235 matches
-
a creat în spațiul cultural elenist un limbaj al negației în cunoaștere. Nevoia detașării de cele ale lumii sensibile în dorința atingerii purității contemplației intelectuale a Unului a privilegiat rolul negației în dezbrăcarea progresivă a minții de categoriile existenței. Pentru neoplatonici, obținerea contemplației ține de urmarea a trei etape, plecând de la „analiză” (ce reprezintă calea negativă propriu-zisă ce însemna exercițiul suprimării prin abstracție a tuturor aspectelor prin care s-ar putea defini un corp până se ajunge la definiția unei monade
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
acest simbolism câștigă o cu totul altă înfățișare în perspectiva logicii Întrupării și a dezvăluirii unui Dumnezeu tripersonal. Simbolismul bizantin al experienței luminii câștigă o altă dimensiune și prin exploatarea tradițiilor filosofice grecești, mai ales a dezvoltărilor înregistrate de doctrinele neoplatonice. Insistența pe o raționalitate, pe un Logos prezent în aceste experiențe cognitive a făcut ca simbo¬lismul luminii și al întunericului să devină o preocupare pentru filosofie la fel de mult ca și pentru mistică. Impli¬cațiile pentru filosofie sunt ample, punându
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
cazul unei teme ce a traversat spiritualitatea bizantină sub multiple aspecte, anume cea a ierarhiei. Un motiv constitutiv al scrierilor lui Dionisie Areopagitul, tema ierarhiei, nu era nouă pentru lumea bizantină, căci reprezenta o moștenire vie grație tradițiilor de inspirație neoplatonică. Este însă o manieră de înțelegere și interpretare ce traversează atât ontologia, gnoseologia, etica dar și doctrina socială sau ideologia bizantină în posteritatea lui Dionisie. Autorul cunoscut sub numele de Dionisie Areopagitul, și a cărui identitate și plasare temporală este
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
se găsesc pe trepte diferite, dar și a modului participării creaturii la Ființă. Modelul ierarhic de interpretare a realității își origi- nează cadrul conceptual în schema procesiune-întoarcere ce străbate tradiția greacă de la Platon și până în vremea neoplatonismului târziu. Acest cadru neoplatonic, care sub aspect schematic este integral adoptat de Dionisie, conține termenii procesiunii și reîntoarcerii ca doi termeni ai unei triade ce mai conține și pe cel al remanenței, al rămânerii în sine. Cea mai bună expresie neoplatoniciană a acestei scheme
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
de Sfîntă Treime la creștini, și de aceea a fost numit astfel. În secolele creștine, numele era considerat de către unii autori ca fiind, de fapt, un pseudonim ce semna numeroase scrieri sin-cretice, în care se îmbinau elemente gnostice cu altele neoplatonice și cu altele iudaice, cu scopul de a obține o doctrină capabilă să fie opusă creștinismului în ascensiune. Cea mai mare parte a acestor scrieri s-a pierdut, iar puținul care ne-a rămas ne-a venit pe filieră greacă
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Simbolul stelei concentrează resorturile adînci ale poeziei lui Asachi - aspirația către puritate morală, speranța în nemurire, iubirea pentru o femeie transformată în astru și desemnînd însăși ideea platonică a Iubirii. în chip natural, poetul român a preluat de la Petrarca filonul neoplatonic și l-a scos conștient la iveală, în formulări explicite. Rareori legea morală și cerul înstelat, extrase din banalizata formulare kantiană, au avut un reflex poetic mai clar decît cel din poezia lui Asachi. în proză ori în teatru, Gheorghe
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de mare încât sufletul nu are nici o posibilitate de a-l depăși. Adică, nu există extaz în care sufletul să-și părăsească natura creată și să treacă în necreat, care poate fi regăsit în acele forme ale gândirii platonice și neoplatonice în care extazul este o permanentă uniune cu divinul. El se bazează pe Filipeni 3, 12-14<footnote „Nu (zic) că am și dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârșit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât și eu am
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
de cadrul pur euharistic în uzul pe care îl dă ideii de „îmbătare de Dumnezeu”<footnote Stuart Burns, Divine Ecstasy in Gregory of Nyssa ..., p. 322. footnote>. În contextul utilizării gregoriene a termenului „beție” este probabil să fie o influență neoplatonică, dar Sfântul Grigorie o interpretează în sensul unei teologii creștine emergente<footnote A se vedea K. Gronau, De Basilio Gregorio Nazianzeno Nyssenoque Platonis Imitatoribus, Gottingen, 1908; R. E. Heine, Perfection in the Virtuous Life, Cambridge, Massachusetts, 1975. Jean Daniélou, Mystique
Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
mai puțin cunoscute de secol XVII, dar iarăși, cu unele interpretări simplificatoare în spirit dualist, spre exemplu, la Margaret Cavendish, cu a sa Blazingworld, ni se spune că autoarea este o continuatoare a ideilor lui Ficino, a „cultului solar” al neoplatonicilor, ceea ce nu este greșit, doar că Ficino era, așa cum demonstrează și Klibansky, și un „saturnian”. Sau, alt exemplu, critica pe care „raționalul” Burton o face melancoliei și imaginației în Anatomia melancoliei nu este străină de concepția „magică” a renascentiștilor înșiși
O utopie atinsă: un cercetător român, acasă, în Europa by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/3005_a_4330]
-
de a face cu un bestseller spaniol din genul celor denumite deja generic „Codul lui Da Vinci“, un roman cu intrigă polițistă fascinantă, cu întâmplări ciudate care se petrec într-o mănăstire medievală, cu analize și explicații interesante ale filosofiei neoplatonice și ale simbolismului renascentist. Sierra dezvăluie un mesaj diferit de romanul lui Brown - și o face la fel de convingător. Scris la persoana întâi, romanul de față câștigă nuanțe, prin talentul scriitorului de a combina știința cu ocultismul, enigmele teologice și conspirațiile
Agenda2006-26-06-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/285110_a_286439]
-
identitate, parcul englezesc neordonat a devenit și o probă a subiectivizării religiei (paradisului). Ana-Stanca Tabarasi aduce elemente de absolută noutate pentru legătura dintre schimbarea formei grădinilor și schimbarea concepției despre intelect, amintire, memorie. În parcul baroc geometric natura era reprezentată neoplatonic, grădina fiind de fapt o ilustrație a ideii de natură și a idealului de frumusețe, înțeles ca relație între numere și proporții. Parcul englezesc e, dimpotrivă, influențat de empirismul anglo-saxon, în special de John Locke și Joseph Addison. Aici ideile
O carte românească de istoria ideilor în Germania by Al. Ioani () [Corola-journal/Journalistic/9090_a_10415]
-
ieși în întîmpinarea morții atunci cînd simți că ți-a bătut ceasul. De aceea, a continua să te agăți de viață cînd ești cu un picior în groapă e o dovadă de lașitate. Despre univers, Seneca are reprezentarea unui filozof neoplatonic, imaginea lumii apărîndu-i în tiparul trasat de autorul lui Timaios. "Cinci sunt, așadar, cauzele, după Platon: elementul din care (materia), elementul de către care (agentul), elementul în care (forma), elementul spre care (ideea), elementul pentru care (scopul); în ultimul rînd vine
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
cu imagini pe care un literat ar putea fi invidios. În strădania să (care a fost a întregii sale epoci) de a împăca elanurile credinței cu filozofia și-a legat numele de anticii redescoperiți (în principal de Aristotel, Platon și neoplatonici) prin filozofii arabi elenizanți (Ibn Șină, Ibn Farabi), dar și de nume precum Augustin, Sf. Thoma, Boethius, Bernard de Clarivaux, Hugo de Saint Victor și Dionisie Areopagitul. Folosind „întreita orbire” a necreștinilor că pe o temelie în vădirea Adevărului, Bonaventura
Cum traducem textele medievale? by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3796_a_5121]
-
unei națiuni. În adevăr, ce suveranitate se poate numi aceea când contele Wolkenstein cutreieră Europa în dragă voie pentru a pune la cale țărmurii noștri și apele noastre - de nobis sine nobis - și nu află în drumul lui decât escelențe neoplatonice a la Pherekydes sau transparente ca nimicnicia, ca autorul vestitelor scuze, ridicate la patrat? Contele poate în adevăr să urmărească, fără știrea noastră, realizarea făgăduințelor făcute în schimbul poreclei regatului. Iluzia serbărilor au trecut de-un an de zile ca efectele
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pentru dumneavoastră și ce stare de spirit domina în mediile intelectuale ale acelor timpuri ?” « A fost mai mult o tristețe dureroasă decât un șoc, pentru că eram cumva pregătit. În cele câteva întâlniri din parcurile Cotrocenilor, unde purtam discuții asupra filozofilor neoplatonici italieni, Marsilio Ficino, Cristoforo Landino etc., deoarece el lucra pe atunci la sonetele shaekespeariene iar eu la traducerea sonetelor platonice ale lui Michelangelo, mi-a împărtășit unele aprehensiuni legate de faptul că era urmărit. Mi-a sugerat că ar fi
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
et in quantum mali sumus, in tantum etiam minus sumus-, face următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
următoarea precizare: „Concepția aceasta despre rău nu se află numai la Fericitul Augustin, deși el a sistematizat-o mai complet și nici nu e liberă cu totul de influențele neoplatonice. Pseudo-Dionisie (sic!) Areopagitul a preluat și el cunoscuta imagine a neoplatonicilor după care Dumnezeu e conceput ca un soare ontologic din care se revarsă toată existența într-o densitate tot mai diluată cu cât aceasta cade mai departe de focar”208. Așadar, aici susține teza acceptată de lumea științifică occidentală, dar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Nu glumesc deloc. Mi-am dat seama că era să intru într-un clișeu de autoculpabilizare când de obicei cel clasic este de victimism. Drept să spun, îmi priește simțul nuanțelor pe care mi-l imprimi. Probabil că educația mea neoplatonică își scoate prea adesea colții. M-am învățat să judec după standarde normativiste destul de severe pentru o viață de om. Uneori cred că tentativa mea de a produce o teorie a convenabilității nu-i altceva decât o anumită compensare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
lăsat deoparte, desconsiderându-i-se dreptul la informație și la cunoaștere, cu toate acestea, din când în când, mai dai peste câte o excepție în această fastidioasă lume a repetițiilor, cum ar fi numit-o înțelepții orfici, pitagoreici, stoici și neoplatonici, dacă n-ar fi preferat, cu poetică inspirație, să-i dea numele mai frumos și mai sonor de eternă reîntoarcere. Marta nu protestă, nu făcu o scenă, se mărgini să spună, Mă supăram pe dumneata dacă nu-i povesteai lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
să-i separe pe cei îndrăgostiți ori să asigure iubirea dintre dânșii, să elibereze de posesii, să cheme morții și să-i facă să apară. Influența unei asemenea magii a fost alimentată și întărită de anumite curente filozofice, precum școala neoplatonică și neopitagoreismul care, printr-o demonologie aflată în continuă dezvoltare, au contribuit foarte mult la creșterea aspectului demoniac al religiei în perioada elenistă. O influență aparte asupra literaturii magice din acea vreme se datorează și mediilor iudaice, în care anumite
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
intrinsece. Pe de o parte, exista muzica romanilor, strâns legată de sărbătorile și spectacolele păgâne și, într-o oarecare măsură, dependentă de cultele religioase importate din Orient, dar neadaptate la noua religie, iar pe de altă parte, era gândirea speculativă neoplatonică și neopitagoreică ajunsă la Roma prin intermediul culturii elenistice, capabilă să fie regândită de creștinism, care ar fi putut să primească unele aspecte utile din aceeași tradiție muzicală greacă. Prin urmare, creștinii au simțit nevoia să regândească teoria muzicală greacă, astfel încât
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
sistemului cosmologic antic, el nemaifiind teatrul transmigrațiilor sufletului, ci reflexul unei armonii hipercosmice, în care sufletul își va găsi locuința stabilă în veșnicie, anticipată deja acum, în timpul istoric, prin experiența armoniei angelice recreată de cântul liturgic. 2.2 Renașterea pitagorismului neoplatonic În general, părinții bisericii au operat o distincție netă între muzica păgână, adică muzica existentă înainte de apariția creștinismului, și noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu constă în caracterul formal, ci în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
să se apropie sau să se identifice cu percepția armoniei cosmice: „Cine caută armonia lumii, ordinea și concordia creaturilor înalță un cântec sacru”. Aceste motive, care, în ciuda noului fundal religios, din punct de vedere conceptual, derivă din doctrina pitagoreică și neoplatonică, își vor găsi o sistematizare mai originală, mai coerentă și mai puțin fragmentară în Sf. Augustin. 2.3 Epoca sintezei: secolele IV-VI Începând cu jumătatea secolului al IV-lea, datorită Edictului din Milan (313 d. Cr.), care a promulgat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor. Cu toate acestea
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
numele divine”, a lui Dionisie pseudo-Areopagitul, care se ocupă de fapt de cognoscibilitatea și atributele divinității tratate filosofic și spiritual. Acest tratat, compus la sfârșitul secolului al V-lea sau începutul secolului al VI-lea, se situează în continuitatea tradiției neoplatonice. Numele divine sunt împărțite în funcție de distincția fundamentală între „numele care se cuvin realităților divine înlăuntru: Unitatea și Treimea” (cap. ÎI); și în afara: „purcederea”, pe de o parte, și „numele care se deduc din lucrarea providenței divine”, pe de altă parte
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]