2,065 matches
-
care suferă acești oameni ai cavernelor care sunt părinții și rubedeniile mele - când vine, însă, vorba de lucruri ieftine și înzorzonate, de superstiții care ar face până și o gorilă să roșească, goimii sunt de neîntrecut. Ce tăntălăi neghiobi și nenorociți trebuie să fie oamenii ăștia ca să se-nchine la cineva care, unu la mână, n-a existat niciodată și, doi la mână, dacă a existat, judecând după poza cu pricina, neîndoielnic a fost Poponarul Palestinei. Cu frizură de paj, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
putință una ca... Cum, mamă? Cum altfel, dacă nu încurcându-mă cu pițipoancele creștine. A doua zi, Mandel îmi povestește că, la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era pe jos, în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus acasă, băi, Bulă? M-a făcut jidan împuțit! răspund eu cu convingere. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la o jumătate de ceas după plecarea mea în trombă, Bubbles era pe jos, în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus acasă, băi, Bulă? M-a făcut jidan împuțit! răspund eu cu convingere. Am crezut că orbesc. Și mai e și antisemită, Ba-ba-lu. Ei și, mă doare-n cur - mi-o întoarce Mandel, dar, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
alăture nouă În demersurile menite să ne Îmbunătățească viața, ca de exemplu orele de Pilates. Trebuie să urcăm, zise Hélène. Soțul tău ne așteaptă și nu avem cum să mai dăm de el altfel acum. Nu pot, m-am văitat, nenorocită. Poate că Îmi fracturasem glezna. Atunci trebuie să mergem Înapoi jos cu mașina, zise Hélène. —Pot să... putem să stăm pur și simplu aici și... Am izbucnit În lacrimi. Pe neașteptate, am simțit o bătaie pe umăr. Mi-am răsucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
la Cuplare, mă simt așa, nu știu cum... adică, la ce mi-a folosit? Acum văd lucrurile limpede: mi-am atins țelul și nu am ajuns nicăieri. —Dar te distrezi, i-am spus, Încercând să o Încurajez. Nu ești Într-o stare nenorocită ca mine. Eu nici măcar nu știu unde este Hunter! Mă simțeam panicată. Ce urma să fac? — O să-l găsim pe Hunter. Tatăl meu poate să găsească pe oricine, este foarte bun prieten cu toți de la FBI. Nu-ți mai face griji. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
blugi și cu părul răvășit. — Ce, nu-ți aduci aminte ce s-a întâmplat? Și orice amic din gașcă ce fusese de față se apuca să-i povestească exact cum se terminase totul. — Erai chiar lângă raft, în garajul ăla nenorocit. Omule! Și-ai apucat una din canistrele alea mari de ulei. Tot zbierai... — Vino-ncoace să te ung... mda, știu! Remușcările care îl cuprindeau în clipele acelea erau autentice și reprezentau singurul episod acut care se desprindea din amestecul infect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
testicule sau cu măciuca în cap, își va chinui și ucide semenul cu vise atroce repetitive, despre torturarea celor dragi și a lui însuși, induse prin electrozi lipiți pe tâmple de un supermicrosoft minune... Și nu pentru că e un burjui nenorocit, ci pentru că nu ține cu Steaua. După ani de despărțire, Lucian Pintilie răsună din nou în sufletul meu, sinistru și clar, cu vocea acestui monstru pe nume Dinică, în stare, la șaizeci și câți de ani are, să-și opereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
armata... marina... biserica... Dar hainele mele - dacă ar fi cu adevărat ale mele - nu sînt haine preoțești, nici militare. Magistratura, poate? Am fost cumva magistrat, Anna? Nu prea cred. Nu mă văd cu perucă pe cap, condamnînd la spînzurătoare vreun nenorocit. — Nu. — Ar fi absurd. La urma urmei, omul matur este copilul ajuns mare, iar eu n-am dorit niciodată să devin un om al legii. Am vrut să mă fac explorator - dar nici asta nu cred c-am fost, În ciuda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îi spuse domnul Prentice. Unul pe care nu l-am pus la socoteală. El Însuși urmărea cu neliniște fiecare lovitură de cazma, temîndu-se parcă de o apariție macabră. — De unde știți În ce loc să săpați? — Au lăsat urme. Niște amatori nenorociți... Cred că tocmai de-aia s-au speriat cînd i-a surprins Stone. Deodată se auzi scrîșnetul unei cazmale izbindu-se de ceva dur. Atenție! exclamă domnul Prentice. Omul cu cazmaua se opri din săpat și-și șterse fața, nădușită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
ăsta? Le dau trei goluri pe minut dacă vreau, bă, îi bag în mă-sa, hai noroc... Dar acum, pe teren, era destul de amărât. Ceva nu era în regulă cu echipa lui, știa atâta lucru. Și din cauza cui? Un mucos nenorocit, o haimana, o caricatură de fotbalist. - Bă Mihnea bă, ce căcat joci, bă, că te rup, ține-l pe Căciuleasa ăla de pulă dacă trebuie, da’ vezi că... îi zise sărmanului mijlocaș, care dădu din umeri neputincios și scoase mingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-se de trotuar, și a strigat: - Domni blestemați! - ba chiar: - Blestemați! Domni! - de parcă ar fi fost două înjurături în crescendo, și, numindu-ne domni, ne-ar fi considerat blestemați de două ori; apoi, un cuvânt în dialectul local, care însemna: „Nenorociți“, și: - O să vă ia... - dar în acel moment a observat uniforma mea și a tăcut, plecându-și capul. Povestesc acest incident în toate amănuntele, deoarece - nu imediat, ci mai târziu - a fost considerat un avertisment pentru tot ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
sosise să-i strice petrecerea, poate chiar fără să-și dea seama de trecerea frontierei dintre infernul celor vii și infernul celor morți. A fost mai bine așa, să-l văd la față numai mort. - Jocurile s-au încheiat, bătrân nenorocit! mi-a venit să-i spun cu o voce aproape afectuoasă, în timp ce Bernadette îl îmbrăca de sus până jos, inclusiv pantofii de lac negru și antilopă, căci trebuia să-l ducem afară, prefăcându-ne că era așa de beat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
nespălați, tare urâți... Și jubilează că mă pot face de rahat fără ca eu să-i pot înjura, aproape că se-așteaptă să le cer să-mi dea resturile din farfurie, să le-mpachetez, să le duc acasă, la familia mea nenorocită care flămânzește. Doar n-am să las osul acela gustos să se piardă, mai e ceva carne pe el! Mai sunt și niște zgârciuri... a, uite, și-un sfert de portocală, poate și-o felie de salam și vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu înainte de a promite că mă voi duce negreșit într-o zi să admir tablourile. E absolut imposibil să găseși în orașul ăsta un loc normal în care să bei o cafea. Ai cantine staliniste, hale reci, dughene chinezești, bombe nenorocite duhnind a mahoarcă și așa-zise cafenele mai spălate, un fel de fast-fooduri cu gresie, metal și mese de plastic. Toate cu muzica dată la maximum. Lângă mine: - Băăă, ne-am dus să dăm niște bile-n deal la Acvariu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
prostii În continuare, dar spune ceva, orice... Dacă n-o faci, o să cred că am murit și eu și că sînt condamnat să trag la vîsle, ducîndu-te pe tine spre nicăieri... Spune ceva! Îi trase un șut lui Ferreira. Portughez nenorocit, spune ceva, sau te arunc și pe tine În apă. Nu ești decît o povară. Vorbește sau vîslește, dar fă ceva... Celălalt abia deschise ochii: - Mi-e foame, murmură. - Vai, vai, vai! Ce amuzant! exclamă Oberlus, batjocoritor. Ți-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
strigînd, cît putea el de tare, o voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
voce de scapet, graseind, semn că era cu adevărat emoționat: "Să știi, dom'le, că Lică Făinaru nu-i un fraier! Nu-i deloc un fraier, așa cum crezi în mintea ta de copoi nenorocit! Auzi, dom'le, ești un copoi nenorocit, asta ești!" A simțit că i se urcă sîngele în obraz, urechile erau fierbinți, atît de fierbinți, încît păreau că-l frig, eh, dacă erau atît de mari și de lipite de țeastă, în piept a urcat un ghem viu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și prost. Chiar dacă îți dai seama despre cineva că lucrează la o instituție mai discretă nu trebuie să-i arăți că știi și cu atît mai puțin să o strigi în gura mare pe stradă. A zîmbit văzîndu-l cît de nenorocit era numai la gîndul că n-o să fie de acord. "Bine, un marghiloman și un coniac. Dar atît. Numai atît." Lică Făinaru parcă a prins curaj. A rînjit arătîndu-și dinții gălbui, ferestruiți, de fapt era o ruină, "dar să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o capodoperă de mișelie! Adjutantul Popianu știa cum urmau să se petreacă lucrurile, oricînd oricine va fi scos din rînd și va fi pedepsit, iar cei rămași la locul lor vor răsufla o clipă ușurați că nu sînt ei cei nenorociți și vor trăi mai departe cu teama în suflet, cu frica în sîn, rugîndu-se, făcînd orice să nu pice măgăreața pe ei. Or, toate acestea nu mai puteau fi considerate ordine și disciplină, așa cum fusese învățat el că sînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Iar el simțea încetul cu încetul răceala oțelului răzbătând prin piele, transmițîndu-se creierului său blocat de frică. "Locotenentul Georgescu a șuierat "trage, excelență, el te-a adus aici, n-ai nici o ieșire. Chiar dacă sînteți la fel de ticălos ca și spionul ăsta nenorocit o să rămîneți în viață doar pentru că l-ați omorît pe el. Asta va fi garanția noastră că o să vă țineți gura, excelență. Iar dacă nu sînteți, ei bine, atunci vă va veni foarte ușor, nu-i așa, foarte ușor!?" Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era atât de confuz, atât de neobișnuit și de lipsit de logică, încât în cele din urmă Navigatorul-Căpitan hotărî să se întoarcă spre Căpetenia Războinicilor, cerându-i parcă părerea sau lăsând în seamă lui decizia dea veni în ajutorul acelor nenorociți sau de a-și continua drumul către apus, ignorându-i. Vetéa Pitó fu cel care arată cu mâna spre niște recife care se ridicau la vreo jumătate de milă distanță, printre care, pe masura ce erau împinși spre nord, se zăreau tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
insulele Filipine. În cele din urmă compasiunea învinse teamă, mai ales că bieții oameni păreau mai degrabă cadavre ambulanțe decât pirați agresivi, iar catamaranul se apropie de țărm. Femeile putură să-și dea frâu liber sentimentelor, îngrijindu-se de bieții nenorociți, care arătau ca si cum ar fi fost deja cu un picior în groapă. De fapt, o parte a plajei era deja semănata cu morminte simple, deasupra cărora înfipseseră câte două lemne încrucișate, iar într-un adăpost pe care il ridicaseră din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Matái întâlni privirile acelor femei și ale acelor copii, păru să se rușineze, pentru prima oara în viața lui, de el însuși, grăbindu-se să-i anunțe pe membrii echipajului că aceluia care va mai face rău vreunuia dintre acei nenorociți nu i se va mai permite să pună din nou piciorul pe vas. — O să vă las aici să-i înfruntați pe ceilalți, când se vor întoarce, spuse cu fermitate. Am venit să recuperăm ce-i al nostru, nu să demonstrăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la spital. În felul său, domnul Whittier a făcut-o. Ne-a dat cheia. Cu stomacul crăpat înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vadă dorința înfrânată între cele două îndărătnice. Acest obicei de a-i ține la ușă, ca pe niște vagabonzi veniți la cerșit, o făcea să se întrebe ce ițe se încâlceau în mintea mătușii Vanda. În sfârșit, începea jocul. Unul nenorocit, de altfel, care, din pricina orei târzii, se termina aproape imediat. Simțea fizic, de fiecare dată, eșecul unei astfel de seri. În ziua aceea însă, Luana avea să se ridice la nivelul verilor ei. Va merge cu Sanda să-i cumpere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]