3,700 matches
-
în timp ce punctul final este datat cu circa zece ani (ce pot fi foarte bine nouă) înainte de apariția ultimului episod al foiletonului. (Dată celei de pe urma apariții a "eroului" se cunoaște cu exactitate: 5 octombrie; anul este intenționat neprecizat: căci "eroul" e nemuritor, precum se știe; el dispare dincolo de linia orizontului într-un moment ce poate fi aproximat, dar nu specificat.) Acesta este, poate, unul din motivele subtilelor întretăieri de ficțiuni și de "fapte diverse" (din care se constituie fundalul narativ) pe care
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
aceea, tocmai, dl Ion Vartic a inclus-o în ediția sa de proza Caragiale din 1998, în sumar, la capitolul Addenda. Scrisorile marelui dramaturg (cu deosebire cele din perioada berlineza) sînt compuse într-adevăr că adevărate opere de artă, rămînînd nemuritoare, că întreaga să opera. Studiul despre Duiliu Zamfirescu (mie personaj dezagreabil, ceea ce nu înseamnă că depreciez opera literară) e, negreșit, plin de substanță. Mărturisesc că nu m-a convins deloc argumentația istoricului literar că articolul împotriva lui Eminescu din Literatorul
Istoria literară ca exegeză by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18100_a_19425]
-
pînă în Paradis, alții susțineau că în Iad, luîndu-se cunoștință pe-acolo de ea și de pămîntenii tînguind dispariția epocală; ... - cert e că totul dură peste orice așteptări;... dangătul, cel dintîi dangăt funebru, profund, răscolitor ca și viața și faptele nemuritoare ale Dispărutului plîns de întreaga omenire, unde se găsea ea în acel moment, pe ogor, în uzină, în birouri, pe ape, pe uscat și în văzduhuri, încît, - se mai susținea, - că pînă și păsările călătoare ce nu se grăbesc niciodată
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
strămoși, / Pe-amintirea lui bunicu, / Pe nesomnul lui Tăticu, / Pe un vers de Eminescu, / Pe pământul ce-l iubescu, / Să-l iubești și tu așa, / Hai, puiu, nani-na. («De leagăn» VRF, 20). Asemenea războinicilor-strămoși cu știința de a se face nemuritori, și Grigore Vieru nu se teme de moarte, ci numai de suferința Mamei-Țară: De moarte nu mă tem, / Mă tem de suferința mamei / De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, / Dar cine, cine, dulceo, / Iubi-te
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
îi rupsese (pe unii artiști - n.n.) de lumea înconjurătoare și îi făcuse să umble cu capul în nori", le dădea în vileag "umbră și beznă viciilor". Și cîtuși de puțin "limpezimea și strălucirea acelor vîrtuți care îi fac pe oameni nemuritori". Așadar, Văsari asociază talentul (geniul) cu virtuțile morale, teza de care, după cum cu justețe consemnează Cristian Livescu, modernii n-au prea vrut să țină cont... Ca o încununare a teoriilor atît de numeroase și nuanțate asupra geniului, ar putea fi
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
respectiv, după ultimele noutăți ale tehnicii mileniului al treilea, noi, spectatorii, am află și cum miroseau halele de pește ale Parisului și ce emană însuși Balzac, în mers, ținîndu-se, tot prin jurul halelor, după cîte un trecător, gata, pătruns, intrat în nemuritoarea ficțiune și în galeria ticsita a Comediei. Ar fi o realizare, în fine nimerita, pe masura scriitorului despre care inca de pe la începutul secolului XX se spunea că ar fi fost Secretarul epocii sale. Ce face mai puțin popular scrisul lui
Balzac azi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17524_a_18849]
-
adolescentine, mai mult hormonale decît intelectuale. Deși o fetiță va reuși să trezească interesul unui coleg ce nu o bagă în seamă glosînd pe marginea maximei lui Ugo Foscolo care ar fi afirmat pentru prima oara că doar arta-i nemuritoare, individul de rînd trebuind să aspire însă și el să realizeze ceva în viața că în momentul morții să nu aibă sentimentul zădărniciei. La Toronto creatorii își pot face publice afinitățile pentru că exista secțiunea "Talking with Pictures" în care a
Toronto '99: redobîndirea sperantei by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17575_a_18900]
-
termină începutul unui roman?”, Genette răspunde cu o întrebare la fel de pertinent încuietoare, „Unde începe sfîrșitul unei cărți?”. Într-un interviu recent 1, Genette, ajuns acum la 83 de ani, `i mărturisea lui Antoine Perraud că, dîndu-și seama că „nu este nemuritor”, s-a simțit, la un moment dat, presat de timp și a scris, într-un registru „pre-postum”, această carte, cu un sentiment de urgență și într-un timp mai scurt decît precedentele, dorind să o publice antum. În ciuda acestei mărturisiri
Gérard Genette și jocul de-a epilogul by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2492_a_3817]
-
pe șefii de la Washington. Apropo, a mai auzit cineva ceva de cel care l-a ucis pe Teo Peter? Sau e bine mersi în SUA își consumă renta oferită ca veteran de război? Jurnalul Național continuă seria poveștilor impresionante și nemuritoare. De această dată este vorba despre o fată de 28 de ani care suferă de schizofrenie și care a reușit să vorbească pentru prima dată în urma unui curs de dans special. Povestea este cu adevărat una uimitoare, dar poate nu
Moartea baschetbalistului american eclipsează ţigăneala dintre Badea şi Radu Moraru () [Corola-journal/Journalistic/25001_a_26326]
-
revistei poeții conjuncturali, cîteodată de o promptitudine uluitoare, care execută poetic toate temele zilei. În afară de Mihai Beniuc: Veronica Porumbacu, Maria Banuș, Nina Cassian, Victor Tulbure, Dan Deșliu, Radu Boureanu, Tiberiu Utan și mulți, mulți alții. Poeții lui Lenin, ai Revoluției nemuritoare, ai astronauților sovietici, ai atomului, ai păcii, ai colectivizării, ai ochilor lui Gheorghiu-Dej (Eugen Jebeleanu) devin, după 1965, poeții patriotismului, ai urnelor romane, ai lui Traian, ai Voronețului, ai lupoaicei, în fine, ai lui Ceaușescu și ai soției sale, mai
O revistă culturală în comunism. „Gazeta literară“ 1954-1968 by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/2502_a_3827]
-
au putut transforma acele societăți care păreau înghețate într-o filosofie politică anacronică. Îți dau perfectă dreptate. Ei, cam astea ar fi noutățile, continuă Florin. Regretăm firește plecarea dintre noi a profesorului Bârnea, dar nu-l plângem. Dacul este oricum nemuritor. Așa deci, mâine ai o lansare de carte, apoi pleci în Oz, Australia. Ce bilanț propriu îți faci? Pot spune că am înfăptuit aici în România... peste așteptări. Așa să ne ajute zeul email vine de la Paul, Fiul Dumnezeu. La
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
un neam de oameni buni. care Zamolxe coboară tot mai Sufletul să-l ai frumos. aproape de poporul Său. De Carpați să-ți fie dor S 4: La zei și zâne-om ridica Aflu de la Zâna Iubirii că Ești un dac nemuritor. Noi vetre, temple și altare. activitățile Zânele din Bucegi se Zamolxe se va bucura intensifică. Au loc consacrări S4: De zâne o să-ți vorbesc Vom ști că sufletul nu moare. moderne. Primesc vestea că au (numele) eu te numesc. oficiat
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Octavian Sărbătoare () [Corola-journal/Journalistic/87_a_81]
-
Musaios, nume mai puțin vehiculat când amintim de cantautori vestiți (astăzi, puzderia lor, mai corect, turma acestora, nu numai în România). Mitologia ne-a precizat că Musaios a fost prieten cu Orfeu, dacă nu frați, în drumul spre golgota cântecului nemuritor. Și cum mama lui Cezar Ivănescu avea nume grecesc, originară din sudul Albaniei, este firesc de el să-i fi lăsat numele de Xantipa (1903-1963), ca să-și amintească în veac de Socrate, de faimosul "Cunoaște-te pe tine însuți". Cum
CRITICĂ ŞI ISTORIE LITERARĂ DINCOLO DE FRUNTARIILE TIMPULUI. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/90_a_403]
-
din nebunie de om îndestulat căuta Tolstoi să-și provoace suferință (și îl invidia pe Dostoievski pentru ale sale!), ci anume pentru a cunoaște infernul uman și a scrie despre el pagini mai-puțin-luminoase. Mizeriile vieții și „răul gras și gros”, „nemuritor”, suportă o transmutație în acest spațiu al artei în care forma, fondul și sensul se întrepătrund. Ele devin altceva. Lui Ioan Es. Pop, suferința cunoașterii și cunoașterea suferinței îi vin ca o mănușă. O mănușă ruptă, prin care se văd
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
Fără Mântuire. Lumea este o groapă comună, cu resturi menajere și cadavre ce nu și-au aflat condiția. Viața ce ți-a fost dată e un jeg lățit și o dramă care te absoarbe, deodată cu „răul gras și gros”, nemuritor. În cerul gol nu se întrevede nici un Dumnezeu, iar Isus apare și dispare din cadru cu o cruce provocând zbieretele tovarășilor de pahar. Tot ce se poate, omenește, rata se ratează în această poezie neagră, crudă și morbidă, mai degrabă
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
nesc odat cu mine. Doar el r m ne eternul impune posterit îi cu str lucire, m-a impresionat cel mai i a a ai a a confident al unui suflet ce nc mai cuteaz s se caute mult. Ideile nemuritoare, indiferent n ce b ț i de lumini ne s ăă a s a ț a a prin vremi i lumi... Dar, dac nu-l aveam pe Eminescu, apar, conținu s i p streze for a lor ț m duitoare
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
Herșcovici, ” Trăind în cercul vostru strâmt // Eminescu este unic; n-a fost Sigi Sonntag, Marta Indig Leopold, Norocul vă petrece, // Dar eu în lumea niciodată și nici n-o să mai fie. Pentru Păun Octavian, prof. dr. Dan mea mă simt, // Nemuritor și rece”. el am scris o poezie, care a fost Brudașcu, Aurel Vlaicu, Ileana Oare era convins că era un afișată la Ambasada României din Andrei, Aizic Iancu, Ben Todică, av. geniu? Strofa de mai sus mă face să Paris
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
prim lot de vinovați întîrzia nepermis de mult, Sima și ai lui acuzînd autoritățile antonesciene de colaborare, firește, cu iudeomasonii. Pînă la urmă, Sima publică un comunicat care vestește că săptămîna 25-30 noiembrie "va fi închinată memoriei, eroismului și jertfei nemuritoare a întemeietorului mișcării legionare." Dacă aceasta ar fi însemnat numai rugi și pomeniri încă ar fi fost bine. Dar era evident că se dorește infinit mai mult. La Jilava se pregătea deshumarea Căpitanului și a celorlalți 13 camarazi (nicadorii, asasinii
Reconstituirea unui asasinat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16684_a_18009]
-
pe care mersese ca prizonier o zi întreagă, în trenul marfar... Slobozia?... Călărași?... Si, si, se precipită el... Bărăgan, signore, strigasem cu mândrie în ziua aceea la Siena și cred că fusesem singurul om din lume rostind la Siena numele nemuritor al Câmpiei de la nord de Dunăre... * * * Italia o voi pune deocamdată într-o paranteză, semănând cu arcul de triumf de marmură al împăratului Titus. Un arc străvechi, crăpat, năpădit de mușchi, de licheni, pe care citesc uluit înjurăturile, blestemele turiștilor
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
de-a jucatul cu literatura, numai pentru a da satisfacție (cu o secretă ironie) celor obsedați de ingineria textuală. Pe Ioan Groșan îl preocupă, mai mult decât orice altceva, sufletul omenesc. El dovedește, prin scrisul său, că sufletul omenesc este nemuritor, dacă nu ca entitate metafizică, atunci ca subiect pentru literatură. Aceeași atitudine o au, de altfel, mulți scriitori valoroși, de la Marin Preda la Milan Kundera. Singurul lucru care îi lipsește lui Ioan Groșan pentru a intra în rândurile lor este
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului (2) by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16798_a_18123]
-
căruia își pierde viața, B poate fi trezit și el va continua existența lui A exact din punctul în care aceasta s-a oprit. Pentru tînărul nostru e de ca și cum viața nu a încetat niciodată. Operația nu l-a făcut nemuritor, dar i-a dublat existența. Oare e puțin lucru, mai ales pentru făptura veacului nostru, entuziasmată și speriată în egală măsură de un SF care promite/amenință să devină realitate? Un experiment de reîntinerire precum cel descris mai sus comportă
Supraviețuindu-ne nouă înșine by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16793_a_18118]
-
-o, între alții, poeții de partid și de stat". Firește, seriile de celebratori ai "mărețelor realizări" s-au schimbat în timp. Limbajului primitiv al primului aport imnografic i s-a substituit altul, mai rafinat: "Dar cum nici dictatorii nu-s nemuritori, felatorii s-au adaptat sau au fost înlocuiți cu alții, mult mai meșteri în astfel de lucrări. "Urmași le e bărbatul pe care primăvara/ Ni l-a adus să fie erou între eroi./ El, conducînd partidul, firesc conduce țara/ Căci
Un anticomunist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16925_a_18250]
-
interes. Am fost, pentru o clipă, furios și iritat, însă mi-am revenit repede. Una din nenumăratele Rițe-veverițe-reporterițe de la un faimos canal de televiziune, ce fojgăiau prin preajma cupelor cu șampanie, a abordat-o cu senzual aplomb pe redactoarea volumului cu nemuritoarea întrebare: "V-aș ruga să-mi spuneți, autorii mai sunt în viață?" Plină de umor, aceasta a replicat: Sunt, domnișoară, sunt! Cum să nu fie! Doar că au plecat puțin să se uite la televizor!"
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
strig dintre secoli/ punte pulsînd în/ numenul pur -/ mi se dezleagă/ inima-n ceruri/ văd cu arterele/ rupte-n azur!" (Sînt de varga). Sau acest extaz grevat pe o vanitate mixtă, somatic-spirituală, șocant prin decantarea de euforii fiziologice: "toate ființele nemuritoare/ se-mbată-n mine/ ca-ntr-un singur duh -/ nu mai există-n cer/ nici o putință/ nici un extaz/ în care nu-s deschis -/ tot sîngele meu/ strigă-n abis/ sînt flacără/ sînt focul stînd ființă!" (Sînt numai aer). Ajuns aci
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
învelindu-i pe toți și care dau oricărei conversații un ton înăbușit din cauza formidabilei căptușeli de celuloză; ...un ton cavernos, ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap și de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii, active, lacome și implacabile în căldura toridă a verilor bucureștene... * * * S. ședea pe scaunul lui înalt
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]