656 matches
-
discretul profet transmodern de la Huși. "Meridianul românesc" (Los Angeles, California), nr. 582, 18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a însemnat un set complex de politici și acțiuni a căror largă majoritate a precedat crimele în masă, toate gândite și proiectate cu scopul de a-i exclude din societate pe evrei, dar și alte categorii sociale care au avut nenorocul de a fi vizate de cei ce au inițiat aceste măsuri; de a-i lipsi de drepturile și protecția acordate în mod normal de stat cetățenilor săi; de a-i lipsi de proprietățile pe care le dețineau, de demnitate, de
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
că a fost cu acel pseudo-barbar, posesor de aur și odoare. Dar, oricum ar fi fost, avea dreptate. Iar Cressus, care n-avea, i-a povestit lecția amară lui Cyrus, care l-a cruțat de la moartea pe rug. Printr-un nenoroc, acest bătrân a devenit un gânditor, un mistic, un sfetnic. Apoi Cyrus a fost decapitat de regina răzbunătoare ce i-a cufundat capul într-un burduf cu sânge și a strigat, „Ai vrut sânge? Na, bea!“ Și fiul său nebun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mine, ceva care crește ca o buruiană otrăvitoare. E degradant să mă las atât de copleșit! Probabil că ea mă urăște. Și, pe de altă parte, pe mine mă sperie, pare o fată nefastă, un fel de păpușă vrăjitorească, aduce nenoroc, un blestem care-mi înveninează fericirea și libertatea. El m-a mințit și lucrul ăsta e atât de nedrept și de condamnabil. Dar dacă mă supăr pe el și-i scriu o scrisoare furioasă, dacă-i scriu orice fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în salcâmul ăsta“, își spuse Alex. Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pentru că în acele momente sărmanul ei cap era plin de alte gânduri. Se trase îndărăt cu un pas, îndepărtându-se de scară, și-i spuse lui Alex: — Vulpile acelea... — Ce-i cu vulpile? Sunt rele, duhuri rele, lucruri rele. Aduc nenoroc. Fac să se întâmple nenorociri. Nu fi proastă. Asta-i o superstiție idioată, țigănească. Nu vorbi cu mine în felul ăsta. Du-te la culcare! Sunt moarte! — Ce? — Vulpile... au murit. Au venit oamenii și le-au omorât... acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să consume și te invită și pe tine. Ba, mai mult, te mai și întreabă cum te cheamă, dacă te simți bine, de cine îți place sau pe cine nu poți suferi. Norocul celor veniți în cunoștință de cauză sau nenorocul celor nimeriți la petrecere (ajunsă la a șaptea ediție) reprezintă amestecul de-a dreptul delicios de scandalos de filme consumabile, mainstream, artsy, under-under-underground sau kestii Provocatoare cu P (mare). Nonșalanța cu care face acest cocktail an de an, chiar și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
spre ogoare, fusese cândva Întrerupt de o barieră de lemn. De multă vreme, Însă, nimeni n-o mai Închisese și trunchiul de lemn se oțăra, războinic, către cer, iar de capătul Înălțat cu semeție atârna o bucată de funie putredă. Nenorocul i-a pus pe niște copii de rudari să se joace cu bariera. Se urcau spre vârf și ea Începea să coboare lin atunci când greutatea copiilor Începea s-o cumpănească pe cea a pietroaielor de la capătul gros. Străinului Îi săriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Nici nu se terminase bine campania de iluminat public, că puternicele becuri cu neon au Început să dispară, pe urmă și fasungurile, că erau mai mari decât cele obișnuite și n-aveau În ce Înșuruba strălucitoarea pradă dintâi. Cei cărora nenorocul le proptise stâlpi În apropierea casei și-au dat repede seama că nu era nici o fericire să li se lumineze curțile pe daiboj. De obicei, mamele Își amenințau odraslele să intre În casă până În miezul nopții (depindea și de vârsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o luase la vale, dimpreună cu gospodăria unui rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că aveau să meargă la sigur: prea erau multe lucrurile pe care le aflaseră și nu se putea să dea greș decât printr-un mare nenoroc. Gândurile despre unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mult te revolta burghezul egoist trebuia să îți faci puțin timp și pentru evreu. Toate acestea denotau cultură, mentalitate, obișnuință, resentiment. Nu putem ști ce cotă-parte din fiecare își însușise Marx. Poate că, neiertând capitalismul, nu făcea decât să deplângă nenorocul lui, succesul altora. Autorenegându-se atât în plan familial cât și în cel comunitar, recrea, în regie proprie, mitul evreului rătăcitor. Certându-se cu Dumnezeul părinților săi • Philippe Ariès, Georges Duby, Istoria vieții private, vol. 10, traducere de Constanța Tănăsescu, București
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
însuși". Bertrand Russell, În căutarea fericirii, Editura Humanitas, București, 2011, p. 214. 10 Nicolae Mărgineanu enumeră, conform cu Murray, șaisprezece presiuni umane care pot contribui la starea de echilibru interior, sau la lipsa acestei stări. Acestea sunt: presiuni familiale; primejdie și nenoroc; lipsa sau pirderea de hrană, obiecte, companie, varietate; retenții, frustrări; rejecții, lipsa de grijă, mânie; rivalitate, competiție; născut gemen; agresiune; dominare, constrângere, prohibiție; compasiune, indulgență; a fi plâns, compasionat; deferență, prețuire, recunoaștere; afiliere, prietenie; sex, expunere, seducție, homosexualitate, heterosexualitate, contactul
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
farmec așa de extraordinar, încât vicisitudinile vremurilor par mai blânde și mai greu de îndurat decât oriunde altundeva. Cu toate astea, nu cred să fiu înstrăinat de țară, deși sunt aici de nu mai țin minte când. Spre norocul sau nenorocul meu? Cine poate să știe!” (8 septembrie 1946 Ă 7). Și-ar fi dorit să trăiască la Paris, cu rădăcinile înfipte, însă, în pământul țării. Nu-i vorbă, în bună măsură, o asemenea situație încorporează Cioran. Prin urmare, dacă adoră
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
adoră Parisul, Cioran o face și pentru că găsește în el agonia prin excelență, sursa unei melancolii nesfârșite, izvorul unei tainice împliniri. În timp, lucrurile par Ă la suprafață măcar Ă să se clarifice. A-ți întâlni conaționalii e un mare nenoroc, ba chiar o tortură. Preferă izolarea. „Pe români Ă spune încă din 1947 Ă evit cât pot să-i văd: în genere sunt intriganți și răspândesc zvonuri false. În plus, nu sunt de nici un folos pe nici un plan” (3 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
popor condamnat la izolare” (27 noiembrie 1976 Ă 313). Dar nu atât admirația transformată în compasiune interesează aici, ci sinteza paradoxală pe care destinul acestei limbi, implicit al poporului care o vorbește, o instituie: rugăciunea este blestem, vidul, extaz, norocul, nenoroc. Totul este și opusul său, dacă nu cumva numai opusul său. Și asta poate tocmai datorită „vacuității cuvântului” (8iulie 1978 Ă 351), expresie pe care Cioran o folosește după ce citește Sentimentul românesc al ființei, cartea lui Noica. Fusese atras el
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mai bine zis, mă simt mai străin ca niciodată de spațiul nostru, mioritic sau nu” (10 octombrie 1973 Ă 600). Cioran spunea într-un loc că adevărata identitate a românilor e numită de un cuvânt, dar nu cuvântul dor, ci nenoroc. Pe tema nenorocului neamului său glosează deseori cu mâhnire. Există și un revers revanșard, la care Cioran ține: „Norocul însoțește numai nulitățile și impostorii” (26 octombrie 1973 Ă 507). De reținut, fără îndoială. Despre un Paris iluzoriu, fascinant și atrocetc
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mă simt mai străin ca niciodată de spațiul nostru, mioritic sau nu” (10 octombrie 1973 Ă 600). Cioran spunea într-un loc că adevărata identitate a românilor e numită de un cuvânt, dar nu cuvântul dor, ci nenoroc. Pe tema nenorocului neamului său glosează deseori cu mâhnire. Există și un revers revanșard, la care Cioran ține: „Norocul însoțește numai nulitățile și impostorii” (26 octombrie 1973 Ă 507). De reținut, fără îndoială. Despre un Paris iluzoriu, fascinant și atrocetc "Despre un Paris
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
asta în fiecare clipă. Dați-mi un alt eu!” (II, 179). Dar dincolo de fatalitatea aceasta alienantă, care provoacă strigătul disperat al nevoii de a fi altul, de reținut fascinația predestinării. Cioran e atras de tot ce înseamnă eșec, ratare, neîmplinire, nenoroc. „Binecuvântate fie eșecurile! Le datorez tot ce știu” (II, 122), spune la un moment dat. Sau: „Nu mă poate interesa o ființă asupra căreia nu apasă o anume fatalitate” (I, 225). Cum s-a ajuns aici? Nu cumva predestinarea e
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
că, jucând o anumită imagine pentru ceilalți, mimând chiar pentru sine un rol, Cioran devine finalmente chiar ceea ce neagă. Oricum, mărturisește: „Când ai acumulat eșec după eșec, nu știu să existe un lucru mai avantajos decât să le pui pe seama Nenorocului; el explică și justifică totul, are virtuți aproape magice: cu el suntem absolviți în ochii tuturor... Nenorocul reușește acolo unde Providența a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atâtea sinucideri câte eșecuri! Îndată
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ceea ce neagă. Oricum, mărturisește: „Când ai acumulat eșec după eșec, nu știu să existe un lucru mai avantajos decât să le pui pe seama Nenorocului; el explică și justifică totul, are virtuți aproape magice: cu el suntem absolviți în ochii tuturor... Nenorocul reușește acolo unde Providența a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atâtea sinucideri câte eșecuri! Îndată însă ce ne gândim la El, ne calmăm; suportăm totul și suntem aproape mulțumiți să fim loviți
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
nu știu să existe un lucru mai avantajos decât să le pui pe seama Nenorocului; el explică și justifică totul, are virtuți aproape magice: cu el suntem absolviți în ochii tuturor... Nenorocul reușește acolo unde Providența a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atâtea sinucideri câte eșecuri! Îndată însă ce ne gândim la El, ne calmăm; suportăm totul și suntem aproape mulțumiți să fim loviți de soartă. Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
a dat greș. Fără ideea Nenorocului și a virtuților sale liniștitoare, ar fi tot atâtea sinucideri câte eșecuri! Îndată însă ce ne gândim la El, ne calmăm; suportăm totul și suntem aproape mulțumiți să fim loviți de soartă. Explicația prin Nenoroc e cel mai mare șiretlic din câte sunt în lumea aceasta. Niciodată nu se va inventa unul mai bun” (II, 286). După o astfel de mărturisire, nu-ți rămâne decât să spui că Cioran mistifică: deși face apologia eșecului, se
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
acestui complex de probleme privind presupusul suicid al lui Chatterton.] Ælla - "un subiect nemărginit"; "Saxonii-au cîștigat sceptrul englezesc, / Care-a făcut oștiri întregi de daci să sîngereze"; Eu însumi și cu tot ce este-al meu, ferecați în lanțul nenorocului"; "Iadule, ajută-mă! pune în juru-mi diavoli să m'asiste, / Ca să mă sinucid și s'omor dragostea-mi și deopotriv' pe vajnicu-mi prieten"; "Dacii zburînd peste cîmpia-întinsă se rostogolesc"; "modestia fecioară"; "suferință și durere groaznică"; Știi bine apriga putere-a
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
și deodorat, feciorelnic, și știi din propria ta știință proprie că în altă zi totul s-ar putea să arate cu totul altfel, în cazul în care se întâmplă un alt caz, care se poate întâmpla întâmplător. EA: Știu, iubiți nenorocul, și eu am respect pentru nemaipomenita dumneavoastră competență în nefericire. Poate că ați fi d-voastră singurul om pe care să-l sprijin cu prezența, dar revolverul are la caz de autoîmpușcare o barieră de încărcare. Și am dat în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
umplut cu moarte. Acolo stă ghinionul în tic-tac... în mișcarea tic-tăitoare a gheretei de pază, a uniformei comune, a luminii de lună plină aprinsă, a chiflei cu cârnat, înfulecată la repezeală, berea rasă, toate-s gătate, gata, gata. Acolo stă nenorocul închis, închis, închis și Plictiseala îl atacă ca o femeie ordinară... ia spuneți-mi... Suptul, gaura de serviciu pentru.... Eh... iubirea puturoasă, de fapt totul (arată spre Mariedl) Una ca ea, ca aia de colo... Mariedl e și o gaură
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]