766 matches
-
în Antichitate, superstratul. Deși nu a avut consistență genetică, a marcat definitiv identitatea și trăsăturile edificiului nostru. A urmat, în Evul Mediu, adstratul cu o contribuție minoră la completarea genetică a construcției noastre ca popor. Contribuția haplogrupurilor din paleolitic și neolitic la etnogeneza românească reprezintă aproximativ două treimi, în timp ce aportul celor din Antichitate și Evul Mediu, numai o treime. Figura nr. 4: Piramida noastră genetică (Hg masculin) aprox. 1 / 3: Hg R1b + R1a ANTICHITATE + EV MEDIU aprox. 1 / 3: Hg J2
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
năstrușnic este gândul că, atunci când au ajuns în spațiul românesc, dacii au umplut un vid de populație ori au stârpit semințiile pe care le-au găsit. Așadar, să pornim căutarea mai departe, uitându-ne nu atât spre anonimii agricultori din neolitic, cât mai ales spre vânătorii și culegătorii din străvechime. Din punct de vedere genetic, nici nu se poate coborî mai mult pe scara timpului. Pe linie masculină, populațiile apărute în paleoliticul superior se află pe prima treaptă de jos deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
ponto baltic a fost major în partea sa nordică, dar nesemnificativ în rest, adică la noi (în regiunea carpato balcanică)105. e. Modelarea definitivă a identității Putem spune că, în ceasul istoriei care a bătut exact atunci când s-a îngemănat neoliticul cu Antichitatea, am ajuns la sfârșitul procesului de fuziune. Din melanjul genetic perpetuu produs vreme îndelungată, s-au desprins, din rândul popoarelor indo europene, traco ilirii care s-au așezat în Balcani. Din această ramură a înfrunzit și înflorit neamul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
românesc și chiar, în anumite momente istorice, peste hotarele lui. Este punctul în care putem discuta de modelarea definitivă a întregului ansamblu genetic rezultat din cele trei fuziuni. L-am denumit, având în vedere apariția lui în timp, complexul daco neolitic și îl considerăm responsabil de formarea identității noastre etnice. Și am optat pentru această variantă chiar dacă, pe parcursul veacurilor, mai ales în urma războaielor cu romanii, dacii și-au pierdut din moștenirea genetică. În compoziția genetică a geto dacilor, a primat aportul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
românești, este reflectată de oglinda tradițiilor populare străvechi ce au supraviețuit până astăzi. f. Sfintele tradiții În pământul roditor, strămoșii noștri și-au semănat credințele din care aveau să răsară Sânzienele (Drăgaicele)107 și Crăciunul, datini larg răspândite în vremea neoliticului și a Antichității. Izvorând din sufletul unei civilizații agricole, aceste sărbători nu putea fi închinate decât atotputernicului soare care, radiind lumină și căldură, făcea posibilă viața. Credințele aparțineau unui cult solar în care astrul era celebrat în cele două zile
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
pulberi mirositoare, pentru a le zăpăci și alunga din sat. Când totul se liniștea, pe cer, bătrânii căutau cu privirea spre rânduiala stelelor pentru a ști dacă este prielnic semănatul. 4. LIMBA DE FOC a. Înrâurirea latină Lingvistic, complexul daco neolitic s-ar putea să fi contribuit nu doar la apariția unor fonetisme, ci și a unui întreg vocabular, atribuit în prezent nouă și slavilor. Pre existența unui fond indo european romanizării și pretinsei slavizări nu trebuie să ne pară un
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
determinăm în ce măsură influența puternică a latinei asupra limbii noastre s-ar fi datorat și unui potențial fond lingvistic comun, existent cu mult timp înainte ca Traian să cucerească Dacia. Poate ar trebui să ne amintim de întâlnirea, petrecută încă din neolitic, între populațiile străvechimii (Hg I2, J2, G2, E3) și triburile italo celtice (R1b), care au rămas o vreme prin Carpați. A fost un contact între două grupuri umane, derulat pe o perioadă de câteva milenii, în care conviețuirea putea implica
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a fost cucerită de cea mai importantă forță politică și culturală care a existat vreodată în istoria umanității: Imperiul roman. Așa avea să se nască mândria locuitorilor de pe pământurile noastre, rezultați din amestecul geto dacilor cu populațiile străvechimii (complexul daco neolitic), de a-și asuma ca identitate culturală și lingvistică originea romană. Acest proces produce efecte importante care definesc națiunea română și în prezent. Putem pretinde că de abia acum devine adevărată povestea descendenței din Decebal și Traian, deși, așa cum spuneam
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
a grupului traco ilir. Deși, genetic, era majoritar indo european primitiv, putea presupune existența unei ponderi mai consistente a lexicului pre indo european 115. Se conturează tot mai credibil ideea că o mare parte din populațiile balcanice vorbeau, încă din neolitic, idiomuri indo europene vechi, în combinație cu grupuri reziduale care păstrau substratul paleolitic mediteranean (de pildă, basc, care a supraviețuit până azi) sau asianic caucazian (de exemplu, hitit, care s-a manifestat până în Antichitate). Ne raportăm la un fond lingvistic
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
din Bulgaria, Macedonia și Grecia), unul sud vest carpatic (asemănător celui din Serbia), unul intracarpatic (specific bazinului panonic). În pofida multitudinii de fonetisme, limba română a fost unitară, deoarece latina s-a impus peste dialecte ale aceluiași grup, respectiv complexul daco neolitic. Pe acest fond, avea să se constate caracterul nedialectal al limbii noastre. Năvălirile migratoare (slave, germanice, turco mongole și fino ugrice) au produs un impact punctual asupra evoluției limbii române. Invaziile au reușit să diversifice fondul de cuvinte, fără a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
cazul națiunilor din nordul și vestul continentului european). Așa cum am văzut, o posibilă explicație ar putea consta în faptul că formăm un popor vechi care își trage seva din paleolitic și al cărui caracter pașnic a fost modelat decisiv în neolitic. De regulă, se spune că aceste populații au păstrat o apetență pentru conservarea stării actuale, un refuz constant al noutății, acceptată doar prin imitație, și nu prin creativitate. Au plonjat în meditații în locul acțiunii menite a rezolva situații de blocaj
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
servi un singur țel supraviețuirea. Niciun preț nu a părut a fi prea mare ca să fie plătit pentru atingerea scopului. Prin urmare, avem în față o atitudine care ar putea explica nu numai durabilitatea moștenirii noastre, acumulată în paleolitic și neolitic, dar și un anumit mod de a face politică de stat, cu avantajele și dezavantajele inerente. c. Supunerea de bunăvoie Gândindu-ne la modul cum mentalitatea fatalistă s-a răsfrânt asupra politicii noastre de stat, amintirile ne poartă, negreșit, către
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
deși sunt studii care urcă spre 40%, iar altele coboară până spre 20% din totalul ansamblului nostru genetic (în această pondere Hg I2 constituie cvasi totalitatea, însă trebuie inclus și Hg I1, atestat cu câteva procente). 83 De regulă, complexul neolitic Hg J2, G2 și E3, este creditat în cadrul studiilor cu aproximativ 30% din total, din care circa jumătate ar putea fi Hg J (nu doar J2 care deține cvasi totalitatea, ci și J1, care reprezintă câteva procente), iar restul în
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
relativă între Hg R1a și Hg R1b, în timp ce altele susțin că ponderea celui de al doilea ar putea fi mai mare în raport cu primul. Trebuie precizat că o parte importantă din R1b s-a dirijat în spațiul românesc și în perioada neoliticului. Restul până la completarea totală a ansamblului nostru genetic, aproximativ 5%, este reprezentat de Hg N, Q și mai ales H. 85 În general, cercetările estimează că acest complex reprezintă între 50% și 65%, în acest ultim caz, evidențiindu-se că
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
implicit, în creația din Bucovina, roata solară este prezentă ca motiv ornamental și simbolic, de la arhitectura în lemn, la țesături, broderii, până la port, podoabe, ouă încondeiate.84 În spațiul carpato ponto danubian, cultul soarelui a fost atestat arheologic încă din neolitic, iar în cultura românească, soarele reprezintă centrul tuturor sărbătorilor și obiceiurilor calendaristice. Întreaga viața patriarhală este străjuită de cultul soarelui; Toate merg după soare" este concepția originară a omului tradițional. În mentalitatea arhaică, soarele întinerește și îmbătrânește zilnic, se naște
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
noi legături între "Știință" ("luată în sensul de cunoaștere obiectivă a necunoscutului") și "Politică" ("în sensul de a face posibil ceea ce e necesar")". Titlul documentului produs de Jacques Robin e semnificativ: Un proiect al speciei umane pentru acest sfîrșit de neolitic: "societatea informațională" sau o dezbatere despre creșterea economică. E vorba de un proiect pentru specia umană, iar Jacques Robin critică faptul că, deși Clubul de la Roma numără printre membrii săi economiști, ingineri, informaticieni și sociologi remarcabili, nu fac parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
lui Harry (1999), Lecții cu povești despre facerea lumii (2000), Cîteva gînduri despre muzeu, cantități, materialitate și încrucișare/Dosar sentimental (2000), Talmeș balmeș de etnologie și multe altele/Haide, bre! Incursiune subiectivă în lumea aromânilor (2001), Arca lui Noe. între neolitic și Coca-Cola (2003), Anii ’80 și bucureștenii (2003), Vagabondage dans les Balkans (2003) etc. Carmen Mihalache (Huluță), n. 1969, este etnolog și din 1996 lucrează la Muzeul Țăranului Român din București. A publicat articole și studii de etnologie, istorie orală
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Urdărarilor, pleacă de la biserică Înspre apus, pe marginea șoselei Motru-Baia de Aramă. În prezent șoseaua Lupoaia-Lupoița este betonată pînă la locul minei, În „ Valea Andreiului ” Zona noastră are Însă străvechi mărturii de istorie pe care le voi aminti mai departe. Neoliticul tîrziu, al culturii Sălcuța, a cuprins Valea Motrului pe la 2800-1900 Î.e.n (Î.Hr). Atestarea vieții materiale și spirituale a traco- geto-dacilor pe teritoriul României, dar și În județul Gorj, constituie o problemă deosebită pentru știința istorică românească, pentru
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
închisoare) și, îndeosebi, izvoare de ape minerale, cele mai importante aflându-se la SlănicMoldova, Târgu Ocna și Poiana Sărată. Relieful, clima și bogățiile naturale au implicat și prezența omului în acest areal românesc, urme ale unor așezări datând încă din neolitic și din perioada culturii Cucuteni, așa cum o dovedesc mărturiile arheologice și cercetările istorice. Săpăturile arheologice de la Podei, Viișoara, Gura Văii, Târgu Ocna, Onești și Căiuți aduc probe concludente (mai ales ceramică, locuințe de suprafață, necropole și monede) în această privință
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
Tassili-n-Ajjer, Air și Adrar d’Iforhas, structuri sub forma unei dorsale vulcanice mediane ce străbate Sahara și care se detașează net pe fondul monotoniei platourilor sahariene. La adăpostul acestor unități de origine eruptivă, mai înalte, s-au constituit încă din neolitic primele nuclee de locuire ale comunităților de păstori locali, ele reprezentând și astăzi puncte-reper obligatorii pentru traseele căilor rutiere transsahariene pe traseele nord-sud. În Asia arabă relieful vulcanic este foarte puțin prezent, cu excepția masivelor cristalino-eruptive din munții Hijaz-Asir, care au
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
spre Borsec, s-au mai găsit prin anul 1876 monede și sarcofage romane. Deci romanii au trecut și pe aici. La Gălăuțaș Încă nu s-a găsit nimic, dar la Gheorgheni s-au descoperit zece topoare de aramă datând din neolitic. Și la Joseni s-a descoperit un celt de bronz cu dungi aurite În relief, datând de la sfârșitul epocii bronzului. Mai amintim localitatea Ditrău cu populație compactă maghiară, unde s-au găsit unsprezece pietre mari de stâncă cu desene sculptate
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cruciada menită să demonstreze vechimea în cifre absolute a poporului român unicul popor european a cărui identitate era căutată (și nu o dată găsită), dacă nu chiar în momentul antropogenezei, cum susțineau unii entuziaști de la Institutul de Istoria PCR, măcar în neolitic, sau, în cel mai rău caz, la începutul epocii fierului, oricum nu mai târziu de "retragerea aureliană" din sec. III d.Hr. Teoriile aberante ale lui Nicolae Densușeanu, reînviate în cadrul curentului protocronist, îi exaltau mai ales pe sfertodocții promovați în
România post 1989 by Catherine Durandin, Zoe Petre () [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
marile surse de îmbogățire a carpato-dunărenilor și de trai bun încă din străvechi timpuri. Se remarca mulțimea și varietatea de pește în toate zonele de relief, de la munte, la deal, la cîmpie. Urme ale ocupației au fost depistate, arheologic, din neolitic, aproximativ din aceeași vreme cu păstoritul și cu agricultura. A cunoscut în permanență perfecționare tehnică și forme de organizare pentru creșterea producției la nivel familial, macrosocial, dar și pentru beneficii economice. Pescuitul se afla la îndemîna oricui și se făcea
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
îndeosebi o statuetă în chip de Mutter Erde, aflată în pelerinaj și făcînd exerciții magice. Legenda planșei precizează că bătrîna purta fusta “din smocuri de lînă”. Arheologii ne dau lămuriri utile în acest sens. Mă refer și la specialiștii români. Neoliticul ar fi o zonă de real interes etnografic, dacă s-ar lua în studiu marele număr de piese scoase la iveală, începînd cu cercetările de teren ale lui Vladimir Dumitrescu și Petrescu-Dîmbovița pînă în zilele noastre. Altă sursă interesantă se
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cu dificultate, cînd se bat munții în capete, își au de asemenea locul în această serie a cunoașterii și a existenței. Moartea violentă poate constitui și ea pretext pentru călătorii creatoare. Este ceea ce s-a întîmplat în epoca imediat ulterioară neoliticului: moartea ca aventură a cunoașterii (de la mitul vegetațional încoace, tip „viața omului-floarea cîmpului” la alegoria plantei miraculoase) este asumată de o personalitate puternică, pe cont propriu, cu răspundere, pînă la sacrifiere voluntară. Moartea este interogată, solicitată pentru dialog în diferite
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]