369 matches
-
calamități)] Deși, în ansamblul sistemului, tiparul ă - i nu are o mare deschidere față de împrumut, el este activ în româna actuală, trăsătură care se poate susține prin: - inventarul mereu crescând al infinitivelor lungi substantivale. Cu excepții nesemnificative numeric, orice verb neologic, oricât de recent, își creează și o formație substantivală în -re (vezi, de exemplu, recent pătrunsele în DOOM2: *aflui - *afluire, *atenționa - *atenționare, *conceptualiza - *conceptualizare, *contoriza - *contorizare, *deflui - *defluire, *detartra - *detartrare, *eficientiza - *eficientizare, *etapiza - *etapizare, *formata - *formatare, *globaliza - *globalizare, *implementa -* implementare
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
-metrie (*izometrie, *oscilometrie), -patie (angiopatie, *mateopatie), -plastie (rinoplastie), -scopie (radioscopie), -terapie (electromecanoterapie, electromasoterapie*, mezoterapie*), -termie (*silicotermie), -tomie (splenectomie) etc. Cele mai multe sunt preluate ca atare, dar câteva sunt create pe teren românesc (vezi: diplomanie, eclipsomanie). - Continuă procesul de extindere a formațiilor neologice în -ție/-ie în defavoarea mai vechilor formații în -țiune/-iune21, analiza efectuată pe DOOM2 indicând că procesul se desfășoară și astăzi în direcția stabilită anterior, adică: (i) Multe modificări de normă propuse de DOOM2 privesc abandonarea formei -(ț)iune; vezi
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
apud Pană Dindelegan 2002a: 37). Spre deosebire de alte observații reieșind din examinarea comparativă a DOOM1 și DOOM2, în problema concurenței -uri/-e, situația variației libere nu oferă date la fel de concludente: (i) În DOOM2 există substantive (din fondul vechi sau din cel neologic; v. arhondaricuri /arhondarice, artimonuri/artimoane, cerdace/cerdacuri, hamacuri/hamace; ceremoniale/ceremonialuri, chipie/chipiuri, crucifixe/crucifixuri, debușeuri/debușee, esofage/esofaguri, gruiuri/gruie, itemuri/iteme, jersee/jerseuri, maratonuri/maratoane, masluri/masle, mieloame/mielomuri, miomuri/mioame, piedestaluri/piedestale, volete/voleuri etc.) care păstrează
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
masluri/masle, mieloame/mielomuri, miomuri/mioame, piedestaluri/piedestale, volete/voleuri etc.) care păstrează variația liberă, cu aceeași ordine de preferință, pe locul întâi apărând când -uri, când -e. (ii) Sunt și substantive, atât din fondul vechi, cât și din fondul neologic, în cazul cărora se introduce variația liberă pentru formele de plural; vezi mai vechile macaturi/macate, straturi/strate și neologicele amalgame/amalgamuri, antete/anteturi, maratonuri/maratoane, nivele/niveluri, panoptice/panopticumuri, poncifuri/poncife, regaluri/regale, sloganuri/slogane, vagine/vaginuri etc.), pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
pe locul întâi apărând când -uri, când -e. (ii) Sunt și substantive, atât din fondul vechi, cât și din fondul neologic, în cazul cărora se introduce variația liberă pentru formele de plural; vezi mai vechile macaturi/macate, straturi/strate și neologicele amalgame/amalgamuri, antete/anteturi, maratonuri/maratoane, nivele/niveluri, panoptice/panopticumuri, poncifuri/poncife, regaluri/regale, sloganuri/slogane, vagine/vaginuri etc.), pentru care s-a adăugat, în raport cu recomandarea anterioară, când -uri, când -e (Sunt notate cu bold formele nou introduse.). Alte substantive
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
fără a avea forța lui Ø - uri, continuă a fi activ în limbă, ne-o dovedește și posibilitatea încă funcțională de a diferenția lexical perechi de omonime parțiale. Astfel, alături de foarte vechile coarne - cornuri, coate - coturi sau de mai recentele neologice arce - arcuri, complexe - complexuri, se creează, sub ochii noștri, noi perechi de omonime parțiale, precum: activuri ["grup de activiști"] - *active ["bunuri"], mobiluri ["obiective"] - *mobile ["telefoane"], în care termenul diferențiator, mai recent, este cel în -e. 2.3.3. Tiparul constituit
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
conținând sufixul (semi)analizabil de agent -oare, ca urmare a extinderii meseriilor/activităților practicate și (sau numai) de femei (DTP: ambalatoare, cascadoare, debarasatoare, granulatoare, ematisoare, modeloare, retușoare; DOOM2: *dictatoare, *floricultoare, *machetatoare, *modelatoare, *pirogravoare, *rașchetatoare, *retușoare, *senatoare); (b) îmbogățirea subclasei substantivelor neologice feminine cu finala invariabilă -e-e (în hiat). La împrumuturi mai vechi, precum: acnee, apnee, azalee, camee, cefalee, cornee, fee, guinee, hemoree, hidroree, maree, menoree, onomatopee, orhidee, seboree, trahee, tranșee, travee etc., rar, o-e (în hiat: aloe), s-a adăugat
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ulmacee, urticacee, valerianacee etc.). Paralel cu această creștere are loc și o restrângere a inventarului de invariabile parțiale, prin tendința de creare a unor forme distincte de plural pentru substantive anterior invariabile. De exemplu, formațiile feminine în -ce, mai ales neologice, dau semne de refacere a unui plural diferit, unele fiind consemnate deja în DOOM2 ca variante ale unor forme anterioare invariabile (în DOOM2: sg. cicatrice - pl. cicatrice/cicatrici, dar în DOOM1: sg. și pl. cicatrice). Alte modificări, deși nu sunt
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
apar frecvent în uzul de pe internet (46000 de apariții ale formei matrici, 12100 de apariții ale formei elici și chiar 4 apariții ale formei bisectori). 2.4.2. Crește spectaculos clasa invariabilelor totale Clasa invariabilelor totale este constituită din formații neologice foarte recente, neadaptate încă la sistemul fonetic și morfologic românesc, al căror semn de neadaptare îl constituie preluarea formei ca atare, de cele mai multe ori, o formă cu finală vocalică (accentuată sau neaccentuată), pentru care există o dificultate fonetică de a
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
bazele mai vechi în limbă, -i este declanșator, în continuare, atât de alternanțe consonantice, cât și de alternanțe vocalice, fapt vizibil în cazul substantivelor pentru care s-a propus o formă nouă de plural (a). Se includ aici și formații neologice cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
cu sufixe (analizabile sau semianalizabile) care se conformează tratamentului mai vechi al sufixului, păstrând alternanțele (b). Substantivele terminate în -că, indiferent de vechimea bazei, își păstrează alternanța consonantică (c/č), dar au tratament oscilant în ce privește alternanțele vocalice (c). Alte baze neologice recente continuă procesul de pierdere a alternanțelor vocalice (d): (a) coardă - corzi [oa/o, d/z], corlată - corlăți [a/ă, t/ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
ț], cireașă - cireși [ea/e[, rumeneală - rumeneli [ea/e] etc; (b) lichiditate - lichidități, lejeritate - lejerități [a/ă, t/ț] etc.; (c) geacă - geci [ea/e, c/č], dar remarcă - remarci, fără alternanță vocalică, în ciuda existenței în limbă a unei baze neologice (mai vechi) în care aceeași alternanță a/ă se păstrează (marcă - mărci); (d) tumoră - tumori, fără alternanță, deși perechea variantă a substantivului păstrează alternanța (tumoare - tumori). 3.3. Desinența de plural -e a neutrelor acționează, ca și în faza anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
implicit, de pierdere a caracterului regulat al acestora. Sunt mult mai conservatoare alternanțele consonantice, declanșate cu regularitate sub presiunea desinenței -i de la pluralul masculinelor și al femininelor. 1 Nu orice indicație de nouă intrare în DOOM2 reprezintă și o formă neologică reală (multe circulau anterior în limbă, dar, dintr-un motiv sau altul, nu fuseseră înregistrate în vechea ediție). Nu orice nouă indicație normativă are și o susținere în uzul real limbii, unele indicații reflectând, mai degrabă, preferințe subiective ale normatorului
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
Iordan 1943: 25), semn că procesul fonetic, după mai bine de șase decenii, a rămas același. 44 Pentru istoria acestui cuvânt, vezi Dimitrescu (2004−2005). 45 Un proces similar s-a produs în istoria recentă a limbii, când numeroase formații neologice cu finală vocalică și-au atașat desinențele -uri sau -e, fie direct (lame - lameuri, embargo - embargouri), fie după transformarea finalei vocalice în diftong (aparteu - aparteuri, ferodou - ferodouri, fronseu - fronseuri, hublou - hublouri, panseu - panseuri etc.) 46 Este vorba de preferință, și
[Corola-publishinghouse/Science/85017_a_85803]
-
neclarității terminologice a conceptului kristevian, în formularea lui "maternă": "în orice text, cuvântul introduce un dialog cu alte texte: iată ideea pe care J. Kristeva a împrumutat-o (A. Compagnon spunea "a calchiat-o") de la Bahtin, aruncând-o în euforie neologică și abstractizare teoretică"37 (ibidem, 10). Și Sophie Rabau vorbește despre intertextualitate ca despre o poetică a textului (2002). La începuturile kristeviene și barthesiene ale noțiunii, se simțea teama de o ruptură drastică de critica surselor și de influențele care
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Don Juan la Balzac, Musset, Gautier, George Sand, Mérimée; o câmpul intertextual biblic: cele mai multe romane ale lui Michel Tournier; o câmpul intertextual filosofic. Tiphaine Samoyault propune o cale relativ nouă care să ducă la intertextualitate: ceea ce se numește référencialité, termen neologic, ce stabilește o relație paronimică, așa cum se poate presupune, cu référentialité57. Această referințialitate desemnează referința literaturii la real, dar mediată prin referința propriu-zis intertextuală. Pentru o "vizualizare" mai ușoară a noii noțiuni, T. Samoyault (2001, pp. 85-87) amintește de articolul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Un alt studiu de traducător 24 propune abordarea comparativă, fără a demarca palierele textului, insistând, în schimb, asupra importanței de care se bucură isotopia într-un asemenea demers. Din opera leopardiană, selecția traducătoarei se oprește la poemul L'Infinito. Prea neologic pentru lirica eminesciană, cuvântul va fi înlocuit, conservând nuanțele/axa paradigmatică, prin termeni derivați cu prefixul negativ "ne-". În paginile de proză eminesciană, "infinit" are o mai bogată reprezentare decât în versuri, chiar completată cu derivatul feminin, "infinitate". "Dealul, element
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din volumul Théorie d'ensemble, Éditions du Seuil, Collection "Tel Quel", 1968 și inclus în Antologia "Tel Quel" 1960-1971 Pentru o teorie a textului, vol. cit., 281. 57 Dacă termenul référentialité se traduce prin referențialitate, vom încerca să echivalăm inovația neologică din référencialité cu referințialitate. 1 Cf. DEX, "Ansamblu de piese legate între ele într-un anumit fel (de obicei, imobil), care îndeplinește o funcție bine determinată într-un sistem tehnic". 2 Cf. DEX, "Sistem tehnic alcătuit din mai multe piese
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
împăturisem o pusesem cu grijă în buzunar să o citesc în liniște acasă cu întreaga familie ca pe orice scrisoare de duminică” (Scrisoare de duminică). În Privighetoarea (1989) se accentuează elementul metafizic-vizionar, caracterul elegiac, livresc și discursiv, uneori abundă termenii neologici și parantezele: „Nu-mi mai dicta domnule poemele mele sunt scrise demult anotimpurile au trecut cuviincios de cuminți în fiecare am o naștere sigură privesc în cana cu ceai și nu-mi recunosc îndoielile mele postume... “ (Plutitoarele noastre duminici). Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289516_a_290845]
-
de la registrul grav la badinerie, de la solemnitate la familiaritate, unde, în locul unei severități profesorale, sunt preferate tonul bonom, gluma, persiflarea și autopersiflarea. Valorificând modele livrești și populare în ingenioase alternări lexicale, O. realizează, prin cizelarea relației dintre cuvinte (arhaice, populare, neologice), efecte neașteptate, de un pitoresc aristocratic. Imagist care refuză expresia cenușie, el este deopotrivă un muzician ce frazează armonios, utilizând fie perioada cu arborescența ei solemnă, fie enunțul oral, brevilocvent, cu o euritmie cristalină. Odobescu bate câmpii cu grație pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
cumetriile ce implicau cumva persoana lui Mavrocordat, știrile senzaționale („Într-acest an în luna lui noiemvrie, s-au întâmplat preasfințitului patriiarh al Țarigradului, kir Ierimii, mare și primejdioasă întâmplare...”) și reviziile financiare organizate în întreaga împărăție. Mare amator de lexic neologic (lecturile sale din „diarii” și din calendare îi furnizau material din belșug), P. face figură de autor cu informația la zi. Pentru acest scriitor de factură barocă - la care curiozitatea nu mai înseamnă, ca la predecesori, doar iscodire - spațiile exotice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288940_a_290269]
-
în CLRA), sumedenia de pericole nedefinite (idem: 96) - sau cu valoare partitivă: parte, dar și bucată, rest etc. - toate forțele sunt din patru câmpuri, câmpu' gravitațional, câmpu' forțelor nucleare, magnetic și electrostatic [...], tot restu' [forțelor] sunt derivate (IV: 352). Substantivele neologice au o distribuție mai limitată sub aspectul registrului și, uneori, sub aspectul selecției lexicale; de ex.: (cuantificatori globalizanți) ansamblul 5 bunurilor produse prin muncă (S. Mihăilescu, Economie: 6), totalitatea realizărilor prin care o întreprindere sau o economie (în ansamblul său
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
foarte concret al dinamicii vieții, pigmentat de o abia perceptibilă tristețe la indiferența unui univers străin de dramele umane: „Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii...”, unde „lume” nu e decât corespondentul popular pentru neologicul „univers”. într-o lume sonoră cotidiană dizarmonică, această perspectivă de comparație, rezultată din analiza structurii interne a celor două opere și mai ales din emoția estetică provocată de receptarea marcat subiectivă, reprezintă modul de captare și de reîmprospătare a echilibrului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
Klincksieck. Braun, F., 1988, Terms of Address, Berlin, Mouton DeGruyter. Brăescu, R., 2005, "Observații asupra adjectivelor "situaționale"", în: Până Dindelegan (coord.), p. 49-54. Brăescu, R., 2007, Clase de adjective, (mss.). Brâncuș, Gr., 1975, "Observații asupra sufixului gramatical -ez- al verbelor neologice", în SCL, XXVI, 3, p. 247-254; reprodus în Brâncuș (2007), p. 37-45. Brâncuș, Gr., 1976, Limba română contemporană. Morfologia verbului, București, [Tipografia Universității din București]. Brâncuș, Gr., 1976a, "Productivitatea conjugărilor în română actuala", în SCL, XXVII, 5, p. 485-492. Brâncuș
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]
-
București]. Brâncuș, Gr., 1976a, "Productivitatea conjugărilor în română actuala", în SCL, XXVII, 5, p. 485-492. Brâncuș, Gr., 1978, "Pluralul neutrelor din română actuala", în SCL, XXIX, 3, p.253-262; republicat în Brâncuș (2007), p. 26-36. Brâncuș, Gr., 1985, "Pluralul femininelor neologice din limba română", în SCL, XXXVI, 3, p. 253-262; republicat în Brâncuș (2007), p. 21-25. Brâncuș, Gr., 2007, Studii de istorie a limbii române, București, Editura Academiei Române. Breban, V. (coord.), 1973, Limba română corectă. Probleme de ortografie, gramatică, lexic, București
[Corola-publishinghouse/Science/85007_a_85793]