În loc să Îl cheme printre noi cu umilință, ca În bisericile noastre. La această ultimă observație, Dante avu o tresărire. - De urcat până la Dumnezeu... Da, aici e problema... - Ce vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cine știe. O poveste istorisită printre membrii breslei noastre, un basm. - Care? - Acela despre cuptorul de pe Canal. Acolo a sosit un meșter pe nume Tinca, de la mama dracului, și s-a apucat să topească niște geamuri extraordinare. Plăci plane și nemăsurate, lungi chiar de mai bine de doi coți, așa cum nimeni nu mai izbutise să facă. Meșterul Tinca, sticlarul Împăratului. Dante se desprinse dintr-o dată din contemplarea propriei sale mâini și Îl Înșfăcă de un braț. - Care Împărat? Întrebă. Arnolfo păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Închisoare. Și apoi, Frederic mai dispunea de așa ceva, În toate orașele sale. - E prea mare, o singură celulă circulară, adăugă maestrul Matteo. Nu pentru asta era, murmură el. O boltă Întunecată, o potecă infinită... - Dar dacă trebuia să rețină ceva nemăsurat? stărui Dante, urmându-și firul ipotezelor. Un cerc continuu, văgăuna secretă nu a Minotaurului, ci a unui Uroboros, marele șarpe al timpului care Își mușcă propria coadă pentru eternitate? Manoello clătină din cap cu Îngâmfare. - Frederic nu a fost, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
cu care întemnița sufletul și ordona inimii. Picioarele mlădioase aveau un corespondent aproape erotic în pieptul rotunjit superb de sânii plini de alb, iar chipul diafan, apunea cu mult frumusețea legendarei Afrodita. Părul mătăsos și negru împrejmuia cu o grație nemăsurată chipul ușor slăbit, alungit spre un asiatic tandru. Fruntea înaltă era într-o deplină congruență cu tot corpul care o aducea în timp de zeiță. Era o femeie fără nume. Niciun nume nu i s-ar fi potrivit frumuseții ei
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
cuvinte pentru a coresponda, nu are nevoie de atingere pentru a intermedia senzațiile cărnii. Este un simbol de o autenticitate absolută. Chiar ai merge cu gândul la universalitate și poate tot nu ai reuși să înțelegi pe deplin această dragoste nemăsurată între două lumi, între două constante diferite poate sau neobișnuit de gemene. Fiecare prilej de a o întâlni devenise pentru el aproape compulsiv, generat de nevoia fantastică de a se îmbăia în ochii ce cuprindeau o vastitate necuprinzătoare a unui
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]
-
ar fi simțit niciodată atingerea lui de prea dorință. Așteptarea mâini la marginea sânului, tremurul frunții la aroma apropiată a buzelor cărnoase care nu uimeau tăcerea, ci doar o îmbrățișau cu timiditate, glasul ochiului care uitase să clipească din dor nemăsurat de aceeași priveliște, toate acestea îl înfiorau. Parfumul glasului ei tăcut, vibra parcă la marginea timpului oprirea de sine, popasul dinaintea mareului drum care i se pierdea în toate direcțiile. Din mijlocul camerei, tăcut, o privea înaintea lui plutindu-și
FLUTURI SUB CEARCĂNE de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361452_a_362781]