325 matches
-
inconștientul zburdă liber pe străzi. Masele îi slujesc drept trup și laolaltă cu ele țipă, agită furios brațele, răstoarnă interdicțiile, insultă mai marii cetății, seamănă peste tot dezordinea și contestarea. Se dedă la tot soiul de acte excesive, de violențe nemaiauzite. Realitatea este abolită. Masele trăiesc într-un vis brutal. "La fel ca în cazul visului și al hipnozei, și în cazul mulțimilor proba realității nu rezistă în fața forței dorințelor încărcate de afectivitate"374. II E greu de crezut că Freud
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
greul întuneric de amiază care însoțește abandonul tuturor categoriilor inteligenței (cu tot ceea ce pare să aibă mai bun), în moartea fără regrete față de curiozitățile, îndoielile și întrebările lumii, mintea teologului primește darul învierii și al înălțării la înțelesuri și cunoașteri nemaiauzite, când Duhul se roagă întru dânsul „cu suspine negrăite” (Rom. 8,26). Acesta este sensul profund al inițierii mistagogice într-o tradiție purtătoare de Duh. Fără această inițiere în tainele Revelației, Crezul și dogmele Ortodoxiei nu capătă sens. Atunci teologia
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mari speranțe de a fi salvat. Scrie prietenului și protectorului său fără să se gândească la eleganța stilului ceremonial, sau cel puțin așa spune: „Nu scriu cu ceremonial [...] deoarece nu mai am nici cap, nici stare trupească, scriu tu durere nemaiauzită către singurul acela pe care Îl știu că ține la mine cu tot sufletul! Boierule vistier, sînt pierdut și să faci cum știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
scandalizeze față de Conțescu de însănătoșirea lui. Însă căpătase un fel de sughițuri în vorbire, pricinuite de încordarea interioară. . - Nu-i nimic, glumi Hagienuș către Gulimănescu; cu cîtvinul e mai vechi, cu atât e mai bun. . - E fenomenal, se mira Gulimănescu, nemaiauzit! Pneumonie, uremie, numai una din astea ar nimici pe oricare. . - Ți-am spus că are umor, zise Smărăndache. Adevăratul bolnav este Gonzalv. . Într-adevăr, Gonzalv se îmbolnăvise, dar, fiindcă nu avea capacitatea de a se irita în centrii superiori, supărarea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
părți ca s-aveți alegători pe sprânceană, ați scumpit hrana de toate zilele ca s-aveți alegătorii voștri, ca în urmă acei puțini alegători să vă dea dreptul d-a vă croi diurne și d-a împovăra într-un mod nemaiauzit în România. V-aș fi iertat să vă serviți [cu] neonestități personificate, cu faliți declarați, cu furi cunoscuți de lume, cu nulități egale cu bestia, ca să ajungeți la un scop, dar să vă serviți cu aceste mașine oarbe ca [să
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
din respectiva localitate. Iată, de pildă, ce scria și protopopul de la Tecuci episcopului de Roman, superiorul său, în legătură cu „poporanii parohiei Umbrărești, neascultători de sfaturile prea Sfinției Voastre; s-au răsculat și s-au dedat la devastări; supuși fiind mai apoi nemaiauzitelor pedepse corporale ce au suferit nu numai cei care au fost dovediți capi ai răscoalei, ci mai toți locuitorii satului Umbrărești”. În final, protopopul intermediază ca „în vederea căinței ce fac și a ertării ce cer de la Sfinția Voastră” se roagă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
Întreprinderea de Prefabricate-din beton. Aici a stat 7 ani, după care a fost dezgropat și dus în cimitir după regulile creștinești. Adevărul l-am aflat din gura oameniilor participanți la evenimente. Căci, după episodul cu intervenția militară, au urmat acele „nemaiauzite pedepse”, despre care raporta protoiereul din Tecuci și care au constat în bătaia cu ciomege, de către militari, a oamenilor chemați ori aduși cu forța la Primărie, unde erau întinși cu fața în jos pe o masă și li se aplicau
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de ciumă în peisaj. Înălțimea Schwab l-a ciumat pe Franz cel dinlăuntrul fratelui meu. Marea singurătate l-a închis pe fratele meu Franz în pădurea vorbirii. PIANISTA: Franz al nostru, floricica ofilită trebuie totuși să fi fost unul din nemaiauziții idioți în partea de sub brâu ai adânc talentatei noatre Pre- și Post-cântăreață, tot așa cum zero talentatul nostru impresar trebuie să fi fost o viață întreagă. (cântăreața își acoperă fața cu mâinile) IMPRESARUL: Și voi sunteți așa... o înălțime Schwab... și
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
noi nu vorbiți niciodată o limbă plăcută, cu noi vorbiți numai despre moarte. Și vă aruncați afară din capul corpului vostru jumătatea porcească și ce e mai bun în viață ca vorbire v-o păstrați voi pentru voi. CÂNTĂREAȚA: - E nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
nu vorbiți niciodată o limbă plăcută, cu noi vorbiți numai despre moarte. Și vă aruncați afară din capul corpului vostru jumătatea porcească și ce e mai bun în viață ca vorbire v-o păstrați voi pentru voi. CÂNTĂREAȚA: - E nemaiauzit... nemaiauzit e totul. Viața poate fi înfiorător de oribilă, mai mult decât poate fi arta muzicii de grozavă. Va trebui să ne oprim cu voi, cu arta. (compozitorul și pianista râd cu lacrimi. Acum se întorc spre impresar și cântăreață) PIANISTA
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
un mormânt liniștit în știință. O să se rupă definitiv de voi, știința. FRATELE LUI MARIEDL (se masturbează încă relaxat): Asta-i ceva de mirare... Așa o știință... NOUĂ Camera de gardă a unui post de poliție INSPECTORUL DE POLIȚE: Scandaluri nemaiauzite în mijlocul unei pașnice clădiri de raport, și niște porci scârboși că așa voiau să arate... La unison... Sper să vă fie rău la vărsat pe cât vă este acum că tre' să ieșiți. Lichidele voastre extraprivate stau lipite prin toate crăpăturile
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
o voce dumnezeiască, duhovnicească, superioară firii noastre. Toți alergau să o audă, de sus, îngerii, de jos, oamenii. Toți doreau să vadă o gură fără limbă și să o audă grăind așa. Și era într-adevăr minunat și nemaivăzut și nemaiauzit ca o gură să grăiască fără să aibă limbă. Asta a adus diavolului multă rușine, mucenicului multă slavă, iar ucenicilor, mare mângâiere și temei de răbdare”<footnote Sf. Ioan Gură de Aur, Cuvânt de laudă la Sfântul Mucenic Roman, III
Atitudinea martirilor creștini ai primelor secole în faȚa morȚii. In: Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
am născut, din voința cerurilor, în vârsta asta de fier (s.n.) în care trăim, ca să pot reînvia în vremea ei vârsta de aur", i se confesează Don Quijote camaradului de drum și de destin literar în capitolul XX, "Despre nemaivăzuta și nemaiauzita aventură dusă la capăt fără nici o primejdie de vestitul și viteazul Don Quijote de La Mancha, unicul pe lume care-ar fi putut-o sfârși într-așa chip". În alte părți, responsabilitatea relatării este pusă pe seama lui Cide Hamete Benengeli, "autor arab
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de gnosticism profesată de sethienii lui Ipolit. În cadrul lui trebuie să fi jucat un rol predominant istoria omenirii care include „rasa neclintită” a Străinului Seth (sperma heteron: Gen. 4:25). În narațiunea manihesită a creației se Înmulțesc episoadele dezgustătoare de nemaiauzit desfrîu, urmîndu-se logica obișnuită a maniheismului: sexualitatea este respinsă, considerată drept o activitate arhontică prin excelență. Astfel, sexualitatea derivă din partea noastră de Întuneric și indică puternica noastră Înrudire cu Tenebrele. Repetarea unor obscenități Înfricoșătoare este menită să arate gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
și lovirea deținuților cu bocancii și cu cărămizi peste piept sau față sau peste alte părți sensibile ale corpului, punerea deținuților cu capul În closet și picioarele În sus câte o zi sau mai mult și alte metode de tortură nemaiauzite până acum și pe care acum o minte omenească normală nu le poate concepe. Secondat de un lot de călăi și discipoli mimetici (care nu au trecut prin demascare și spovedanie neagră și care nu s-au autopângărit, fiind În
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
porcul are unul și același limbaj. * * * În ce mă privește, nu-mi mai rămânea decât să verific sinceritatea spuselor sale. Întâmplarea avea să-mi ofere ocazia de care aveam nevoie. Întâmplarea adică un cioban de pe Muntele Negru, care știa lucruri nemaiauzite despre animale și despre natură. Într-o zi de toamnă când îl însoțeam la vânătoarea de becațe, numai ce se oprește în mijlocul drumului, examinează dintr-o privire împrejurimile, și apoi, după o clipă de șovăire, mă conduce spre un copac
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
ce ne spun aceste însemnări, oricît s‑a lepădat Dostoievski de ele în nota de subsol. Niciodată, la nici un scriitor rus «cuvîntul» său nu a răsunat cu atîta lipsă de speranță, cu atîta disperare. Tocmai prin aceasta se explică și nemaiauzita cutezanță (contele Tolstoi ar fi spus „neobrăzare“ - doar se exprimă așa despre Nietzsche) cu care Dostoievski își permite să scuipe pe cele mai scumpe și mai sfinte sentimente omenești“2. În ce ne privește, credem că pe Șestov l‑a
[Corola-publishinghouse/Science/2014_a_3339]
-
așa-zisei intelectualități ieșene. Căci intelectualității, fie ea alcătuită la un moment dat din "dame amabile și gentile" sau din elevi emoționați precum George Panu, i se adresa tânărul prelector, în încercarea sa de a "povesti" celor din sală lucrurile nemaiauzite pe care, la rândul său, le auzise în străinătate. Iată de ce, prelecțiunile populare au un primordial caracter paideic, semănând, cel puțin în faza lor de început, cu niște cursuri de inițiere pe care un dascăl mai răsărit le predă unor
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
Bisericii, întemeiată și consolidată pe fundamentul solid al apostolilor și al sfinților noștri părinți și maeștri; să nu provoace vreun incident în domeniul vieții materiale; să manifeste prudență în aflarea păcatelor, pentru ca cei simpli să nu învețe prostii ignorate și nemaiauzite. Nimeni să nu fie cufundat în abis, terorizând sau făcând reproșuri în mod prea satiric, ci să înalțe către o speranță spirituală. Toți frații minori, oferindu-se pe ei înșiși ca exemplu de umilință, să nu subestimeze pe ceilalți religioși
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
am auzind vorbind, numai de bine. Și mă gândesc doar la mamele adevărate, care-și iubesc copiii cu tot sufletul și care nu-i leapădă de mici, pentru a nu-i mai vedea niciodată. După mine, și nu spun ceva nemaiauzit, mama este ființa cea mai sfântă de pe pământ. Că ne naștem și după câteva luni spunem primul cuvânt, „mamă”, se știe, dar mai sunt și cazuri când, în clipa morții oameni trec pe lumea cealaltă cu același cuvânt pe buze
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cinați mai târziu. Ajuns în odaia lui, vodă ceru apă rece de băut și începu să se vaite: Nu știu ce am, doftore, simt cum îmi ard ochii în cap și cum îmi zvâcnesc tâmplele. În același timp mi se întâmplă ceva nemaiauzit: e ca și cum pielea feții ar fi rămas prea mică și mă strânge. Doamna îl privi grijulie și se apropie cu gând să pună mâna pe fața soțului. Pylarino, prudent, o reținu cu un ordin scurt. Nu-l atingeți! Luă mâna
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până le făcea pulbere fină, ca apoi să le pună într-o cană cu frunte de rachiu de tescovină. Prepara în felul acesta o tinctură care lua durerea de burtă imediat și dăruia un somn vindecător. Neam tare Brâncovenii, lucru nemaiauzit în vremurile noastre, își schimbă cursul ideilor medicul, din unsprezece nașteri câte a avut doamna Marica - unsprezece copii toți în viață, că doamna Maria a lui Duca, dacă nu se ducea la Istanbul nu murea de ciumă și ar fi
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
un spițer. — Binecuvântează, cucernice părinte, ceru vodă recunoscându-l, și pe loc toți cei din încăpere se întoarseră spre icoana de pe peretele dinspre răsărit. Ieromonahul Gherasim își lăsă potcapul pe umăr și începu să picure cu vocea-i blajină rugăciuni nemaiauzite până atunci pentru alinarea celor robiți și schingiuiți. Era o implorare directă spre Iisus vindecătorul sufletelor și trupurilor și treptat duhul rugăciunii reuși să le însenineze fețele. Când ultimul amin fu rostit cu pioșenie, monahul examină cu luare aminte arsurile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Și pe măsură ce șoapta era tot mai stinsă, psalmii se schimbau, cântând o bucurie depășind închipuirea omenească. Socotea cuviosul Isac, starețul schitului, că arderea lumânărilor fiind sfârșită, în întunericul închisorii ei, bătrâna maică vedea lumina tronului lui Hristos, iar psalmii cei nemaiauziți îi spunea maica dimpreună cu îngerii. S-a făcut doamna Păuna sănătoasă după o vreme, dar viața greu și-a urmat cursul ei pentru neamul marelui stolnic Constantin Cantacuzino. Degeaba ctitoreau ei și-i citeau în liturghie preoții ieșind cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]