331 matches
-
galvanizat de r?zboiul �mpotriva armatelor napoleoniene (cf. Neu-deutsche religios-patriotische Kunst, 1817, a lui H. Meyer). Virtu?ile identitare ale neogoticului servesc religia ?i na?ionalismele � exacerbate de Revolu?ia francez? ?i de cuceririle napoleoniene � �n timp ce cele ale neoclasicismului vizeaz? o civiliza?ie ra?ionalist? ?i progresist?. Aceast? dubl? ancorare ideologic? a Europei din secolul al XIX-lea, simptomatic? pentru cultura să pluralist?, abundent? �n forme, caracterizeaz? demersul unui Schinkel, care picteaz? mai multe imagini romantice ale unor catedrale
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
te tipologia arhitectural? ?i modurile de construc?ie, eclectismul arhitectural �ncearc? s?-i ofere o contrapondere, r?m�n�nd ap?r?toa-rea tradi?iei istoriciste instaurate de Rena?tere. De fapt, dezvoltarea eclectismului, f?r? s? se confunde cu neoclasicismul ?i cu neogoticul, �?i �nsu?e?te, �n mare �ncep�nd de pe la 1830, specificit??ile acestora, le face s? explodeze, le dizolv? ?i le asociaz? altor forme istorice �ntr-o infinitate de solu?îi stilistice aplicate multiplelor programe publice, religioase ?i
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
pol european al stilului Art nouveau. ?i J. M. Olbrich (1869-1908), ridic�nd pavilionul Secession, la Viena (1897-1898), manifest? dintru-nceput autonomia stilistic? a vienezilor: volumetrie franc?, alb?, simetric? ?i ridicat? de aluzii decorative ?i ironice la locul ocupat de neoclasicism că ?i de stilul unduitor ?i voluptuos al lui Horta sau al lui Guimard. Acest stil epurat se radicalizeaz? �n operele lui J. Hoffmann (1876-1956), mai ales cu sanatoriul de la Purkersdorf (Austria, 1905), a c?rui geometrie strict? denot? un
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
c?minul de studen?i Dipoli (aproape de Helsinki, 1961-1966) că traducere arhitectural? sincopat? a st�ncilor subiacente. Dac? J.P. Kleihues (1933) realizeaz? extinderea spitalului din Berlin�Neuk�lln (1972�1983) dup? o concep?ie simetric? care �mpumut? at�ț de la neoclasicismul lui Schinkel, c�ț ?i de la rigoarea tehnologic? modern?, P. Riboulet (1928) face din spitalul Robert Debr� (Paris, 1980�1988) un cartier primitor pentru a re�nviora contextul urban, �n timp ce P. Chemetov (1928) ?i B.�Huidobro construiesc o megastructur
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
specta-culoas? �?i fondeaz? demersul pe un fel de eclectism stilistic puț�nd merge p�n? la pozi?ia cea mai scrupu-loas?, �n cazul britanicilor Ț. Quinlan (1937) ?i R. Adam (1948), care �ndr?gesc modelele tradi?iei engleze, �n special palladianismul, neoclasicismul ?i variantele lor. Lucr?-rile belgianului Ch. Vandenhove (1927) rezult? din subtile varia?îi pe tipologii proprii unui mediu urban sau altuia, astfel reamenajat cu bl�nde?e (centrul de primire universitar de la Li�ge, Belgia, 1985). �n opozi?ie
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
Vaux-le-Vicomte ?i marele stil francez .................................................. 4.�Versailles: art? ?i absolutism ................. 5.�Arhitectură �n afară Versailles-ului ....... 6.�Academia de arhitectur? ?i artă oficial? ........................................... Barocul: un nou spa?iu arhitectural ?i urban ............................................................... 3.�Barocul iberic: Spania ?i Portugalia ...... 4.�Barocul englez ....................................... Neoclasicismul, arhitectura Luminilor (1750-1820) ..................................................... 1.�Excesul de istoricism ............................. 2.�Arhitectur? ?i industrie .......................... 3.�Diversitatea g�ndirii urbanistice ............ 4.�Episodul eliberator al stilului Art nouveau .............................................. Form? ?i g�ndire arhitectural? �n secolul al XX-lea ............................................. 1.�Fundamentul ideologiei moderniste ...... 2. Internă?ionala
Arhitectura în Europa: din Evul Mediu pînă în secolul al XX-lea by Gilbert Luigi () [Corola-publishinghouse/Science/892_a_2400]
-
ale acestei supraaccentuări a factorilor care condiționează literatura și ale acestei neglijări a operelor înseși nu trebuie căutate prea departe. Istoria literară modernă a apărut în strânsă legătură cu romantismul, care nu a putut răsturna sistemul de critică practicat de neoclasicism decât cu argumentul relativist că epoci diferite necesită norme diferite, în felul acesta, accentul sa deplasat de ia literatură la cadrul ei istoric, care a fost folosit pentru a justifica noile valori atribuite literaturii vechi, în secolul al XIXlea, în
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
mărețe prin lucruri umile : am putea-o numi metafora de diminuare sau metafora domestică. "Sferele" cel mai frecvent amestecate de poezia barocă sânt lumea naturală și lumea meșteșugurilor și artelor umane. Dar știind că arta este o imitație a naturii, neoclasicismul găsește că asimilarea naturii cu arta este morbidă si perversă. De pildă, în 1767, Thomas Gibbons critică folosirea tropilor bagatelizanți și "fantastici" și citează ca exemple următoarele descrieri ale diferitelor momente ale Creațiunii : plămădirea munților, smălțuirea mărilor mai mici, ajurarea
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
dezvoltă si nici nu apără teoria genurilor sau criteriul diferențierii acestora. Intr-o oarecare măsură ea se ocupă însă de probleme cum ar fi puritatea, ierarhia și durata genurilor sau apariția unor noi genuri. 305 Deoarece, privit în perspectivă istorică, neoclasicismul a fost o îmbinare de autoritarism și raționalism, el a acționat ca o forță conservatoare, înclinată să mențină și să adapteze, în Urnita posibilului, genurile de origine antică, mai ales genurile poetice. Dar Boileau admite sonetul și madrigalul; iar Samuel
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
literare sau în schelăria ei - intriga tradițională, cadrul convențional, în perioadele anterioare, natura creației literare era mai bine înțeleasă, recunoscându-se faptul că valoarea artistică doar a unei intrigi originale sau a unui subiect original este mică. 342 Renașterea și neoclasicismul au acordat, pe bună dreptate, mare importanță traducerilor, în special traducerilor de poezii, și "imitației", în sensul în oare Pope a imitat satirele lui Horațiu, iar Johnson, pe cele ale lui Juvenal. *18 Ernst Robert Curtius, în Europäische Literatur und
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
noi forme fără fond, de diletantism, amatorism și, adesea, de insuportabilă și catastrofală poligrafie culturală. Cineva scria la noi, cândva, despre toate: și despre Iosif Vulcan și poezia braziliană, și despre indieni, lupta cu absurdul și despre pasiuni, și despre neoclasicism și Urmuz și multe altele. Totul într-un stil apos, omogen, cu o disponibilitate egală și fără nici o competență precisă, reală, în toate direcțiile. Definitiv perimată, ea este și definitiv uitată. Acest pseudo-enciclopedism autodidact și fals erudit, compilativ, care mergea
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
și gândirismul, București, Minerva, 1975. ... Începuturile și o bună parte a producției literare (gândiriste n.n.) ocolește nocivitatea concepției gândiriste pentru că în poezia semnată de Ion Pillat, V. Voiculescu sau Aron Cotruș, precumpănitoare uneori este expresia modernă a lirismului în linia neoclasicismului esențializat... Rezumând gândirismul, D. Micu scrie: „Organ al unui curent ideologic obscurantist, reacționar, Gândirea n-a îndeplinit, în epocă, doar rostul acesta. A fost un lung șir de ani, un receptacul de opere menite să dureze. Colecția publicației depozitează - în afară de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
dar eu am nevoie de tot ce-am iubit, deși Ithaca e situată pe o spirală, astfel că, practic, Ulise nu se va Întoarce de unde a plecat, timpul Ithacăi fiind și el ireversibil. Dincolo de formele cu care ne-a obișnuit neoclasicismul și, poate, chiar Împotriva lor, a admira spiritul elin Înseamnă a fi de acord că o lume fără Ulise ar fi condamnată să piară. Și dacă aceasta nu ne cere să copiem statuile grecești, ne cere, În schimb, să știm
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Marsyas), ca marea, Îngăduie-mi să-ți semăn... aparțin unui veac care, adesea, a revenit pe urmele lui Tezeu În labirint numai pentru a vedea Minotaurul, enigma fascinîndu-l mai mult decît firul Ariadnei... De vină e, poate, și faptul că neoclasicismul a făcut cel puțin tot atîta rău cît bine ideilor antice... De ce trebuie să existe Însă neapărat o vină? Important e că marea mă constrînge să mă gîndesc la destinul meu Înainte de a mi-o evoca pe zeița frumuseții și
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
răsări soarele, pe dîmbul din capătul golfului, acolo unde o stîncă spălată de valuri copiază Începutul lumii a lui Brîncuși, aș descoperi tot ce gîndesc În ritualul bărcilor pescărești. Repet un lucru pe care acum l-am Înțeles bine. Greșeala neoclasicismului, cu statuile sale pictate sau cioplite după modele antice e greșeala lui Orfeu. Din moment ce nu mai avem sufletul vechilor greci, e inutil să le imităm arta, deoarece și În artă privirea Înapoi ucide dacă n-are conștiința ireversibilului. Din acest
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Cum just observă Maunder (2010: 64), deși în secolul al XX-lea au existat voci critice care l-au comparat pe Chatterton mai degrabă cu Jonathan Swift, Alexander Pope și Charles Churchill, așadar el fiind considerat ca mai degrabă integrat neoclasicismului, prin scrierile sale pseudo-medievale, experimentele sale poetice și gustul pentru emoții tari și peisaje exotice (e.g. în African eclogues, 1770), Chatterton rămîne definitiv asociat renașterii gotice, fiind în acest sens acceptat ca prototip al eroului romantic și al geniului nerecunoscut
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o schimbă"; "stînca stearpă"; "bărăganul brun-întunecat lovit"; "noapte sumbră". [*life's poor lamp more faint and fainter - metaforă de la care este posibil ca M. H. Abrams să fi derivat ideea sa privind modul lămpii al romantismului (în contrast cu modul oglinzii, al neoclasicismului).] [**our little particle of time: ideea "particulei de timp" (și de spațiu) a fost reluată de Blake în Vala: Eno, o fiică a lui Beulah, ia o "Clipă" (a Moment of Time) și "o dilată în șapte mii de ani
Thomas Chatterton: universul magic by Mihai A. Stroe () [Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
putea să lipsească) anunță o publicație de cultură animată de un spirit liberal, ecumenic, tolerant. Extrem de eclectică în privința orientărilor artistice, revista va fi susținută de autori veniți din teritoriile cele mai diverse ale predispozițiilor estetice (de la sămănătorism la modernism, de la neoclasicism la simbolism). Spiritul democratic al publicației rezidă și în refuzul oricărei dogme, fapt ce permite prezența în paginile sale a unor nume deosebit de prestigioase, dar și a unora cu rezonanță modestă. Colaboratorii erau îndemnați doar să vizeze „un ideal mai
FLACARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287015_a_288344]
-
Schiță de portret pentru cap de familie, București, 1995. Ediții: Mihai Gafița, Studii de istorie literară, pref. Aurelia Batali, București, 1979; Sergiu Dan, Serviciul de noapte, pref. edit., București, 1980. Traduceri: Yves Berger, Călătorie în Virginia, București, 1972; Honour Hugh, Neoclasicismul, București, 1976; John Rewald, Postimpresionismul. De la Van Gogh la Gauguin, I-II, București, 1978; Klaus Rifbjerg, Anna, pref. trad., București, 1979; George Henderson, Goticul, București, 1980; Jacob Rosenberg, Criteriul calității în artă, București, 1980; J. Lippet, Biografie. Un model, București
GAFIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287126_a_288455]
-
îngr. și pref. Geo Șerban, Cluj-Napoca, 1991; Vârsta de aur sau Dulceața vieții (Memoriile lui Toto Istrati), îngr. și pref. Ion Vartic, Cluj-Napoca, 1999. Repere bibliografice: D. Caracostea, Critica debuturilor, RFR, 1944, 3; Petru Comarnescu, Scriitorul Petru Dumitriu sau De la neoclasicism la realismul antifascist, UVR, 1945, 18; O. C. [Ovidiu Constantinescu], Petru Dumitriu, „Euridice. 8 proze”, RFR, 1947, 5; Ov. S. Crohmălniceanu, „Euridice. 8 proze” de Petru Dumitriu, CNT, 1947, 35; Al. Piru, „Euridice. 8 proze”, „Națiunea”, 1947, 354; I. Negoițescu
DUMITRIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286915_a_288244]
-
disciplinele luate în considerare de W.R. Scott. Privitor la științele economice, sunt prezentate pe scurt concepțiile a trei economiști instituționali influenți: Thorstein Veblen, John Commons și Westley Mitchell, a căror gândire apare ca o reacție la principiile simplificatoare ale neoclasicismul în economie. În științele politice, începuturile instituționalismului se află sub semnul analizelor din sfera dreptului constituțional și a filosofiei morale. În sociologie, concepțiile instituționale de început beneficiază de un spațiu de prezentare ceva mai generos, fiind construite patru grupări teroretice
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Unul (p. 6-8) remarcă desprinderea de o literatură mimetică, îndatorată realului, și adoptarea unui principiu constructivist, valorificând subconștientul freudian, iraționalismul și misterul poetic al interiorității. Altul (p. 330-333), speculând tot manifestul lui André Breton, explică revoluția suprarealistă ca reacție la neoclasicism, având drept scop abolirea ,sacrosanctei oligarhii intelectuale" a Logicii, Rațiunii sau Inteligenței, pentru a instaura domnia visului. Suprarealismul a ucis conveniențele, anecdota epică și literatura tradițională, făcând legitimă ,numai poezia, în zona infinitei libertăți". Cu altă ocazie (p. 12-14), ca
Un poet în serviciul gazetăriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11386_a_12711]
-
contemporani? A.S.: Vedeți, eu cred că un compozitor care se integrează mai bine curentului timpului său este preluat mai ușor de către contemporani. Enescu nu s-a integrat întotdeauna foarte bine în curentul timpului său Oedip? Predomina, pe de o parte, neoclasicismul, pe de altă parte, expresionismul dus până la limite de ,școala vieneză" (Schönberg, Berg, Webern). Acestea erau cele două mari curente. Enescu nu se integra în nici unul dintre ele, deși avea aspecte neoclasice - de la Suita a II-a pentru pian, mergând
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
numai) muzicologice. Iată exemple disparate în acest sens: discuția mereu delicată asupra naționalismului și a implicării acestuia în artă, așadar inevitabila amprentă a ideologiilor asupra artei; excelenta descriere a topos-ului, de la generalul conceptului la particularul creației lui Bartók; ideea neoclasicismului din creațiile folclorice, timpurii, ale compozitorului, dar și receptarea acestuia de către ideologii muzicii noi, precum Adorno. Răsfoind prima dată volumul Despinei Petecel Theodoru, mi-au venit în minte două atribute, confirmate ulterior în lectura propriu-zisă: pasiune și prolificitate. Pasiune pentru
Pe portativ by Valentina Sandu-Dediu () [Corola-journal/Journalistic/13120_a_14445]
-
7. Diversitatea stilistică la sfârșitul sec. al XIX-lea și începutul sec.XX; impresionism, post-romantism, expresionism, compozitori reprezentativi ( în special C.Debussy, R.Strauss, A. Schonberg și noua școală vieneză). Avangarda muzicală contemporană; multitudinea orientărilor stilistice ale secolului nostru (de la neoclasicism la muzica concretă și electronică; aleatorismul, constructivismul, sisteme muzicale de sinteză, compozitori reprezentativi L. Stravinski, B. Bartok, O. Messiaen, K. Stockhausen, P. Boulez, Y. Xenakis, J. Cage ș.a.). B.Istoria muzicii românești 1. G.Enescu - creator și interpret; național și
ANEXE din 1 septembrie 2003 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2004*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/156905_a_158234]