834 matches
-
încântat de alegerea la care curiozitatea ei se oprise (avea atunci numai 18 ani), în timp ce maică-sa, mult mai pragmatică, cerceta din ochi, gospodărirea camerei de la față, dar era nemulțumită că în așezarea, neașezarea lucrurilor ce o mobilau, precum și în nemișcarea perdelelor lungi de la ferestre, de catifea, nu putea desluși ceva anume ce spera să i se dezvăluie din natura secretă a celui ce locuia acolo, pe care era convinsă a-l cunoaște dar niciodată îndeajuns, nefiind atentă la perorările doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
n-o să aibă nevoie de ea În nici un caz. Meteorologic vorbind, ziua de septembrie părea să fie perfectă. Fără Îndoială, frigul și burnița aveau să revină, dar deocamdată Începutul de toamnă se făcea simțit numai În umbrele prelungi și În nemișcarea tăcută a aerului. Chiar și marea, de obicei agitată, era calmă. Soarele se juca pe valuri, lăsând impresia că la orizont ardeau artificii. Vânzătorii de hot dog și hamburgeri, care În mod clar Își făcuseră provizii pentru anotimpul rece, ieșiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Stația pompa apă din Dunăre și o Împingea În canalele de irigație. Gropanul era legat de Dunăre printr-un canal lung, Îngust și adânc. Apa lui nu semăna cu a din jăpși: era limpede, rece și verzuie și ascundea În nemișcarea ei taina adâncurilor de nimeni văzute. Clătiră plasa În apa cea limpede și o Întinseră la uscat pe iarbă. Se apucară de foc. Lică meșteșugise o Întreagă clădire de uscături și bucăți de buturugă. Zicea că pentru o friptură bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
frig, din hainele fetei ieșea un iz ciudat, care pe Ectoraș aproape că Îl Îmbolnăvise cu voluptatea lui, un amestec de igrasie și de parfum ieftin de trandafiri. Nu Întâlniseră nici măcar un câine și, când Își descleștaseră degetele Înțepenite de nemișcare și de frig, ea Îl pusese să Închidă ochii și-l sărutase ușor, aproape În fugă, ca să nu-l sperie, apoi Împinsese portița de lemn care scârțâia și se topise În Întunericul din curte. Ectoraș mai plutise câteva secunde către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
De fapt, este o demonstrație simplă, observabilă prin simplă privire în istorie, că izolarea duce la stagnare și alimentează stagnarea, iar o cultură, indiferent de potențialul pe care îl are de a dezvolta o civilizație, poate rămâne în stadiul de nemișcare. ,, Singura fatalitate, unica țară care ar putea doborî un grup uman și l-ar împiedica să-și dezvolte pe deplin specificul, este izolarea"5. Capitalismul este o sinteză a sintezelor, un rezultat al expansiunii economice și cauza în sine a
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
din hârtie este instrumentul ideal pentru o realitate economică în continuă expansiune și schimbare. Lumea politică și economică de după descoperirea Americii și a Indiilor nu va mai fi la fel ca lumea trecutului, o lume de tip newtonian, încremenită în nemișcare. Pentru funcționarea sa au existat trei tipuri de garanții în raport cu valoarea. Moneda din hârtie nu vine de nicăieri și nu merge nicăieri. Au existat garanții de legătură cu valoarea. Este vorba în primul rând de garanția pe care a oferit
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
sistem. Ca și organismul uman, sistemul social se poate afla în principiu în două stări. Poate fi în echilibru sau în criză. Echilibrul are la rândul său o dinamică proprie și nu presupune ca sistemul respectiv să fie mort, în nemișcare. Echilibrul se manifestă printr-o dinamică anticipabilă a parametrilor săi, astfel încât sistemul nu produce surprize în evoluția sa. Un sistem în echilibru este deci un sistem dinamic, viu, ai cărui parametrii de funcționare și de schimb de energie în interior
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
fi asemuită cu epoca legilor fizice descoperite de Isaac Newton, iar epoca monedei de hârtie cu cea girată de complexitatea lumii fizice a lui Albert Einstein. Odată cu moneda din hârtie universul cunoscut devine mult mai flexibil și în continuă expansiune. Nemișcarea ca lege este înlocuită de mișcarea eternă, de expansiune a sistemelor economice. Criza economică a socialismului este iarăși, așa cum spuneam, un fenomen nu îndeajuns de intens studiat. Și aici funcționează o utopie conform căreia regimul fix al prețurilor nu conduce
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
De fapt este o demonstrație simplă, observabilă prin simplă privire în istorie că izolarea duce la stagnare și alimentează stagnarea, iar o cultură, indiferent de potențialul pe care îl are de a dezvolta o civilizație, poate rămâne în stadiul de nemișcare. ,, Singura fatalitate, unica tară care ar putea doborî un grup uman și l-ar împiedica să-și dezvolte pe deplin specificul, este izolarea"107. Lumea occidentală este o sinteză a sintezelor, un rezultat al expansiunii economice și cauza în sine
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
că le oferă tot, le-au luat tot, până și viața, cel mai de preț bun al omului. Zecile și sutele de milioane de victime ne stau mărturie și probă la aceste afirmații. Confuzia dintre stabilitatea unui sistem social și nemișcarea sa40 este o altă sursă a anticapitalismului. Această sursă a anticapitalismului este specifică în primul rând oamenilor mediocrii ce au trăit deja în socialism și s-au atașat de specificul lent al acestei construcții sociale. Putem înțelege acest tip de
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ar dori să asculte o poveste despre dragoste și moarte?". Dragoste și moarte înseamnă Patul lui Procust, după cum această anodină Emilia e mai mult situată în sfera Tanatosului decât în cea a Erosului. Simbolul ei este al unei ape în nemișcare, ochii săi nu au nici o urmă de strălucire care să trădeze cerebralitatea, fiind comparați cu o baltă verde, stătută. Prin medierea chipului matern, apa se contopește cu însăși moartea. Complexul matern camilpetrescian și repudierea primei părți a vieții sale fac
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
e niciodată deplin, niciodată oprit, agățat de un stâlp de pod. Nașterea e În timpul splendorii, care nu are istorie, ci doar față către față: „se naște numai cel care Își este/sieși martor”. Eul, numai el poate alerga. Pentru că are nemișcarea lumii și a istoriei, dar această nemișcare e vedere care se vede: „voi alerga, pentru că numai ceea ce este/nemișcat În el Însuși/se poate mișca,/numai cel care e singur În sine/e Însoțit”. Numai cel care, redus ca eu
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un stâlp de pod. Nașterea e În timpul splendorii, care nu are istorie, ci doar față către față: „se naște numai cel care Își este/sieși martor”. Eul, numai el poate alerga. Pentru că are nemișcarea lumii și a istoriei, dar această nemișcare e vedere care se vede: „voi alerga, pentru că numai ceea ce este/nemișcat În el Însuși/se poate mișca,/numai cel care e singur În sine/e Însoțit”. Numai cel care, redus ca eu la o sferă de vid, a Înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a murit, este definitiv clasat, menirea ei fiind tocmai deshumarea acestuia, interogarea lui și reconstituirea semnificațiilor sale. Practic, deci, În timp ce etnologia s-ar ocupa cu supraviețuirile trecutului, istoriei i-ar reveni să reconstituie ceea ce uitarea a lăsat În Întuneric și nemișcare. Ultimele decenii Însă tind să modifice perspectiva și să remodeleze acțiunea specialiștilor În domeniul socioumanului. Supraviețuirile interesează tot mai mult nu numai pe folcloriști, pe etnologi, ci și pe istoricii religiilor și pe antropologi (legendele, basmele, baladele). Prin istoria religiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
încetăm, așadar, a mai crede că, înarmați doar cu acest mic bagaj senzorial și senzualist, putem purcede la cucerirea lumii și-i putem descoperi mecanismele ascunse, legile secrete. Montaigne ajunge, simplu la concluzia imposibilității, zădărniciei oricărei științe. Superioritatea fluxului asupra nemișcării nu ne împiedică să considerăm adevărul ca pe o formă luată la un moment printr-o percepție, o afirmație relativă: este adevărat ceea ce pare adevărat momentan, înaintea unei depășiri posibile și probabile. Pretinsul pyrrhonism al lui Montaigne asunde un relativism
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
liberă să vi-l Împărtășesc dacă nu l-aș fi descoperit de una singură, dar, cum așa s-a Întîmplat, doamnelor, adunați-vă În jurul meu. Secretul de AutoEnergizare al bunicii Cherokee poate fi abordat În două moduri - unul care implică nemișcare totală și unul care implică mișcare. Primul mod este cel În care l-am descoperit cînd aveam 11 ani. Stăteam Întinsă pe o lespede mare din spatele casei noastre din Ramona, California. Era locul meu preferat. O nemișcare profundă Îmi relaxase
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
unul care implică nemișcare totală și unul care implică mișcare. Primul mod este cel În care l-am descoperit cînd aveam 11 ani. Stăteam Întinsă pe o lespede mare din spatele casei noastre din Ramona, California. Era locul meu preferat. O nemișcare profundă Îmi relaxase complet trupul și mintea. De la această nemișcare am Început să simt pulsații puternice intrînd În corpul meu din pămînt. Mă simțeam de parcă respirația mea nu mai depindea de plămînii mei, ci pămîntul respira prin mine. După un
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
Primul mod este cel În care l-am descoperit cînd aveam 11 ani. Stăteam Întinsă pe o lespede mare din spatele casei noastre din Ramona, California. Era locul meu preferat. O nemișcare profundă Îmi relaxase complet trupul și mintea. De la această nemișcare am Început să simt pulsații puternice intrînd În corpul meu din pămînt. Mă simțeam de parcă respirația mea nu mai depindea de plămînii mei, ci pămîntul respira prin mine. După un timp pulsațiile au luat forma unei figuri În opt colțuri
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
fizic, emoțional, spiritual. Era fericire pură, indescriptibil de minunată, absorbirea acestor energii profunde ce activau plăcere senzuală, pace interioară și refacere. PÎnă În ziua de azi, cînd Îmi doresc să mă simt Împlinită și refăcută intru În acea stare de nemișcare profundă și “energia opt” Își Începe călătoria. Nu este necesar să fiu pe o piatră, pe iarbă sau pe pămînt pentru a face asta. Orice pat sau podea sînt la fel de potrivite. Cred că aceste vitale energii octogonale sînt tot timpul
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
adjectivului prouneikos În grecește ar fi Însă „indisciplinat, needucat” (din pro + neikos). Pasquier mai indică drept posibilă și o a doua etimologie (pro + eneiko: „purtător, cel care duce o povară”), care ar sublinia mobilitatea celei numite Prounikos, În opoziție cu nemișcarea eonilor Pleromei. Deoarece, În cazul acesta, primul sens al lui prouneikos ar fi de „hamal”, Marvin W. Mayer are cu siguranță dreptate atunci cînd face observația că numele este un calambur, construit pe un dublu Înțeles, și că se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
călător în spații planetare, cu opriri în tărâm indian, ori în legende mediterane sau, fugitiv, în septentrion: "Ensitteren, ensitteren, cuvântul / acesta nordic și-nghețat (...) // Ensitteren, sunt singur ca o gheață / în care pești macabri, suspendați / la începutul meu de viață, / în nemișcare mi-au fost frați" (Ensitteren). Într-o ipostază, Nichita dă o raită "în interiorul pietrelor", în alta, sub efectul fuziunii regnurilor, el freamătă misterios ca un arbore: "Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză". Spectacolul vieții
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
o idee rea, deoarece la început nimic nu merge rău și nu semnalează pericolul că va rămâne nemișcat. „A, am așteptat ca să fim siguri că este în regulă și că nu s-a întâmplat nimic, așadar e bine.” Drept rezultat, nemișcarea provoacă și mai multă nemișcare. Angajații devin somnolenți, nemaifiind confruntați cu probleme și situații noi. Unii dintre ei tolerează această stare; apărătorii obișnuinței și dușmanii schimbărilor chiar savurează această stare. Dar oamenii dinamici au nevoie de un mediu aidoma lor
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
început nimic nu merge rău și nu semnalează pericolul că va rămâne nemișcat. „A, am așteptat ca să fim siguri că este în regulă și că nu s-a întâmplat nimic, așadar e bine.” Drept rezultat, nemișcarea provoacă și mai multă nemișcare. Angajații devin somnolenți, nemaifiind confruntați cu probleme și situații noi. Unii dintre ei tolerează această stare; apărătorii obișnuinței și dușmanii schimbărilor chiar savurează această stare. Dar oamenii dinamici au nevoie de un mediu aidoma lor. Deveniți inactiv și, ca rezultat
[Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
structura sa clasică (așa cum este văzută de Gehlen ori Fukuyama). Sfârșitul istoriei pregătește intrarea în postistorie și prin aceasta civilizația occidentală se va transforma în mod radical atât ca civilizație, cât și ca politică. "Progresul devine rutină"14 și devenirea nemișcare a evoluției. 4. O consecință a celei de a doua trăsături este modul în care privim problematica adevărului. Acesta nu va mai avea suport metafizic, nivelul existențial nu mai este o formă fundamentală a acestuia. Adevărul devine non-metafizic. El este
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
un număr considerabil de importante lucrări de orientalistică, între care și un exemplar al primei ediții din traducerea lui Anquetil Duperron a Avestei 5. Cu câteva excepții, la noi, caracterul sacru al acestei cărți traduse s-a evacuat în eterna nemișcare a uitării sau ignorării ei. Cine și de ce ar fi găsit utilă, relevantă, indispensabilă sau măcar necesară studierea acestei cărți, a tradiței religioase centrate și conservate în jurul ei? Către sfârșitul secolului al XIX-lea, circulă un aer de familiaritateîn numirea
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]