649 matches
-
acum, când nu aveam cui să-i împărtășesc durerile. Poate că aveam nevoie de un umăr, pe care să mă sprijin. - Te cred, dragule. Te înțeleg, doar și eu am fost în aceeași situație. De ce oare, părinții noștri au avut nenorocul să treacă prin aceste încercări? Mama măcar nu a luptat cu boala, dacă putem numi astfel, aceste accidente vasculare. Nu o mai numesc unii boala secolului? - Da, ai dreptate. - Oare ce declanșează aceste accidente vasculare? La unii poate fi vorba
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
dovedește măiestrie și profunzime fără margini: „Iubirea-i plumb, iubirea-i zbor -/ E râvna lutului spre stea;/ Iubirea-i mergere pe nor -/ De unde poți, oricând, cădea.// Iubirea-i ger, iubirea-i foc -/ Dar și seninul infinit.../ E chin adânc și nenoroc -/ Dar și Edenul regăsit.” (Ce n-ai știut - și nu vei ști...) Chipul iubirii are o aură îngerească și este sculptat cu dalta dorului. Din cuvântul înrourat cu credință, iubirea se conturează pe firmamentul nemărginirii, vegheată de aștri în mister
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
împreună?” (De ce?) Însetat de doruri, poetul își cheamă iubirea acolo unde doar roua poate stinge focul dezlănțuit: „De s-ar putea, iubito, cumva să ne-ntâlnim/ În ceasu-n care roua se-așează- s-o sorbim.../ Cu buzele uscate de dor și nenoroc/ Ca perlele de rouă să stingă-al nostru foc.” (De s-ar putea, iubito) Fumul toamnelor târzii învăluie sufletul poetului într-un dor nemărginit, rememorând clipe de o semnificație aparte. Acolo unde frunzele s-au așternut pe pământul nemuririi, acolo
BORIS IOACHIM, DESPRE LEACUL SUFLETULUI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357810_a_359139]
-
lumină Și s-a rupt în zare al tristeții șal, Bucuria curge și pe om alină Hai, veniți cu toții, la al vieții bal! Tot ce-a fost durere, s-a prelins pe ape, S-a spălat de ură și de nenoroc, Lumea cântă azi pe-ale iubirii clape Și-a stropit cărarea-n flori de busuioc. Iată, ceru-albastru ne picură rouă Sfântă, să curețe al nostru cuvânt, Ne oferă șansa la o viață nouă, Haideți, s-o trăim pe dacic pământ
S-A FĂCUT LUMINĂ... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357931_a_359260]
-
Stihuri > Momente > REGRETE Autor: Florentina Crăciun Publicat în: Ediția nr. 689 din 19 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Aceștia-s ochii care-au privit în zare Într-una căutând adevărul și dreptatea, E scurtă viața pentru lupta asta mare Iar nenorocul, e cât eternitatea. Am fost aleasă să mă nasc aici Am dat mereu pe mâine ziua cea de azi, Dar nu am regretat, n-am plâns și nici Nu am știut, ce rău te doare atunci cand cazi. Aș vrea să
REGRETE de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 689 din 19 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358489_a_359818]
-
chiar acolo sus, să fim etern în doi, Poți spune asta ușor în câteva cuvinte Și n-o să mă mai doară cât pentru amândoi! De mă mai vrei pe mine atâta de târziu Deși tu ți-ai putea schimba norocu-n nenoroc, Eu mi-aș dori, așa cum am mai fost, să-ți fiu Tot ce-ți dorești, tot ce ai vrea, acum, pe loc! Azi nu mă simt bolnav, desi mă doare-n piept, Te-aștept să vii în fiecare zi. Mereu
IMI DORESC NESPUS de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358495_a_359824]
-
Nu știam ce să facem și încotro să mergem? Până la urmă Linte a hotărât să mergem la gazda unchiului său Jurcă. Ajunși acolo nu l-am găsit acasă, totuși gazda ne-a lăsat să ne adăpostim acolo până la venirea lui. Nenorocul nostru avea să fie destul de mare, căci Jurcă era trimis undeva prin niște sate de munte și nu avea să vină multă vreme la gazdă. La fabrica de teracote ne-am întors luni, însă ca un făcut pe acolo nu
BELDIE; AVENTURI CU LINTE. FABRICA DE TERACOTĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358087_a_359416]
-
poeziile lor (Cea mai frumoasă poveste de dragoste a literaturii române:Mihai Eminescu). Cea de a doua, „o poveste de un tragism răscolitor care se derulase de-a lungul mai multor ani într-un amestec de iubire, boală, trădare, gelozie, nenoroc și patimă”, îi are ca eroi (fără noroc) pe poeții St.O. Iosif și Dimitrie Anghel, care și-au disputat dreptul la dragostea Nataliei Negru (Triunghiul cu dragoste și moarte: St.O. Iosif, Natalia Negru, Dimitrie Anghel). Femeia a trădat
REFLECŢII ÎN OGLINDA DE ARGINT A MEMORIEI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2021 din 13 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/357712_a_359041]
-
a sporovăit apoi cu mătușa până la Bușteni unde noi coboram. Dacă mergeam până la Arad ton nu ar fi terminat urgențele pe care doreau să și le comunice. Așa or fi toate babele? Eu sun moșneag și o fac în scris! Nenorocul vostru dragi cititori. Ce înseamnă să fii convins de eficacitatea unui, în speță, medicament. Simpla vorbărie convingătoare ajută cel puțin cât cel mai eficace. Totuși, usturoiul, nu-i chiar orice. Iar mama a verificat ulterior eficacitatea acestui medicament. El este
PUTEREA CONVINGERII de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350680_a_352009]
-
creatoare și distrugătoare: „Și apa zăcută lătrând din care beau cu nesaț pe furiș acum când scriu acest tratat despre morți, despre vii, despre sete!”; „Fântâna o-nconjur în somn de trei ori, sturzilor le dau de mâncare, deasupra dunelor nenorocului o colibă îmi fac, apa sfințită mă doare...” Aerul semnifică lumea subtilă, așezată între cer și pământ, este simbolul sensibil al lumii nevăzute, un factor de mișcare universal și purificator. Ca și focul, aerul este un element activ și masculin
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
vizibilă o vreau! Când sunt cu mine îmi mai rămân de-ndeplinit doar poruncile tinereții. Mai am de trăit copilăria, toată adolescența petuniilor, viețile cailor din Pădurea Nebună, rodul pământului, cele 1001 de măști ale trecutului tău, coroana de spini a nenorocului, lungile boli clandestine ale trupului, frigurile Ecuatorului și limba melcilor din casta lombardă a graurilor ... ” Cel de-al patrulea element al cosmogoniei tradiționale - focul - este prezent cu toate valențele lui purificatoare, mistuitoare, izbăvitoare, ucigătoare, etc. „De dragul tău las flacăra să
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
numai tu, numai tu vei cânta ... ” Centru al vieții spirituale - inima, simbol al chintesenței divine, este locul intuiției, al cunoașterii contemplative: „Inima mea a uitat Adevărul, de aceea, acum sporesc prin Tăcere, frigul și cataclismul așteptărilor, pun pe masă pâinea nenorocului, cuțitul stă în închinăciune și, dintr-o dată sufletul meu vorbește pădurilor: depărtați-vă de acest mincinos poet, tainele sale sunt furate din dansul bacantelor, șovăielile sale stau tolănite pe cearșafuri cernite, nu stăpânește nimic din Alfabetul Tăcerii, greșelile lui sunt
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
oricui să ajungă), e evidentă. După ascensiune, vine cuvenita imersiune, dovadă a profunzimii dar și a abis(-al-)ului psihic : Scufundat în sine ca-n apele hinduse , semnifică scurt și aproape tăcut - ca orice mare durere - că a primit botezul nenorocului, odată cu cel al focului catharctic. Semnificația botezului, oricât de metaforizată ori camuflată, rămâne însă neatinsă, iar localizarea pe coordonate hinduse trimite la filosofia hindusă, inclusiv la rolul karmei întru desăvârșirea ființei. Decriptarea unor versuri ca “ Înmormântată-n visu-mi...” face trimitere
INGER RASTIGNIT (POEME SOPTITE) DE VASILE BURLUI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360026_a_361355]
-
împlântă; Cămașa dragostei nu mai e nouă. Totuși, catharsisul suferinței erotice este diminuat printr-o notă optimistă, prin resemnare, prin asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a duererii, a martirajului: Călit eu sunt cu-a dragostei otravă; Ia calul nenorocului și du-te/ Căci fără Don Quijote lumea moare; Că-ntr-o ființă totul se adună:/ Și zbatere și cântec, roua nouă!; Poetul-Mag face smerit metanii; Rănit de spinii dragostei ucise/ Ne mântuie cu lacrimi trandafirii. Trandafirul apare adesea, simbolizând pasiunea
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
Toate Articolele Autorului Cerșeala gângurește printre rânduri Pomeții-și zguduie, de frică, suferința Eu te-am lăsat în urmă,-n zece cânturi În inimă îmi ești sfântă ființă Curajul a tăiat din filmul vieții Pasajele stâlcite în bătaie De-a nenorocului surpriză, dimineții Plăcându-i gura ta și fruntea-ți prea bălaie Citeam în voca ta nemernicia Și tremuram la-auzul falselor trăiri Mi-ai luat din firul vieții bucuria M-ai învățat murirea durerii din muriri Pe geana încruntată de pe lună
DISPARI DIN MINE PE FURIȘ... de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359843_a_361172]
-
orașului, că n-a mai fost timp de atitudin afișate sau studiate, împotrivire nici atât. Mulțumit că scăpasem doar cu atât și firește cu cămașa confiscată, am plecat degrabă spre căminul studențesc. Noroc că era seară și căminul era aproape. Și nenoroc (mare) că intrasem într-o lungă și neagră noapte a amorțelii simțului civic, a minciunii răscolioare și gogoșate și a delațiunii infame și dizolvante de concordie. Ai cărei zori plânși și vlăguiți se întrevedeau, mai mult de un sfert de
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
și cu zile senine, am absolvit toți cinci școala elementară din comună, am plecat la alte școli la Suceava, am găsit un loc de muncă, au venit căsătoriile și copiii și ... tot înainte pe drumul vieții, fiecare cu norocul și nenorocul lui. Foarte multe amintiri păstrez din toată această perioadă, până ne-am văzut fiecare la căsuța noastră. Pe tărâmul copilăriei, al adolescenței și apoi al tinereții mele, sper să călătoresc cu gândul și cu rândul altădată, să mă ocup pe-ndelete
UN CĂLĂTOR, PRIN VIAŢĂ TRECTOR... de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340489_a_341818]
-
sexul nu au absolut nicio legătură. Poți fi, de pildă, atât creștin, cât și homosexual. Sau, poți fi creștin și, în același timp, să te vezi nevoit (din motive medicale, economice sau sociale) să apelezi la avort. Cei care au nenorocul să fie autentic religioși și, în același timp, să ajungă într-o situație activ înfierată de Biserică experimentează, de cele mai multe ori, un soi de excomunicare spirituală, care nu face decât să agraveze sentimentele de inadecvare și de vinovăție, și să
psihoterapia după spovedanie. „Am avut în cabinet oameni cu ideație suicidară, după o discuție cu un preot legată de orientarea sexuală sau de un avort” () [Corola-blog/BlogPost/338464_a_339793]
-
a invocat pe Șampanie din 1995 a agățat pe perete, în ingeniozitatea lui, un instrument cu partea lemnoasă și feroasă care culcă la pământ toate bălăriile de tratate de ce suntem noi altfel, adică altfel pus - fucked-up. Copilul care ar avea nenorocul să se-ntrebe ce scrie pe perete, vrând să vadă cum e cu „Orientarea școlară și profesională”, ar fi găsit, pe lângă lista în șase puncte de mai sus, și două găuri albastre înrămate. Adevărul e că plușul albastru tot îi
Atenție, elevi! A nu se citi de pe pereți! () [Corola-blog/BlogPost/338560_a_339889]
-
ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat - și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri. Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită, în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine
Cheia geopolitică a alegerilor prezidențiale din România () [Corola-blog/BlogPost/339984_a_341313]
-
Scrie „greu” („o literă pe zi”), căci „scrisul e dureros” (volumul ”Porcec”). Este un vizionar. Totodată, poet de stare și poet de atmosferă. Totalmente, retractil și disforic, dacă s-ar putea, ar alege să dispară. Rămâne doar ca să fie: în nenoroc, în teroare, în ratare, în izolare, în închidere și oroare. Mișcarea fundamentală a eului liric este de auto-strâmtorare, de restrângere, de comprimare. Inclusiv camera se micșorează, pereții se apropie. Nu există uși și ferestre. Mecanismul energetic de bază este implozia
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
legi poetice, eul liric râvnește material și jinduiește către un Dumnezeu știut ca „absent”. Aici dacă „transcendența este goală”, cum spune Hugo Friedrich, nu contează. Transcendența este absență: „credința e goală”. Peste lumea simțirii „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește”. („Ieudul fără ieșire”). „Ființa minimă” greșește, se înșeală, păcătuiește. „Credința” goală face păcatul tragic, căci păcatul n-are control și „nimeni nu poate fi iertat” (Pantelimon 113 bis”). Singurătatea este imperială, iar emoțiile negative suverane: „ura”, „frica”, „teama”, „spaima
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
ieșire” - Loc „treizeci de ani de/moarte de la naștere încoace” - Timp - 52 de ani „și dorm acum pentru că mține urmează/și mâine să dorm” „doar tatăl este absent/ne putem permite orice” - Mod - Somn „ca o amară, mare pasăre marină/nenorocul plutește” Ieudul fără ieșire - fundătura vorbirii noastre Porcec - „Peste drum de cârciuma unde stau și beau/e biserica. eu și părintele ne pândim de mulți ani/aș vrea să-l slujesc și eu pe Dumnezeu fixează un raport prietenos cu
IOAN ES. POP: Fiinţa minimă şi implozia lirică, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339531_a_340860]
-
Mircea Eliade: a) “Un popor - prin folclorul și istoria lui creează mituri. O literatură, mai ales prin epica ei creează personaje-mituri”; b) A fi autentic înseamnă “trăirea experienței”; c) “Nu trebuie să ne fie frică de destine tragice și de nenoroc; acestea sunt condițiile prealabile”. Poetica implicită a lui Mircea Eliade este catagrafiată prin prezentarea, evocarea figurilor epice feminine. Ceea ce rezultă generic din investigație este o formulă existențială a personajului feminin. Primul item al formulei îl reprezintă trăirea angajată în numele unui
FELICIA GHERGHINA: Formula existenţială a femeii în proza lui Mircea Eliade, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339618_a_340947]
-
împărțit la 8, adică circa 7 poeme pe an. Ioan Es. Pop este un vizionar. Totodată, poet de stare și poet de atmosferă. Totalmente, retractil și disforic: dacă s-ar putea, ar alege să dispară. Rămâne doar ca să fie: în nenoroc, în teroare, în ratare, în izolare, în închidere și oroare. Mișcarea fundamentală a eului liric este de auto-strâmtorare, de restrângere, de comprimare. Inclusiv camera se micșorează, pereții se apropie. Nu există uși și ferestre. Mecanismul energetic de bază este implozia
IOAN ES. POP: Eul poetic şi fiinţa minimă, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339649_a_340978]