3,977 matches
-
socotise ca pe propriul său tată, îl împrumutase cu bani după dezastrul din Gaza, de fapt din averea de care fusese jefuit! Ar fi vrut să spună ceva însă cei doi ciraci care aștepau cu mâinile încrucișate pe piept vegheau nemișcați în spatele său. Era conștient că la cel mai mic semn de împotrivire aceștia l-ar fi imobilizat. Realiză apoi că nici măcar nu-și luase la brâu pumnalul yemenit, Jambia, de care se despărțea foarte rar și care era o excelentă
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- PRIMUL FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1391 din 22 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1413985207.html [Corola-blog/BlogPost/341129_a_342458]
-
lacului de o feerie neîntânlită, într-un vers pe care Tudor Arghezi îl crede cel mai frumos, mai eufonic din poezia româmnească: „În cuibar rotind de ape peste care luna zace.” Aceste ape devin începutul lumii, stăpânite de imaginea lunii, nemișcată, sugerată de verbul „zace”. Acum Călin devine un Făt-Frumos, iar mireasa o zână: „Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.” Reunirea perechii de îndrăgostiți, se face la
FARMECUL POEZIEI EMINESCIENE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1106 din 10 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Farmecul_poeziei_eminesciene_ion_ionescu_bucovu_1389351668.html [Corola-blog/BlogPost/359815_a_361144]
-
spălă fetița, cu lacrimi de indignare, de milă și de revoltă, șiroindu-i pe față. Clătea și iar șampona, cerând să mai fie adusă apă caldă. A început să îi desfacă acei solzișori înmuiați frecând ușor cu unghiile. Fetița stătea nemișcată. Doar zâmbea, fixându-și nănuța drept în ochi, fără să clipească. Cei prezenți priveau muți de uimire acest miracol, exclamând din când în când: - Doamne! Ptiu, să nu fie de deochi! Uite-o cum râde mititica! Alții o țin o
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1423318593.html [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
în caz că familia se opune internării în cămin, își oferă gratuit îngrijirea medicală prin vizite prestabilite la domiciliu. Încheie întinzând o mapă cu documentația legală necesară pentru transfer. Managera, primind un telefon, se scuză și ieși din cabinet. Cum Mira stătea nemișcată de uimire, pesemne că și mina ei exprima stupefacția provocată de oferta făcută, tânărul medic o încunoștiință subit cum că el era cel de-al treilea copil al părintelui Artemie, că Marieta știa lucrul ăsta, încă de când suferise accidentul cerebral
CAPITOLUL 15 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1455435838.html [Corola-blog/BlogPost/373697_a_375026]
-
Haydn, și să aștepte trenul acolo - singur și liber - în mijlocul șinelor aproape imediat, un sunet sec, urmat de un zgomot de oase sfărâmate, umplu pentru o clipă spațiul întunecat de sub pod. trenul izbi din plin cerșetorul ce stătea în picioare, nemișcat, în calea sa, aruncându-l brutal în tufișurile cu țepi înghețați de pe margine pacea se reașeză încet peste noapte odată cu stingerea ultimelor sunete ale trenului ce gonea indiferent mai departe viața părăsea leneș trupul zdrobit al cerșetorului pe ultimele acorduri
O BALADĂ MODERNĂ A MORŢII CERŞETORULUI DE SUB POD de ADRIAN CREȚU în ediţia nr. 2082 din 12 septembrie 2016 by http://confluente.ro/adrian_cretu_1473681359.html [Corola-blog/BlogPost/376425_a_377754]
-
nu se dizolve când fixez timpul În zborul încremenit de pasăre . E zborul înfrânt cu un vârf de lance , Răsturnat într-o iluzie cu rotații complete, În sfera ascunsă cu semnificație finală Miscata-n cadența unei respirații prelungite . Sunt sfera nemișcata de sub bolta amintirii noastre, Între strigătele tăcerii încadrată de vitralii , Într-un joc cu realitatea învăluit de forme Cu umbre ascunse-n pată aceluiași punct . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Sunt sfera de sub bolta amintirii noastre / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593
SUNT SFERA DE SUB BOLTA AMINTIRII NOASTRE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2200 din 08 ianuarie 2017 by http://confluente.ro/gabriela_rusu_1483861771.html [Corola-blog/BlogPost/375578_a_376907]
-
și eterni/ și jubilând/ ca flacăra zvâcnită din cenușă’... Păstrăm momentul de reculegere. O simt pe Olimpia-Octavia, trecând prin spatele meu, spre Poet. Și-mi vine să mă uit într-acolo. Să văd dacă îl ia de braț. Dar rămân nemișcată. Ascult tăcerea. Particip la ea. Doar inima îmi sparge pieptul. Ridic ochii din pământ. ‘Dumnezeu să o ierte și să o odihnească! Amintirea ei va dăinui, atâta timp cât absența sa va durea și va conta!’ Profesorii, ‘cărturarii orașului’ aduc elogii poetului
VALENTINA BECART, PESTE FIECARE PIATRĂ – TRUPUL MEU DE APĂ – MEREU ŞI MEREU... de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1868 din 11 februarie 2016 by http://confluente.ro/eugen_dorcescu_1455223239.html [Corola-blog/BlogPost/342764_a_344093]
-
jocurile de culise, de piloși de... și exemple se pot da... Știu, așa a fost, așa mai e încă moda, dar talentul nu ți-l ia nimeni, norocul ți-l mai și faci singur, iar pilele se pot toci stând nemișcate... Am o mare nedumerire legată de lumea asta: dacă totul e pe relații, pile și aranjamente, de unde au apărut vedetele (ordinea e aleatorie): Horațiu Mălăiele, Toma Caragiu, Vasilica Tastaman, (Doamne, ce actriță), Stela Popescu, Alexandru Arșinel, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Ștefan Ciubotărașu
PAUL TALAŞMAN. SCENA, DOCTORUL ŞI DOCTORIA ACTORULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433650366.html [Corola-blog/BlogPost/352869_a_354198]
-
Acasa > Manuscris > Lucrari > TRISTEȚEA ÎN ARTĂ Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1068 din 03 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Tristețea în artă Stătea nemișcat ca un câine în fața magazinului, așteptându-și stăpânul. De fapt nu avea stăpân , iar magazinul apărea lunar. Cât o clipire astrală. O scurtă silabă în fraza Divinului. Avea un chip palid, înconjurat de barbă. Un păianjen trecea tacticos strada, cu
TRISTEŢEA ÎN ARTĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Tristetea_in_arta_boris_mehr_1386045494.html [Corola-blog/BlogPost/362906_a_364235]
-
în Ediția nr. 2344 din 01 iunie 2017. Îmi înflorește timpul pe urme, drumuri cu borne pe marginile sorții se-ncheagă într-o limbă tămăduind durerea întărind cusăturile vieții cu ață din cânepa luminii. Destinul meu ca o cremene încă nemișcată din loc privește trecerea asemenea apei șipotind între curbele valurilor. O ceață cu fața pătată și aspră, copaci aproape desfrunziți și desculți uitând să se ascundă după colțuri răsuflă ușurați ecoul unui tunet. Asimetric și oblic cad ploile până se
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
din mine întunericul, apele limpezindu-le împărțind darul secret al iubirii. Citește mai mult Îmi înflorește timpul pe urme, drumuricu borne pe marginile sorțiise-ncheagă într-o limbă tămăduind durereaîntărind cusăturile viețiicu ață din cânepa luminii.Destinul meu ca o cremeneîncă nemișcată din locprivește trecerea asemenea apeișipotind între curbele valurilor.O ceață cu fața pătată și aspră,copaci aproape desfrunziți și desculțiuitând să se ascundă după colțurirăsuflă ușurați ecoul unui tunet.Asimetric și oblic cad ploilepână se obosesc și plângtot mai subțiate
LLELU NICOLAE VĂLĂREANU by http://confluente.ro/articole/llelu_nicolae_v%C4%83l%C4%83reanu/canal [Corola-blog/BlogPost/376412_a_377741]
-
poetaștrii din Paris, Îi spunem noi, probabil, mai frumos, Cloșca de are pui, roi luminos, De câte ori priveam și număram, O sărutare îți furam și îți dădeam, O sută douăzeci de sărutări, Până când zorii se trezeau în zări, Iar Taurul tot nemișcat era, Pe unde ești, îți amintești, iubita mea? *** Trecând pe lângă un zid, O pasăre i-a căzut la picioare, Profesorul nu a rostit Cuvinte ce pot să omoare, Paralel cu zidul s-au dus Pașii lui de om cumsecade, Părea
ALIENARE (VERSURI) de BORIS MEHR în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 by http://confluente.ro/boris_mehr_1426314207.html [Corola-blog/BlogPost/377836_a_379165]
-
care născu primul strigăt de la începutul lumii Ecorseu Pogany cuprinsese o pană în zbor așezată pe un scaun al nerostirii cu tâmpla în mână trimitea o scrisoare eternității cocoșii tocmai cântau a treia oară Miracol Măiastra templuind infinitul coloanei legăna nemișcat tăcerea în pântecul ei izvora dimineața mă zidea Referință Bibliografică: brâncușiană / Violeta Deminescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 781, Anul III, 19 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violeta Deminescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
BRÂNCUŞIANĂ de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 by http://confluente.ro/Brancusiana_violeta_deminescu_1361295064.html [Corola-blog/BlogPost/341341_a_342670]
-
din direcția indicată a mâinii lui Moise, până ce marea separându-se de tot până la fundul mării, creează un drum pe fundul acesteia. În lateralele drumului, se aflau astfel la puțin timp după gestul lui Moise ziduri imense de apă stând nemișcate ca niște blocuri imense. Erau blocurile interminabile de apă! În acel moment, dacă a mai fost vreun israelit care încă era cuprins de îndoială față de Dumnezeu, atunci a crezut! Capătul drumului nici că se vedea fiind lung pe cât ținea marea
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1428864132.html [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
au cutezat însă să-i urmărească în continuare pe drumul făcut direct prin mare, ajunseră și ei până la jumătate, când Domnul îi poruncește lui Moise: „Întinde-ți mâna spre mare!”. Moise așa a făcut, iar blocurile de apă ce stăteau nemișcate, indiferent că erau mai apropiate de mal ori că erau chiar în și pe fundul-fundului mării, dintr-o dată își dau drumul parcă dintr-o îndiguire imaginară și s-au lăsat astfel în inerția greutății lor înghițind facil întreaga armată egipteană
TRECEREA ... (II) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1563 din 12 aprilie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1428864132.html [Corola-blog/BlogPost/374528_a_375857]
-
Acasa > Poezie > Imagini > PIATRĂ Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1674 din 01 august 2015 Toate Articolele Autorului Să fiu piatră, nemișcată-n tăcere, Ploaia să-mi biciuie trupul, Vântul să-mi usture gândul, Și lacrimi să-mi dea mângâiere... Să mă topesc printre flori, Călcând cu vise văzduhul, Amuțind, incert, năduful Arșiței de ne'mblânziți fiori... Și urmărind șoaptele strunei , Să
PIATRĂ de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/mirela_stancu_1438387855.html [Corola-blog/BlogPost/371912_a_373241]
-
spui ce e iubirea și tu, pădure verde, ce adăpostești iubirea, spuneți-mi, mă rog vouă, găsi-voi fericirea ? Tu, vis al nopților de vară, ce-mi legeni somnul agitat, tu, astru drag al nopților senine, ce veșnic fost-ai nemișcat si tu, albastră mare cu valul înspumat, cătați-mi fericirea, vă rog neîncetat ! Faceți ca-n susur de izvor, în foșnet de păduri pe munți, în somnul cel odihnitor și-n floarea teilor din curți, să-mi regăsesc iubirea cea
RUGĂMINTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Rugaminte_0.html [Corola-blog/BlogPost/348192_a_349521]
-
galbene”, 1965:91). Poetul vrea să creadă că a uitat de trecerea timpului și că Pământul se va adânci într-o beznă pe care el o vede intrând în fiecare noapte: Pierdut, mă duc și eu, cu brațele învinse, brațele nemișcate ale celui fără de viață sunt învinse, pentru că poetul se vede dus pe drumul nopții: Plângând, după pierderea darului iubirii Și fredonând cu bucuria nemuririi pentru că, abia atunci, Bacovia realizează trebuința gândirii de sine („Note de toamnă”, 1965:115). Omul-poet se
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Funerar_si_sens_al_regretelor_in_scan_stefan_lucian_muresanu_1353778341.html [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
era mare și pornită să ucidă. Un zgomot făcut de o infirmieră căreia îi căzuse ceva din mână l-a făcut pe Zbierea să se ridice de pe bolnav și să iasă precipitat pe ușă. După plecarea vizitatorului, bolnavul a rămas nemișcat într-o poziție nefirească, capul îi atârna în afara patului,aproape că nu mai sufla, o asistentă care trecea pe hol a văzut pacientul prin ușa rămasă deschisă după plecarea intempestivă a directorului. S-a apropiat de pat, a ridicat capul
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2264 din 13 martie 2017 by http://confluente.ro/ionel_carstea_1489388677.html [Corola-blog/BlogPost/362578_a_363907]
-
pictor uitat de lume, mărgineau drumul. Părea ca o zăpadă proaspătă ce se așezase, ca o liniște necuprinsă peste tot ce era cândva mâna omului. Numai că albul acoperise orice urmă de culoare știută. Vorbe nerostite cântau puritatea și forme nemișcate aminteau o viață agitată cândva așa ca-n zile de demult. Trecuseră anii cu războaie și lupte. Trecuseră anii cu dureri și supuneri. Trecuseră pe acolo anii desnădejdii omului când forțe criminale răsturnau ideile și gândurile aducând cu ei dominația
ALB de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 by http://confluente.ro/silvia_cinca_1457163580.html [Corola-blog/BlogPost/384218_a_385547]
-
Sf. Gheorghe, o doamnă din Moldova, așeza pe pieptul poetului o cunună de „Nu-mă-uita”. Doamna era, fără îndoială, Veronica Micle. Veronica Miclea s-a retras la mănăstirea Văratec. La sfarsitul vecerniei, aproape de miezul nopții, călugăritele de la mănăstirea Văratec au rămas nemișcate. Clopotele bisericii începuseră să bată rar și funebru, a moarte. În casă cu etaj a maicii Fevronia Sarbu, poeta Veronica Micle se stinsese din viață în a cincizecea noapte scursa de la trecerea în neființă a lui Mihai Eminescu. Suntem în
O IUBIRE ETERNA MIHAI EMINESCU SI VERONICA MICLE de MIRON IOAN în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 by http://confluente.ro/miron_ioan_1469123095.html [Corola-blog/BlogPost/381187_a_382516]
-
când lasă în pace trupul, și, pe cât se poate, nu-l ia tovarăș, nu s-atinge de el ... Iată numai atunci simte realitatea!” Aristotel (384-322 î. H.) a pornit de la cauza primă a universului pe care a numit-o „ mișcătorul nemișcat” - ființă divină creatoare, întrucât concepe lumea prin intermediul gândirii, singurul proces care nu presupune deplasarea. El a vorbit despre spiritul uman care se naște ca o tabula rasa și în care se imprimă experiența câștigată, despre existența unui intelect pasiv și
CE ALEGEM PENTRU VIAŢA NOASTRĂ? de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 by http://confluente.ro/Ce_alegem_pentru_viata_noastra_.html [Corola-blog/BlogPost/344307_a_345636]
-
rău, să se retragă înapoi în mare, târând după sine câte un pumn de nisip ca pe o amintire. Nisip, pe care alte și alte valuri care soseau în urma sa, îl reîntorceau țărmului, înzecit. Pentru puțin timp, copiii au privit nemișcați, parcă ascultând neauzitele cuvinte pe care marea și vântul jucăuș ce trecea prin preajmă le șopteau și înțelegerea acestora, trecând de bariera auzului, le înflorea pe chipuri, bucuria. Undeva, la capătul digului, acea siluetă pe care o văzuseră de atâtea
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 by http://confluente.ro/tania_nicolescu_1473269413.html [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
doar adinoainea mârâise la el! - Stăi jos, nea Dine, așa, uite un scaon ici’șa! . . . Omul s-a așezat pe scaun cu palmele împreunate în poală, apoi a oftat adânc și și-a fixat privirile în pământ. A tăcut, așa, nemișcat, câteva clipe, după care a început să vorbească gâtuit și cu voce tremurată: - Fă, Oară, tu știi de ce-am ven’t eu la tine? - De, nea Dine, oi ști eu ceva, da’ te las măi bine pă tale să
CĂINŢA HOŢULUI de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 by http://confluente.ro/marian_patrascu_1430080355.html [Corola-blog/BlogPost/353941_a_355270]
-
Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului După orânduiala ce-i intrase în reflex în atât de mulți ani, se întinse pe marginea patului pipăind ușor cu degetele răsfirate scândura, așa cum făcea de atâția ani și rămase nemișcat, adâncit în gânduri. Într-un târziu, simțind lumina soarelui dincolo de ferestrele acoperite de draperii, se ridică încet și, fără să caute sprijin, se deplasă încet până la ușă. Întinzând mâna până simți lemnul lucios, prinse bastonul atârnat de cuiul pe care
NEVĂZĂTOR de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Nevazator_marian_malciu_1390414678.html [Corola-blog/BlogPost/347536_a_348865]