427 matches
-
îi răspunde că a înțeles că nu se grăbește și că preferă să consulte mai în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar finlandeză, mă gândesc... Încerc să-i abat atenția, spunându-i că am fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în detaliu meniul. Urmează o tiradă furibundă a scriitoarei finlandeze, care își astupă cu dosul palmelor un râs ușor isteric. Continuă să vorbească și după ce nemțoaica „a alergat” să-i aducă mâncarea. Și când mănâncă, Anita continuă să comenteze „nesimțirea” nemțoaicei. Cred că exagerează, iar răbufnirea ei de durată mă surprinde. E doar finlandeză, mă gândesc... Încerc să-i abat atenția, spunându-i că am fost în Finlanda în 1990 și că mi-a plăcut mult țara ei: largă, verde, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a încercat să le dea ucrainenilor și georgienilor niște lecții de „cosmopolitism sovietic”, și asta numai pentru a avea o părere deosebită de a lor. Sper, totuși, să ne împrietenim de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă recuzită de epocă: platoșe, coifuri, spade, trompete și buciume care vor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo”, bea vodcă. O urmează și nemțoaicele, care sunt luate la dans de tinerii ruși în costume populare. „Petrecerea” ține vreo 15 minute, mai mult decât era programat. Apoi urcă în tren câteva grupuri de studenți, care ne fac cunoscut programul de la Kaliningrad. În compartimentul nostru se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ferit, unde ne așteaptă trenul nostru, „Literatur Express Europa 2000”, cu care am călătorit de la Bruxelles până la Kaliningrad. Regăsirea trenului „istoric, burghez și comod” la Brest este o binecuvântare, ne bucurăm sincer, de parcă ne-am fi revăzut casa părintească, iar nemțoaica blondă de la vagonul-restaurant ne zâmbește de bun sosit, ca o mamă duioasă. Entuziasmul îmbarcării este totuși știrbit de un incident cu macedoneanul Zoran Anchevski, care și-a uitat pașaportul la hotelul din Minsk. Cu câteva ore mai devreme, o pățise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din Viena. Aceasta a adus la Dumbrăveni pe o nepoată a sa, domnișoară, spre a-i ține de urât. Nepoata, o fire zvăpăiată, se îndrăgi nebunește de un țăran, chelar al velnițelor din Dumbrăveni, care era de o rară frumusețe [...]. Nemțoaica fură dela mătușa sa, Bălușoaia, suma de 300 de galbeni și se înțelese cu frumosul flăcău ca să fugă împreună. Cum dânsa cunoștea bine călăria, într-o zi foarte de dimineață a poruncit să-i pună șeaua pe cal un armăsar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
că a trântit pe jos pe stăpâna lui și îndată împănă în toate părțile oamenii curții ca să o caute. El însuși apucă spre Verești; dar acolo îl întâmpină un țăran, care îi zise, să n-o mai caute degeaba, pentrucă nemțoaica a trecut cordonul (granița) cu feciorul lui Hodoroabă. Poetul auzind dela tatăl său narațiunea acestei întâmplări, și venind cu acesta și fratele său, căpitanul Matei Eminescu, la Dumbrăveni, prin 1864, a făcut versul: La castel în poartă calul/ Sta a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dânsul o dezgropă și o dărui lui Ionel învingătorul. evacuarea Cum spusei, lumea [își] pierduse capul, toți voiau să fugă în Mol dova, oriunde numai să nu rămână în București. Din octombrie casele se închideau, cine avea în serviciu vreo nemțoaică o lăsa ca păzitoare. Câteva au scăpat averea încredințată lor, multe însă, în complicitate cu germanii, au jefuit mai rău ca ei. Toate fa mi liile care aveau băieți tineri, de teama câmpurilor de con centrare ale germanilor, i-au
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
bulgarii, în toate împrejurările, sunt tratați ca niște vasali. Ca să fie încartiruiți trebuiau să prezinte un bilet de la Kommandantură, dar veneau în mod arbitrar și, de nu le rezista nimeni, se instalau; mai ales în casele lăsate sub paza unei nemțoaice erau chiar îndemnați să intre. Ei alergau întâi la pivniță, se îmbătau și apoi jefuiau nu numai pentru profit, dar și pentru a devasta ca sălbaticii. Aceasta fu soarta caselor lui Take Ionescu, Costinescu, Costescu-Comăneanu, Polizu-Micșunești, Al. Băicoianu, Victor Antonescu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
lui se îmbrăcau în hainele doamnei, puneau pălăriile ei și făceau bicicletă în pod! Găseau lucrul foarte hazliu. La plecare, în loc de gratificație, dete menajerei, rămasă în casă și care îi făcuse gospodăria, o rochie și o pălărie a stăpânei plecate. Nemțoaica, fe meie cinstită, refuză, spunându-i că nu le-ar putea primi decât din mâna proprietarei legitime. Crăciunul lor trecuse, ilustrat printr-o serie de orgii. La mess-ul din casa d-rului Angelescu, un ofițer beat, care se urcase pe bufetul
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
fugă, la retragerea vrăjmașului, numai pentru Vintilică mi-era grijă. Cum să-l luăm? Liei îi păreau toate ușoare și își făcea nenumărate iluzii: șederea în mănăstire numai până la toamnă, după cum Vintilă îi spusese la plecare. [Era și inconștientă cu nemțoaica ei, nu-și dădea seama că prezența acelei femei acolo, cu noi, era un scandal și o primejdie.]( Ediția a II-a, 1996, p. 84.) Când nu aveam câtăva vreme știri de la ai noștri, ne frământam grozav, era singura noastră
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe frontul de la Focșani, când au refuzat să stea de vorbă cu el, având misiunea de a parlamenta cu germanii numai. În fine, am dus pe Lia cu Vintilică la gară. Luase cu dânsa pe Ioana, devotata țărancă de la Mihăești. Nemțoaica n-ar fi fost tolerată în Moldova. Pe peron nu m-a lăsat poliția. Mă bucuram să-i văd plecați, scăpați de persecuțiile vrăjmașului, dar [eram] cam îngrijorată până a-i ști sosiți, întruniți cu cei de acolo, și mai
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
din nou. Virginski nu spuse nimic. ă Cred că aș putea să îi fac o vizită. Care este numele stabilimentului unde lucrează? Ceva nemțesc. Keller sau Kellner. Îmi amintesc că era trecut pe licență, spuse Porfiri. ă Keller. Matroana este nemțoaică. ă Acolo ai întâlnit-o? Virginski tresări, ca de durere, și se opri. ă Odată, cu un grup de prieteni, nu, nu chiar prieteni, ci cunoștințe. Oameni din zilele mele de școală. Fusesem la o cină. Băusem. M-au dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
redevenit deo- dată vie, sălbatică, Înfricoșătoare, iar oamenii umblau iarăși pe străzi, fărĂ sfori, În carne și oase, habar n-având că fuseseră cu toții eliberați. iubirea e vinul roșu al inimii. Ștefan era Însurat de trei ani cu ingrid, o nemțoaică bogată, pe care o cunoștea Încă din copilărie. FĂcuseră Împreună liceul german la Cluj. Când voia să-mi vorbească despre viața lui - de dinainte sau de după mine - Îl opream. Tot ceea ce e dincolo de prezent sunt amănunte nesemnificative, dureroase pentru mine
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
bec. Din fericire, În noaptea aceea eram singură În cameră - peste weekend verișoară-mea dormea ca Întotdeauna la prietena ei. — Cât de proastă sunt ! spuneam eu cu voce tare. Eu mă dau de ceasul morții, iar el e În brațele nemțoaicei. Apoi În secunda următoare Îmi spuneam : Cât de proastă sunt ! N-am nici o fărâmă de Încredere În iubire ! Cine știe ce s-a Întâmplat cu el și de asta nu mă sună, iar eu mă gândesc la cai verzi pe pereți. Ar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ne jucam și niciodată n-am auzit cuvântul că „tu ești român” sau că „tu ești neamț” sau că „tu ești cutare”. Dar lovitura am primit-o la optișpe ani, optișpe ani și ceva aveam, când din cauză că m-am născut nemțoaică... pe data de unșpe ianuarie 1945, noaptea, la unșpe am fost ridicată.... în unele cazuri, familiile întregi erau deportate, incluzând copiii, deși ordonanța prevedea o vârstă minimă. De exemplu, dintr-o familie cu nouă membri, șapte au fost deportați. în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
fii ai săi. E de reținut însă și cel mai tânăr dintre acești adolescenți, Cristian, băiatul preferat al posesivei mame freudiene. Ea îl iubește cu o pasiune care depășește relația normală de afecțiune. Când fiul aduce în casă o frumoasă nemțoaică, Elisabeth-Charlotte, mama, având sentimentul frustrării, trece printr-o criză teribilă. Momentul acestei drame sentimentale, cu multe cauzalități obscure, este notat cu subtilitate. Femeia se simte părăsită, trădată și încearcă să-i separe pe cei doi tineri care în mod evident
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
petrecute în Carpați. Ce urma să se aleagă din această fiică a Rinului pe malurile Dunării de Jos? din această saxonă printre latini, nepoți veșnic credincioși ai romanilor lui Traian? Rezultatul a fost interesant. Firea ei poetică și romantică de nemțoaică a găsit plăcere în frumoasele spectacole ale apusurilor de soare pe Dunăre, "drumul fără pulbere", și în umbra munților împăduriți, a mănăstirilor fortificate, a trecătorilor sălbatice și a stâncilor înzăpezite. Bunătatea sa înnăscută s-a răspândit în afectuoase efuziuni care
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Mi-a plăcut logica. El m-a și determinat să îmi iau licența în paradoxuri logico-matematice, mie neplăcându-mi matematica. Am un respect enorm față de el; i-am citit toate cărțile. Era pe profilul școlii germane, căci mama lui era nemțoaică. A murit la 1 decembrie 1981. S.B.: Cu Titus Raveica ați făcut istoria filosofiei. D.T.: Titus era pitoresc. Am mai spus-o, pigmenta cursul, ieșea din curs cu anecdote, cu istoria anecdotică a filosofiei, cu întâmplări din viața privată a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Germania, unde a și copilărit un timp scurt, din tată polonez (cu paternitate biologică însă incertă, contestată, la maturitate, de prozator care preciza frecvent faptul că părinții săi s-au căsătorit cu doar o lună înaintea nașterii lui!) și mamă nemțoaică, Heinrich Karl Bukowski (transformat în Henry "Hank" Charles Bukowski) emi grează, alături de familie, în Statele Unite, la Los Angeles (orașul derulării narațiunilor de mai tîrziu). Crește într-o familie disfuncțională (descrisă, cu lux de amănunte, în romane) și pe un fundal
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cu destinderea și comicul deja consacrate de volumul inaugural. Wilt, acum tată a patru gemene și șeful Catedrei de Studii Liberale, este forțat de mult prea impetuoasa lui soție să accepte, în casă, prezența unei chiriașe neobișnuite. E vorba de nemțoaica Irmgard Müler, studentă la colegiul tehnic unde predă protagonistul. La descoperirea chiriașei (de o frumusețe ireală), Wilt, deși inițial ostil, cade în transă erotică aproape instantaneu. Fascinația sa nu durează însă prea mult. În scurtă vreme, poliția (în rîndurile căreia
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
tenismena de 23 de ani reușind să câștige cel mai important trofeu din carieră, Turneul de tenis de la Doha, din Qatar, precum și clasarea pe un senzațional loc 9 în clasamentul WTA. După ce a învins-o în finala de la Doha pe nemțoaica Angelique Kerber, Simona Halep, extrem de zâmbitoare, a scris un mesaj emoționant în limba română pe obiectivul unei camere de luat vederi: "Mulțumesc din suflet". Cu siguranță, gestul Simonei Halep a impresionat milioanele de români pe care i-a făcut fericiți
Mesaj extraordinar transmis de Simona Halep, după finala de la Doha () [Corola-journal/Journalistic/74412_a_75737]
-
care era îmbrăcată în pustnicia ei, alte vestmânte neavând... Artistul s-a inspirat după Magdalena lui Albrecht Dürer de pe la 1505, mult mai severă, mai clasică, după cum se vede într-o fotografie alăturată. Magdalena lui Erhart este o Evă sexy, o nemțoaică de lemn policrom, părând de marmoră, una gălbuie; dar, după crăpăturile de la glezne, se vede că e de lemn, unul atât de fin lustruit ca și de patina timpului... Sânul mic, feciorelnic, stâng, este dezvelit. Pe cel din dreapta îl acoperă
Luvru by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13262_a_14587]
-
sau Bissinger, personaje inexistente pentru mine. Cred că le plictisește de moarte reflexivitatea mea morbidă (de cînd trăiesc complet singură, vorbesc cum scriu). E greu să ai tot timpul în fața ochilor o mumie care vorbește în ficțiuni. Trei femei: o nemțoaică, o austriacă, o româncă. Trei femei care nu știu nimic una despre cealaltă, care nu-și văd gîndul, nu-și văd simțul, impresia, respirația... trei femei cu ochi de sticlă într-un vaporetto pe Rio de la Plata. Viteza crește, siajul
... și la doi pași, Patagonia by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/6607_a_7932]
-
pe post de amorsă în fața invitatului. Bine că a reușit să spună, în final, ” La revedere” și nu a scăpat un ”Servesc Patria”! Îmi spunea un prieten că așa salutau gradații, din toate structurile. Evenimentul Zilei a descoperit că o nemțoaică de 68 de ani, venită la tratament balnear în Neptun, a fost tăiată la picior de barca unui salvamar, care a fugit apoi de la locul accidentului. Ia să mă mai scutească, băbăciunea. Doar a venit de bunăvoie pe litoralul românesc
Ziare la zi: Adevărul despre cremele de plajă, în Adevărul () [Corola-journal/Journalistic/27976_a_29301]