813 matches
-
ni se impun atenției cele două tipuri fundamentale de putere: supratemporală și temporală. A) Puterea supratemporală sau divină este puterea egală doar cu ea însăși și care prin veșnicie și perfecțiune, două din atributele sale esențiale, își află liniștea și nemișcarea supremației în Absolut. Întrucât, ne învață un sfânt din vechime (Ioan Damaschin), doar despre Dumnezeu se poate afirma cu certitudine că „poate cât vrea, dar nu vrea cât poate”, puterea care purcede de la El este deodată iubitoare și atotfăcătoare, și
DRUMUL BUN ÎN VIAŢĂ NU ESTE APANAJUL EXCLUSIV AL NENOROCOŞILOR! de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351800_a_353129]
-
întreolaltă"biruite de covârșirea slavei"odihnindu-se de lucrarea lor". Și nu e vorba aici de însușiri periferice, ci de însăși cunoștința ei, care se stingenirvana" budhistă? Nicidecum! Tot Sf. Maxim ne lămurește acest lucru, vorbind de "mobilitatea nemișcată" sau "nemișcarea mobilă". Între Dumnezeu și mintea curată nu va mai fi nici o distanță spațială, în sensul că nu va mai fi nimic la mijloc între ea și Creatorul ei, ci cunoașterea va fi directă, "față către față" (sau minte către Minte
DESPRE MINTEA OMENEASCA SI LUCRAREA EI IN VIZIUNEA FILOCALICA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350479_a_351808]
-
au dovedit lacome în îmbrățișări și mângâieri pe toată suprafața trupurilor. Când o sărutam pe gât și am pornit cu buzele câtre sâni, am simțit o încordare puternică a întregului său trup, ce a rămas o fracțiune de secundă în nemișcare totală. În momentul în care am așezat mâna pe unul dintre ei pentru a-l frământa ușor în podul palmei și gura l-a prins ca într-o joacă pe celălalt de sfârcul încrețit de răcoarea nopții, am tresărit speriat
IOI, IOI, IOI! ÎN PRIMĂ AUDIŢIE (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351379_a_352708]
-
să te poți regăsi. Ce știam din fotografii sau din filme, era o realitate abstractă care acum nu se potrivea cu ce vedeam la fața locului. Voiam să îmi notez impresiile “la cald” dar am ramas pentru multă vreme în nemișcare. Îmi venea să-mi frec ochii ca să dau crezare că există cu adevărat ce văd acum, si nu este numai o închipuire de-a mea care s-a desprins din lanțul multora care imi populează adesea, creierul. Ne secase parcă
MARELE CANION DIN ARIZONA – ACOLO UNDE NATURA A PLASMUIT SUBLIMUL de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356359_a_357688]
-
Universul ei era doar el. Îl simțea atât de puternic și îl dorea atât de mult, încât parcă o durea această dorință. Se lăsa in voia mâinilor lui cu exasperare. Se lăsa condusă de trupul lui. În anumite momente de nemișcare totală, când îl simțea în străfundurile trupului ei, îi prindea penisul în contracții repetate, la intervale egale de timp, strângându-l cu putere. În rest, nu intenționa și nici nu îndrăznea să facă o mișcare gândită. Totul era involuntar. Trupurile
ISPITA (17) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 272 din 29 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355832_a_357161]
-
mai grea, nici macar răzmerita nu se mai aia în direct la tembelizorul omniprezent că un zeu egipțian pe hotarele patriei, nici mieunatul, nici nechezatul nu sporeau încremenirea, basca lătratul mioritic, inutil și el, cuveitul și sadamii și tufișurile zăceau în nemișcare, stelele străluceau pe cerul senin senin și etern etern și doar pîrîul se lovea de pietrele lustruite și bolborosea ceva în barbă, făcîndu-ne să ne înfioram de grozăviile colorate cu antrax în cartea cu povești de pe vremea lui “a fost
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
nr. 302 din 29 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne cerne alb, pe amintiri uitate... Miros de iarnă curge spre pământ. Din apa zbor petalele crestate, Doar ele știu, de-i joc sau legământ. Coboară lin, văzduhul tremurandu-l În nemișcarea lui de-odinioară. Doar plânsul lui se-aude, ascultându-l; Vedem culori de mantie polara. Ne cerne alb, pe amintiri uitate, Acoperind din râul ce ne doare. E cerul trist... câmpiile-s curate... Și-n suflete simțim miros de soare
NE CERNE ALB, PE AMINTIRI UITATE... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357005_a_358334]
-
Acasă > Stihuri > Reflecții > BARZA Autor: Elenă Spiridon Publicat în: Ediția nr. 302 din 29 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Fânul mă-mbată în nemișcarea-mi treaza, Soarele-mi brăzdează trupul istovit, Din înălțimi o barza ușor pe cuib planează Și mă salută iute cu-n prelung plescăit. O rog să-mi spună sincer de ce m-adus în lume Și ce ursite-n cale iute
BARZA de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 302 din 29 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357009_a_358338]
-
o sincopă? Când și cum s-a întâmplat? „Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” Dincolo de Mirabeau e viitorul așteptat, jinduit de-atâta vreme? Adică să ies din plămada smolie?! Adio cernie, pâcloasă și rece așteptare?! Rămas-bun nemișcare silită, formă-mpietrită! Cum?! Podul să dărâme hotarul, să-nalțe în mine speranța de-a fi? Să mă-mpingă spre cer și spre soare? Să mă-nvețe la tot să tresalt? Regăsi-voi puterea din mine să mă bucur de
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
S-au umplut instantaneu cu lacrimi și, în același moment, un geamăt adânc, dureros, ieșit parcă din cel mai adânc loc al pieptului, s-a auzit până dincolo de ușa salonului. S-a repezit la pat și, după o clipă de nemișcare, aproape că s-a aruncat asupra acelui trup, plângând înăbușit. Ferind cablurile și firele, a lunecat curând în genunchi. Își striga fratele în șoapte sacadate, pline de durere, mângâindu-i fruntea cu o mână. În mijlocul salonului, Ofelia își ștergea lacrimile
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370244_a_371573]
-
nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice
PLACERE SI SPERANTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370438_a_371767]
-
iubiri ... Cu o ultimă psihoza inund cerul Înghesuind amintirile-ntr-un sertar , Stând în aer privind doar aerul Că în obscuritate să te uit iar ... Trec prin timp privind trecutul Și mă strecor timid din gândurile tale, Mă cenzurez în nemișcare că lutul Încremenit în formă de petale ... Îmi caut liniștea între stele Și mă ascund pe-acolo pe undeva , Să devin una dintre ele Până când tu iar mă vei caută ... gabrielenerusu 13 martie 2017 București Referință Bibliografica: Între stele / Gabriela
INTRE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362570_a_363899]
-
ninsorii. Se trec păcatele-n cristale Ca o iertare prin cuvânt, Câmpiile devin vestale Învăluite blând de vânt. Troianul pare-o tresărire, Un sân al timpului etern Ce alăptează spre-mplinire Răsadul ocrotit matern. Aceste voaluri cad părelnic, În aparenta nemișcare, Sub focul sacru, vechi jertfelnic An după an desprins din soare. Lăstarii se preschimbă-n lauri Hrăniți cu seva frunzei moarte, Fulgul și picul devin fauri Ai vieții duse mai departe. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" Referință Bibliografică: Ninge
NINGE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362737_a_364066]
-
beton. Ea nu-i răspunse. Geamătul îi devenise tot mai rar, tot mai slab, iar mișcările trupului tot mai lente. - Mamă, ai reușit, ai reușit!, îngăimă el buimăcit în fața trupului din ce în ce mai nemișcat. Ea nu-i răspunse. Gemetele îi încetaseră, iar nemișcarea se instală sinistru peste trupul în agonie. - Mamă, ai reușit!, continuă să repete copilul îndreptându-și cu teamă brațele spre trupul nemișcat. Apoi glasul îi amuți. Cu mâinile ude și trupul tremurând, Costel își trase mama de umăr. Corpul i
HAVUZUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362733_a_364062]
-
mâinile de sânge cu puritatea lui cain îmi spăl mâinile. încât i-am așezat ceafa pe un grozav bolovan și i-am spus trezește-te. nu las pe nimeni să te trezească. m-am trezit paznicul de noapte cu o nemișcare în toate membrele. m-a strâns la piept nemișcarea asta. așa cum fratele abel mă îmbrățișa precum copiii lui dumnezeu. tata ne-a dat și nouă din puținul lui. din cămările lui goale ne-a dat puțin să înmulțim puținul. și
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
mâinile. încât i-am așezat ceafa pe un grozav bolovan și i-am spus trezește-te. nu las pe nimeni să te trezească. m-am trezit paznicul de noapte cu o nemișcare în toate membrele. m-a strâns la piept nemișcarea asta. așa cum fratele abel mă îmbrățișa precum copiii lui dumnezeu. tata ne-a dat și nouă din puținul lui. din cămările lui goale ne-a dat puțin să înmulțim puținul. și atât l-am înmulțit că nu ne mai recunoaștem
POEME TIMIDE (2) de EMIL IULIAN SUDE în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370100_a_371429]
-
cele auzite și acceptând invitația lui de a se întâlni la sfârșitul săptămânii în curs. După încheierea convorbirii, așeză mașinal receptorul pe masă, deși acesta impunea printr-un țiuit insistent fixarea la bază, spre reîncărcare. Urmară minute în șir de nemișcare, de uluială. Parcă ceva fantastic, ceva de necrezut, ceva ireal i se arătase Mirei. Și chiar așa se dovedi a se fi întâmplat... Toată dimineața, Mira stătu la calculator, vrând să finalizeze cărticica despre animăluț. Nu știa ce o îndemna
CAPITOLUL 14 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370110_a_371439]
-
nu mai pot aștepta, așa că doresc să vii și tu în întâmpinarea mea pentru a stinge și ultimul tăciune ce mai mă arde. Mâinile fetei se înfipseră în umerii tânărului, corpul său se lipi de al iubitului, rămânând într-o nemișcare statuară. Doar zvâcnirile celor două corpuri, ce eliberau din chingi orice energie reținută în timpul cât nu s-au văzut, mai pulsau în mijlocul patului cu cearceafurile mototolite. În liniștea camerei, se puteau auzi bătăile inimilor celor doi îndrăgostiți, goliți de orice
CAP. XI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1541 din 21 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353444_a_354773]
-
sau se avântă, ca-n jocuri de copii Și clatină trifoiul pe care poposesc, Năvala lor cuminte destramă păpădii, Când delicat le-mbie cu dans nepământesc. Mărgeanul din apusuri le spune bun-rămas, Lumini crepusculare, spre zare rătăcesc. Se-ascund în nemișcare, în locuri de popas, Arhanghelii culorii din neamul fluturesc. *** Volumul "Pasteluri" Referință Bibliografică: Arhanghelii culorii / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1567, Anul V, 16 aprilie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile
ARHANGHELII CULORII de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353900_a_355229]
-
Apelează la plumbul bacovian, o ermetizare a ermeticului exprimat în coduri am putea spune, tocmai pentru a sugera îngrădirea fiindului, marginalizarea nefericitului care nu se putea măsura și pe care poetul român o simțise cu mult înaintea lui Ruffilli, o nemișcare în nefiind, o îndepărtare a puterii omului de a se deplasa, pentru a rămâne un simplu spectator. ”Cușca” apare foarte des ca spațiu compromițător a îngrădirii omului, a sugerării lipsei de manifestare, a scoaterii acestuia din marca care l-ar
FRĂMÂNTĂRILE LUI RUFFILLI ÎN ÎNCĂPERILE CERULUI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353889_a_355218]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > CVARTET CICLIC Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1569 din 18 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului mă revărs asupra unui punct în el mișcarea și nemișcarea mă definesc în egală măsură pe mine timpul mă cuprinde ca într-o virgulă veșmânt al nimicului și al totului în care rătăcesc mă caut și nu mă caut mă cunosc și nu mă cunosc și atunci ca într-o
CVARTET CICLIC de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1569 din 18 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353975_a_355304]
-
de ei și ... Se îndrepta spre ușă - Și ... ? părea contrariat. - ... și de dumneavoastră. Lumina intra în încăpere, filtrată de frunzele copacilor înalți din dreptul ferestrei. Liniștea dintre ei era mai semnificativă decât orice vorbă. Spațiul și timpul se micșora și nemișcarea celor doi întregea tabloul. - O clipă, te rog ! îi cuprinse mâna și a privind-o în ochi. Alma se întoarse cu obrajii arzând. - Îmi porți de grijă? buzele lui îi atinseră încheietura mâinii - Sire, e târziu! Pot pleca? "Leșin, dacă
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
dispare iar ele devin sensuri care prin firele multicolore pă-trund în mine. Caut eu însămi o rază de soare. Trebuie să o găsesc. Pășesc ușor prin aerul care mă atrage spre un loc anume ... și dintr-o dată rămân într-o nemișcare totală. Cred că nici nu mai respir de fapt nu mai exist în clipa aceea. Devin sunet și lumină ... mii de culori vibrează în mine reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
culori vibrează în mine reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și alta ... într-o derulare care nu mă amețește ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor și sunetelor. Nemișcarea mea ... nu este nemișcare pentru că sunt și în aerul din jur nici eu nu știu cât de departe, sunt și în pă-mântul acoperit de nea. Mi-e bine și așa. Este ca o scurgere lină spre adâncurile pământului, dar și ale mele
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
reverberând în sonorități care sunt un unic cântec. Disting fiecare notă, dar urmează alta și alta ... într-o derulare care nu mă amețește ci mă face să vibrez intrând într-o mare a culorilor și sunetelor. Nemișcarea mea ... nu este nemișcare pentru că sunt și în aerul din jur nici eu nu știu cât de departe, sunt și în pă-mântul acoperit de nea. Mi-e bine și așa. Este ca o scurgere lină spre adâncurile pământului, dar și ale mele. Nu este tăcere și
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]