349 matches
-
unul din acele portrete de lorzi pe care un "Van Dyck și, după el, Van-der-Faës le-au hărăzit nemuririi". Din nemurire, Aubrey intră, ca printr-o vrajă, în mortalitate - drept care va fi ucis în circumstanțe bizare, circumstanțe care sugerează perversiuni nenumite, și mai ales închipuiri vagi despre astfel de perversiuni și brutalități sado-masochiste. Ă se află într-un univers al reveriei, în care corespondențele esoterice cele mai ciudate joacă un mare rol, cititorul își dă seama de la început. Aubrey este prezentat
Recitind Remember by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14139_a_15464]
-
-i ascuns sub numele pe care-l șoptesc cu o foame mult mai bătrână ca noi cu o sete prea nouă ca să se fi învelit în cuvinte ce ești tu pentru mine Tezeu, domn peste mai multe vieți și o nenumită esență? Cine? labirintul zilelor îmi arată mereu un alt tu, un altul de câte ori deschid ochii. Cuvintele mele întreabă, nu eu nu eu care aud cu întreaga ființă simt cu auzul, gust, ating, suspend peisaje care au lunecat dincolo de orizont. Pod
Tu cine ești? by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/3938_a_5263]
-
Giarmata. Se poate să călătoriți în Spațiul Schengen și mai repede. Dl U.A. , Timișoara. 1. Într-adevăr, deși contractul de întreținere este adesea întâlnit în practică, el nu beneficiază de o reglementare juridică specială, încadrându-se în categoria contractelor nenumite, fiind guvernat de regulile generale aplicabile în materie. 2. Întreținătorului îi revine obligația de a asigura prestarea întreținerii, care este în esență o obligație de a face ce se execută zi cu zi. Practic, întreținătorul trebuie să vă asigure toate
Agenda2004-17-04-dialog () [Corola-journal/Journalistic/282336_a_283665]
-
jucăriilor stricate?), cu orașul ei necunoscut, spălat de ploi. Ploi care nu dizolvă lumea, nici pe departe, ci doar îi amestecă, pastelat, culorile. Lipsa de avengură, chiar și în problemele cele mai vitale, lipsa de curaj, chiar, a unei provincii nenumite se simte, întreagă, în aceste mici crize de nervi, pocnind domestic, fără nerv, ca porumbul pus la înflorit. Un peisaj edulcorat, în care se mișcă ei și ele, făcîndu-și fade declarații. Ceva ridicol, sau poate doar jucat ca atare, aducînd
Facilități by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7860_a_9185]
-
răsturnare de destin? Pesemne că trecerea de la o viață contemplativă, de indrăgostit fără speranță care plânge la icoana, portretul cu cheie al femeii iubite, Galateea lui, la asumarea iubirii, prin uciderea, pe o străduță a vechii Florențe, a acelui asupritor nenumit, tiranul tinereții Ceciliei, e cea care-l califică pentru fericire. Gestul lui de curaj și de nesăbuință îi schimbă sorții, așa încât reîntâlnirea cu prietenul care i-a ascultat greul sufletesc pus în frânturi de mărturisire, într-o trăsură încurcată din
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
dicționar de autori, mulți critici buni au contestat atunci proiectul. Nu-i pun la socoteală pe cei inspirați de ideologia comunistă. Scrisă în exil, Istoria a conservat principiul eliminatoriu de odinioară. Este meritul ei principal." (pag. 920) Carența cu pricina, nenumită, dar deductibilă, face ca simpla colecție de articole critice să nu conducă numaidecât la un principiu istoric. Negoițescu își pune judecățile cap la cap, nu, așa cum ar fi indicat, corp la corp. Episoadele nu comunică între ele decât accidental. Narațiunea
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
Brill, 1964; ultima a fost folosită și la prezenta notă. footnote>. Mireasa, înconjurată de noaptea divină, îl caută pe Cel ascuns în întuneric (181.13-14). Spusa miresei: „L-am chemat, dar nu m-a auzit” înseamnă că iubitul este de nenumit. Oare cum poate, se întreabă marele Capadocian, Cel care este deasupra a oricărui nume (Filip. 2, 9) să fie descoperit printr-un nume?”<footnote Referire la Filip. 2, 9 în privința imposibilității denumirii lui Dumnezeu și în Contra Eunomium (CE) 1.683
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/177_a_426]
-
de sus - coriști înghețați sub miile de aripi sărutîndu-se-n cer în clipele mai scurte decît viața pomului de Crăciun binevestesc o nouă poveste pentru antologia durerii. (de ce ne mai potrivim aritmetic zilele absurde ascultînd «Imperialul»?) refuzi ochii mistici prin cristalul nenumit fug iluminări, electrice sensuri, degetele ard noaptea pînă i se închide cercul. să nu mai întemeiezi focul zilnic de fiecare dată pierzi cîte puțin din mîinile scriitoare cîte un fragment, cîte un capitol din istoriile limbilor nevorbite; ce voi face
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
moartea profesorului Vasile Pârvan, evocat (cum își ținea el cursurile enorm de populare, vorbind ore în șir, cu ochii închiși, despre tăcere sau despre singurătate!) de către unul din personaje, Nicos Vretos, spre sfîrșitul romanului. E interesant de notat că povestitorul, nenumit, își duce autobiografia ficțională (în care manipulează atîtea umbre și creează altele), pîna la vîrsta reală a autorului în perioada scrierii romanului. Timpul reînviat e marcat de ecoul mai îndepărtat sau mai apropiat al unor traume istorice în sufletul și
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
Cu pași înceți se apropie cel ce scade. Cerul și pământul alcătuiesc un torent în care se zbat lovindu-i gambele Animale marine încă nenumite. " Sunt îngerul și-ți port limba între dinți de apă și foc, dincolo de aici Unde nu mai poți să fii, Căci ai împlinit scriptura". îi spune torentul smulgându-i cuvintele Din care îi rămân câteva pe buze Ca niște spermatozoizi
Miron Kiropol by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10234_a_11559]
-
devotamentului din privirea minunaților mei fii. Îți sunt nesfârșit de recunoscător fiindcă ai acceptat darul divin de a da naștere vieții, Și încă îți mulțumesc pentru bucuria de a trăi pe care mi-ai dat-o Fie și-n suferința nenumită , în chinul angoasei de-a fi. Mi te voi aminti în noua mea viață astrală, Cu nostalgia temniței tale pământene în care, în ciuda a tot și a toate, am trăit fericit, înlănțuit de iubirile mele, de dușmăniile mele, de speranțele
Un poem de Camilian Demetrescu by Camilian Demetrescu () [Corola-journal/Imaginative/3353_a_4678]
-
a părăsirii poruncilor? o strâmtoare de văzduh între lege și erezie prin care plutesc într'un zbor siluit păsări albe și negre căința dăinuie în mireasma sfârtecată a florii însângerate Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
și Mircea avea un exemplar, pe care mi-l împrumutase și mie.) Personajele din Artistul și moartea au următoarea caracteristică: în atmosfera macabru simbolică a piesei, ele rostesc replici care sunt aproape exclusiv citate din autori numiți sau din autori nenumiți, pe care cititorul trebuie să-i recunoască sau să-i ghicească. Maxime celebre (uneori inversate sau subtil deformate), aforisme, profesiuni de credință, fraze memorabile sau selectate idiosincratic, însoțite de minime comentarii, alcătuiesc o compoziție sumbră (dată fiind tema, dată fiind
O pagină de jurnal despre Mircea Ivănescu by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/9770_a_11095]
-
prăpăd, a roze răscoapte. Drumul e lung. Aerul tare, și seara subțire, și-atât de înaltă!! Zeii dau buzna din templele nopții adânci, suferinde: în tine, departe. Te aduni din pulberea spaimei de moarte. O, tăcere rarefiată! O, lucruri de nenumit, de neatins, de nevăzut, ferecându-te în miezul lor încins!! Fiu al acestora ai fost dintotdeauna. Deci, te supui. Asculți. Te închini. Cânți nopțile, cânți suferința lor și a ta. Apoi, despărțirea. Și neînțelegerea. Înstrăinarea. Singurătatea. Pâinea. Vinul. Ochii. Apa
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
recunoscută pretutindeni de suflarea-mi în tremur, vie; - care să-ți fie numele, cântat ca un imn în răcorile nopților suferinde, când prietenii sunt departe, când duduie culorile în granit și grădinile își strâng parfumul ca pe un strigăt de nenumit, ca și cum freamătă înainte de moarte, când totul pare pierdut, ars de tot și în veci împlinit?!! Arhitectura nopții Arhitectura nopții clară, greu deslușită în peisaj... Ce oră - tăcând cutremurat în turnul beznei - moartea și viața laolaltă le devoră?! Nimic neatins și
Aura Christi by Aura Christi () [Corola-journal/Imaginative/10449_a_11774]
-
că ochii mei văd Ceea ce mărturisim întru credință. înger Dar numai din exteriorul lumii Primesc privirea ta ca pe un vis Nu ești nici pe pământ cu mine Nici în visul meu care se naște Deasupra pământului Tu vii din nenumit spațiu și timp Căci tu ești solul prin care Stăpânul tău poate ar voi să coboare de la Cer Cuvântul Lui.
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/11670_a_12995]
-
prin care scrierea, textualitatea convertesc realitatea în urmă. Desigur, pentru a înțelege modul de funcționare a acestui mecanism se cere o cunoaștere, oricât de sumară, a câtorva amănunte de ordin biografic. În text poetul vorbește despre vizita într-un oraș nenumit, prilej cu care își amintește de mama sa, cu care mai fusese odată acolo, în copilărie, pe vremea când fratele lui mai mare Emil Ivănescu, mai trăia. Ceea ce surprinde aici este renunțarea la orice fel de poeticitate manifestă - nici măcar (auto
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
unei singure poezii, sau chiar a două, trei poeme mai ample. Aceste spații sunt străbătute și de alte personaje, cel puțin tot la fel de ieșite din comun. Este vorba de încântătorii prieteni ai "eroului": misterioase femei și zeițe prietene (de la zeița nenumită a unei după-amiezi însorite de iarnă, cu păr de aur vechi, la bruna rowena, la tânăra nefa); animale ciudate, cel mai adesea pisici cu multă personalitate (ca theobald, motanul cu virtuți terapeutice, care știe să alunge supărarea), dar și un
Poezia lui Mircea Ivănescu by Catrinel Popa () [Corola-journal/Imaginative/10105_a_11430]
-
scris. Dar scade prin asta încurcătura? Dimpotrivă! Fiindcă, pe cât se pare, el îmi cere, nici mai mult, nici mai puțin, decât să-i povestesc un copac!” O întreagă filosofie a cuvintelor este dramatizată în dialogurile inițiative dintre copil și părintele nenumit, învăluit în mister și fum de țigară: “Ce ți-am spus? Fiecare cu liliacul său. Vioi, plin de vigoare și dârz - al bunicii. Pe când al tău - cum ai spus? - înfrigurat și părăsit. Sunt vorbele tale. Potrivite pentru copacul tău. Iar
Înainte de a fi prea târziu by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13038_a_14363]
-
-i pot menționa aici (Bogdan Lefter n-a fost doctorandul meu, m-am numărat însă printre referenții săi oficiali, așa cum s-a întîmplat și cu Gabriela Duda, Adriana Babeți, Carmen Mușat, Magda Jeanrenaud, Caius Dobrescu etc.). Toți cei numiți și nenumiți, dar aparținînd aceleiași "găști" a spiritelor afine mie, echilibrați, rezonabili, cu spirit critic, umor, vocație pedagogică, mari cititori, dar nu "ficționari", care excelează de obicei în cercetare, istorie literară sau profesorat, mi-au pus infinit mai puține probleme de acomodare
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
pe care a lăsato cititorilor neatenți, Daniel-Cristea Enache nu i-a dat nici o replică, preferând să pozeze, un pic populist, în apărătorul unor redute de nimeni atacate de fapt. Țin să spun din capul locului că mă număr printre țintele nenumite (dar destul de limpede sugerate) de Paul Cernat. Cel puțin dacă înțeleg eu bine sensul sintagmei „cronică generalistă”. Care ar acoperi, deduc, atât „cronica literară” (rubrică al cărei titular sunt din vara lui 2007), cât și alte rubrici, de mai mare
Absolut nimic despre struguri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2484_a_3809]
-
se teamă de bătrînețea lui trecută, care se întoarce, de vechile întîmplări pe care nu va putea, nici acum, să le evite. În destinul lui se înscriu faptele și vorbele, prinse în "roman", ale oamenilor renumiți, ca și ale celor nenumiți, cu care-și împarte durata vieții. Oboseala tuturor apasă asupra tuturor, un fel de supraconștiință leagă existențe care se amăgesc degeaba că ar fi individuale. Aceeași magmă călduță, aceeași pace nefirească, rău prevestitoare, le îneacă, fără să i se poată
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
la rându-i. Și, desigur, pretențios, ca toți autenticii cunoscători. Herdan, Herman erau marii brutari ai urbei - autoarea îl scapă din vedere pe Gagel, maestru în franzele, precum mai vechiul Babic, cel cu coltucul, Rochus servea mezeluri, dar și Potsudeck, nenumit, cofetăriile sunt amănunțit descrise, cu produsele și prețurile lor. Vine apoi vorba de localurile unde bărbații își luau aperitivele - un obicei pierdut. Un aperitiv la "Oteteleșanu", "Capșa", "Frascatti", "Continental", "Carul cu bere", "Grădina Blanduzia", "La Iordache Ionescu" de pe Covaci, sau
București, oraș frumos by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/7688_a_9013]
-
din carte se revendică din această filiație. Vârful volumului, de pildă, Proprii ipostaze ale propriei geneze, își conține „uvedenrodele” sale, „vir-o-con-goeo- lig”-urile sale, deghizate în manierisme formale de tot soiul: „În ziua aceea,/ pe cât de vestită, pe atât de nenumită/ mă aflam închis într-un OU/ deținut al Ordinului LANCEA UTOPIC?/ în numele unei/ DEZORDINI universale/ peste care DICTATOR era un vierme/ al cărui nume este foarte greu de/ pronunțat,/ ceva în genul ISZLMGMTCUSCEAUKI” (p. 28). Încărcătura esopică a ultimelor două
„Inimi mari, tinere încă” by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2375_a_3700]
-
studiile necesare, ba dimpotrivă. Este băiatul cel mare al popii din sat, evident retardat, cu un frate despre care putem deduce că este complet autist, la limita umanului. Are o tovarășă de joacă șchioapă, Ninia, însoțită permanent de niște animale nenumite a căror imagine în interiorul poveștii e cu atât mai intensă, cu cât naratorul le descrie într-un mod natural, în treacăt, fără a denunța bizareria totală care se naște în ochii cititorului. La sfârșit, personajul le omoară prin neglijență, în urma
Un pact de lectură pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/4501_a_5826]