275 matches
-
afla, avusese nevoie de multă inteligență și perspicacitate), Nastasia Filippovna era în stare să se nenorocească singură, iremediabil și monstruos, apucând drumul Siberiei și al ocnei, doar ca să-și bată joc de omul față de care nutrea un dezgust atât de neomenesc. Afanasi Ivanovici nu făcuse niciodată un secret din faptul că e întrucâtva fricos sau, mai bine zis, conservator în cel mai înalt grad. Dacă ar fi știut, de pildă, că ar fi ucis în fața altarului sau că i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și rece, te făcea să nu te simți în largul tău, dar îți impunea în același timp un respect forțat. Se cufundase în somnul celui ce o locuise, la o depărtare incalculabilă, ce făcea din ea un loc mai degrabă neomenesc, condamnat să fie pentru totdeuna impermeabil la râs, la bucurie, la respirațiile fericite. Chiar ordinea ei punea accentul pe inimile moarte. Aveam cartea lui Pascal în mână. M-am îndreptat spre fereastră: avea o priveliște frumoasă asupra Guerlantei, asupra micului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
nu-i așa? Am auzit totul despre tine. Da, eu le fac. Acum îl anunț pe Duggie. Nu mi-a spus că e ocupat la prânz, nebunaticul. Acum, că era mai aproape de mine, am observat că fața lui Adrian era neomenesc de netedă. M-am întrebat dacă se epilează pe față. Aplecându-se elegant peste birou, apăsă pe un buton pentru interfon și, când Duggie a răspuns, a zis: — Domnișoara Jones a venit, programarea pentru prânz. Să sun la restaurant înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
drapelul - dacă știau și locul În care-l ascunsesem: În geamantanul (mare, nu mic!) - ei, și, dintr-o dată m-a pălit gândul ca un ciomag: Stai, domnule!, ăsta mi-a Întins o capcană! Unde-o fi Învățat el chestiile astea, neomenești? Ei, unde: peste Nistru, la komisari! Și-acuma ne venea dincoace de Nistru, să ne-nvețe și pe noi cum se joacă hopakul comunist! Căzăceasca socialistă, sovietică! - Vrei să spui că drapelul nu era acolo unde spunea el? - Nu, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a luptat, ea l-a pălmuit, el a pălmuit-o și mai tare, ea l-a mușcat, el a pocnit-o peste față, o singură lovitură. A auzit pe cineva strigând din toate puterile „Oprește-te!“ cu o voce ascuțită, neomenească, asemeni unui animal Într-un abator. Nu și-a recunoscut propria voce, Întocmai cum nu și-a recunoscut propriul trup, de parcă ar fi fost un teritoriu străin, când el a pătruns Înăuntrul lui. În clipa aceea Zeliha a observat balonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spate a sferei, imaginea i se frânse, fragmentată de șanțurile spiralate. Ajunse la ușă. Se gândi că arăta ca o gură. Parcă era stomacul unei creaturi primitive, gata să-l Înghită. Față În față cu sfera, cu modelul straniu și neomenesc al spiralelor, simți că voința i se topea. Brusc i se făcu teamă. Nu mai era convins că va reuși. „Nu fi caraghios“, Își spuse. „Harry a reușit. Și Beth. Ei au supraviețuit“. Examină spiralele, ca pentru a se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
am avut de-a lungul carierei mele didactice”. Naționalismul creștin al inculpatului nu a fost tolerat de acuzatori și astfel tânărul student a fost supus unui regim sever de prigoană În mai multe temnițe din țară - Aiud, Pitești... etc. Regimul neomenesc pe care l-a Îndurat i-a determinat tuberculoza pulmonară și ajunge la Sanatoriul Închisoare de la Tg. Ocna. Cei care l-au cunoscut În ultimele zile de viață au declarat: ”Prețul rezistenței sale morale a fost unul care i-a
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
prin bălăriile care creșteau vara, înalte cât omul și chiar mai mari, în spatele azilului, unde se ascundeau tot felul de câini pripășiți. Noi ne aventuram rar pe-acolo; el umbla fără grijă; dacă era cazul bolborosea ceva într-un limbaj, neomenesc pe care însă câinii îl înțelegeau. Odată, țin minte, a apărut chiar în fața azilului un câine mare cât un vițel, roșu ca focul. Toți care ne găseam afară în clipa aceea am tulit-o în coridor, cu excepția Hingherului care a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
lui mari ca pe o zdreanță, tăcea mai departe, absent, iar băiețandrul nu îndrăznea să aibă nici o inițiativă, își plimba ochii de la mine la Laura care, îngrozită și goală, s-a îndepărtat câțiva pași. M-am pomenit scoțând un strigăt neomenesc, un fel de urlet, poate în speranța că astfel îi voi face pe cei doi pescari să se întrebe dacă nu m-a auzit cineva, apoi m-am încheiat repede la pantaloni. Văzând că nu se întîmpla nimic, am mai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru că devine efigie, actorul devine și lăcaș al aparițiilor, purtător al semnelor unei alterități ce se lasă văzută, căci, prin frumusețea stranie a costumelor, a pieptănăturilor - o frumusețe nepământeană, ce trimite la o lume de dincolo de uman -, el evocă „ceva neomenesc, ceva divin”, produce „o miraculoasă revelație”. Veritabile semne plastice, autentice statui, „hieroglife în trei dimensiuni” (operând, ca atare, fuziunea semnului pictat cu cel sculptat), actorii dispun - în toată această splendoare a materialității lor - de „semne misterioase ce corespund unei realități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
un braț mort al unui fluviu, un accident. Noi, cei treizeci și cinci - asta cu tine inclusiv - putem furniza un litru de sânge la câteva luni celor cu aceeași grupă sanguină, dându-le astfel tinerețe și legându-i de noi cu legături neomenesc de puternice, deoarece la sfârșitul a treizeci de ani ei vor trebui să primească din nou o transfuzie, sau, altfel, să moară în mod firesc. Fiecare din noi poate astfel să asigure nemurirea temporară a vreo trei sute de oameni. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
ochelarii mei de vedere, întrucât pe ai săi îi pierduse sau îi uitase la București. Regretatul Gheorghe Ghimpu a venit la Iași cu mașina lui, împreună cu Nina Ilașcu, și tot împreună s-au întors la Chișinău. Din păcate un gest neomenesc, al cuiva, a rănit sufletește pe marele român Gheorghe Ghimpu. Aceasta în condițiile în care domnia-sa fusese lăsat șomer de către comuniștii aflați la putere la Chișinău și trebuise să împrumute bani pentru benzină și taxe vamale, pentru a ajunge
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
adormit la televizor în ultima noapte cu furtună. M-am trezit în fața ecranului cu purici. (Vreo până de curent întrerupsese cablul.) Buimăceala îmi dădea o stare extrasenzoriala neobișnuită. Atunci mi s-a întâmplat nemaiântâmplatul. În acea transmisie catodica atât de neomeneasca, denumită tehnic „zgomot alb“, eu, Dementie Futurescu (cunoscut de profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit de trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
aspră Îl străbătu la gândul că nu va mai revedea, niciodată, pe nimeni. Erina... Alexandru... Ștefănel... Căzu Încet Într-un abis care la Început era roșu ca sângele, dar apoi deveni albastru, și, la urmă alb, de un alb strălucitor, neomenesc. Simți, ca prin vis, o lovitură de sabie care Îi traversă pieptul. I se păru că o bătaie pe care n-o auzise niciodată a Încetat. Inima, Își spuse, dar parcă gândul nu mai era al lui, ci al unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
chip. Era el. Era omul din portretul de la Samarkand. Era el, micul Nimeni, devenit Andà, fratele lui de sânge. Era el și În același timp era altul. Un bărbat puternic, sigur pe el, care nu părea deloc impresionat de puterile neomenești ale Celor Patru. Mongolul Începuse să respire tot mai greu, dar amână ieșirea. Era ca paralizat. Cei Patru Îl priviră și ei, așteptându-se, poate, să facă ceva. Un gest de solidaritate sau o Încercare de salvare. Căci raportul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de undeva, Îl analizase și constatase că e unica soluție. Și dăduse ordinele. Acum auzea și simțea totul ca și cum ar fi fost acolo. Simțea forța nebună a atacului, concentrarea, stăpânirea câmpului de luptă, setea de răzbunare, simțea până și puterea neomenească a trupului care tăia totul În jur, lăsând doar sânge și cadavre. Iar apoi auzi o voce pe care n-avea de unde s-o cunoască, dar o recunoscu Într-o străfulgerare. Ajută-mă, tată... Pornește atacul... Timpul se derulă Înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a săgeții. Văzu cum fiul său și voievodul se prăbușesc În iarbă. Văzu cum ienicerii se opresc, așteptând. Dacă voievodul cădea, erau Învingători. Dacă nu, atunci Marele Maestru murise, iar războiul continua. Apărătorii la cinci sute de pași, În galop neomenesc spre măria sa. Cornul cerând, cu disperare, Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de egoism fără a primi, în schimb, nimic din ea, nimic al ei. „E ca o sirenă!“ îi fluierase, admirativ, un coleg de la Universitate, într-o cafenea, când rămăseseră numai ei doi la masă. Așa și era. Desăvârșită, într-adevăr. Neomenesc de fru moasă și, în mod ciudat, tocmai de aceea cumva lipsită de senzualitate. Lui Alexandre i se păreau puțin imaginare și imaginate felul în care se țineau de mână, întâlnirile lor din camera lui, sărutul ei, din care nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
doar o amăgire?”-întreabă el. „-Spui că ne petrecem existența căutînd să uităm ceva ce-ar fi singurul antrenament pentru a putea petrece durerea, bezna? Bine dar, e groaznic!” Are dreptate să se înspăimînte. Descoperirea lui V. tînăr are ceva neomenesc. Și-l văd cu greu cum intră fascinat în presupusa împărăție a normalității cruzimii. În jurul meu apele au urcat și simt cum în jur mă înghite abisul. Zăresc orașe scufundate peste care mlaștinile devin străvezii. Suferința celui tînăr mă face
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
țipă și țipătul ei se aude în tot hotelul în clipa în care ea se trezește și și simte trupul ud de transpirație, și transpirația ei miroase a frică, și prin pereți aude plânsul unui bebeluș trezit de țipătul ei neomenesc și imediat ochii ei văd fereastra luminată și mintea ei înțelege. E dimineață. Coboară din pat și pășește cu atenție pe covor. Ca și cum mii de cioburi ar amenința să iasă din covor și să-i rănească tălpile. Merge în baie
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
libertatea lor neașteptată, cu posibilitatea transgresării oricărei motivații concrete, omenești. Având în atenție astfel de chestiuni, am considerat că este bine să le ilustrez pe cât posibil, să le dau chip și nume. Există destule situații omenești - și, într-un fel, neomenești - care fac loc celor ce exced sfera comună a sensului. Am invocat, în această privință, paginile unor filozofi sensibili la așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein. Dar și paginile unor scriitori pe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Ceea ce „se spune“ în cazul lui Erostrates a luat forma unui adevărat destin. Deține ceva din natura gravă a fatalității. De altfel, în lumea greacă și mai târziu, destinul înseamnă ceea ce deja se spune. Se anunță el însuși prin vocea neomenească a unui vizionar, e asemeni unei decizii atemporale ce irumpe în timp. La vremea respectivă gestul lui Erostrates a fost socotit de greci un act de gravă impietate. Drept urmare, acest lucru i-a determinat să interzică pentru totdeauna pomenirea numelui
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
nu-și imaginase nimeni până atunci. După ce i-au dezlegat lanțurile, a fost părăsit acolo unde, imediat, devine parte neînsemnată și neștiută a unor vaste pustietăți. Aș remarca în legătură cu aceste două labirinturi din povestirea lui Borges că ele comportă ceva neomenesc. Cel care se trezește în fața lor nu mai are la îndemână nici o soluție omenească, se vede deodată în fața propriei morți. Iar ceea ce se petrece după aceea nu depinde în nici un fel de voința omului. Să revedem fiecare labirint în parte
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
acest gen. Ei ajung să întrevadă în chiar proximitatea lor - dacă nu cumva în ei înșiși - hăul ca atare. 5. În proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
proximitatea miracolului: edificii și pustietăți După cum am văzut mai sus, cele trei labirinturi despre care vorbește Borges comportă ceva neomenesc. Faptul e valabil nu doar cu privire la pustiul în care e părăsit regele trufaș, ci și la edificiile ridicate de oameni. Neomenescul lor le aduce în vecinătatea celor mirabile. Aflăm ceva în acest sens despre edificiul din Babilonia: s-a voit a fi, prin urmare, mai mult decât cele aflate în puterea omului. Iar scandalul ei constă tocmai în voința de a
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]