1,162 matches
-
acesta sau rămâne în stare fizic independentă, ca ADN circular, replicându-se fizic autonom, dar dependent de aparatul enzimatic și de componentele moleculare ale celulei-gazdă. Infecțiile virale nepermisive condiționează cel mai adesea transformarea malignă a celulei-gazdă. Aceasta este O TRANSFORMARE NEOPLAZICĂ MEDIATĂ VIRAL. Oncogenele virale codifică sinteza unor proteine ce induc proliferarea anarhică a celulei-gazdă în serviciul multiplicării virusului. Oncogenele deoxiribovirusurilor sunt gene virale cu rol în desfășurarea ciclului de multiplicare virală, fără a avea un echivalent în genomul celular. ONCORNAVIRINELE
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
această categorie derivă din receptori ai unor cunoscuți factori de creștere, ceea ce denotă că funcția lor normală este de a transduce semnalul prin membrană, cuplând legarea factorului de creștere de un răspuns intracelular. Expresia dereglată a tirozinkinazelor conduce la transformare neoplazică, ceea ce subliniază faptul că transformarea malignă poate fi rezultatul unei funcționări aberante a proteinelor care reglează proliferarea celulară normală. Capacitatea unor citokine și receptori cuplați cu proteina G de a acționa ca proteine oncogenice, pledează în același sens. Studiul oncogenelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
constitutivă dereglată a unui receptor care va transmite semnalul proliferării celulei țintă. Aceste experiențe au oferit pentru prima dată posibilitatea înțelegerii legăturii dintre acțiunea oncogenei și fiziologia celulară normală, prin stabilirea unei relații bine definite dintre analiza moleculară a transformării neoplazice indusă de oncogene și studiile biochimice asupra proliferării celulare dirijată de factori de creștere. Protooncogenele analizate până acum codifică pentru molecule transductoare de semnale, localizate în membrana plasmatică sau în citoplasmă, sau pentru factori de creștere extracelulari. Dar, în cele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de carcinogenii chimici și pentru majoritatea neoplasmelor umane. Perioada lungă de latență se datorează faptului că rata transformării maligne a celulelor infectate cu ALV este foarte scăzută și sugerează că este necesară o serie de schimbări adiționale, înainte de apariția fenotipului neoplazic. Frecvența scăzută a transformării celulare sub acțiunea oncornavirusurilor netransductoare este revelată de caracterul monoclonal al tumorilor induse. Tumorile induse de oncornavirusurile transductoare(virusul sarcomului Rous) au caracter policlonal, deoarece se dezvoltă dintr-un număr mare de celule care au suferit
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
acționează nu atât ca promotor, cât mai curând ca ENHANCER, adică are rol de amplificator. Funcția de enhancer semnifică intensificarea transcrierii, independent de poziție și orientare. Aceste cercetări au substanțiat în mod elegant modelul mutagenezei inserționale, ca mecanism de inducție neoplazică. Perioada lungă de latență necesară pentru dezvoltarea acestor neoplasme sugerează că sunt necesare totuși evenimente suplimentare pentru trecerea celulelor transformate inițial spre celule neoplazice ireversibile, evenimente legate de rolul biologic al oncogenelor și antioncogenelor. Următoarele protooncogene c-myc, N-myc, erb B
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și orientare. Aceste cercetări au substanțiat în mod elegant modelul mutagenezei inserționale, ca mecanism de inducție neoplazică. Perioada lungă de latență necesară pentru dezvoltarea acestor neoplasme sugerează că sunt necesare totuși evenimente suplimentare pentru trecerea celulelor transformate inițial spre celule neoplazice ireversibile, evenimente legate de rolul biologic al oncogenelor și antioncogenelor. Următoarele protooncogene c-myc, N-myc, erb B, ras H, ras K, Fos, Myb, Fms, Mos, wnt-1, wnt3, int-2, pim-1, Lck, evi-1, hox 2.4, spi-1, fli-1, bmi-1, tpl-2, Nov, Interleukin-2, Interleukin-3
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
conduce adesea la pierderea caracteristicilor tumorigenice ale hibrizilor celulari rezultați, aceștia căpătând un fenotip celular nontumorigenic. Supresia tumorigenezei nu putea fi explicată decât admițând că celulele normale conțin una sau mai multe gene care acționează ca reglatori negativi ai fenotipului neoplazic. Acestea au fost denumite gene supresoare de tumori (GST). Mulți dintre hibrizii rezultați prin fuziunea celulelor normale cu cele transformate pot prezenta încă unele dintre proprietățile celulei transformate, cum ar fi pierderea inhibiției de creștere dependentă de densitatea celulelor, sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulară. Alterările structural-funcționale ale genei p53 ocupă un loc de prim ordin în carcinogeneza umană. În celulele normale, rolul biologic al genei p53 nu este detectabil, din care cauză gena p53 se deosebește principial de alte gene supresoare ale creșterii neoplazice. Dar, acest fapt nu diminuă rolul său esențial pentru viața celulei normale. Produsul de translație al genei p53 - proteina P53 - acționează discret și eficient ca factor de transcriere, având mai multe domenii de legare la ADN. Cercetări efectuate pe șoareci
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
influența proteinei P53. În anul 1989, Arnold Levin și Moshe Oren, împreună cu colaboratorii, au demonstrat că activitatea genei normale p53 inhibă eficient transformarea malignă, ceea ce a făcut ca gena p53 să fie considerată a fi o genă supresoare a creșterii neoplazice și nu o protooncogenă. Trebuia însă să se dea o interpretare corespunzătoare activității transformatoare a genelor mutante p53. S-a admis că acestea acționează ca mutante inhibitoare dominante care interferă cu activitatea proteinei P53 normale. Proteina P53 modificată abolește activitatea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
sugerează că ea poate fi responsabilă de susceptibilitatea la neoplazii ereditare din sindromul LiFraumeni, presupunere susținută și de identificarea mutațiilor p53 în linia germinală în familiile cu sindrom Li-Fraumeni, ca și în alte neoplazii fără caracter familial, dar cu antecedente neoplazice multiple. Astfel, atât mutațiile în linia germinală, cât și mutațiile somatice ale genei p53 pot juca un rol major în declanșarea neoplaziilor umane. Mutațiile genei p53 identificate în tumorile umane se grupează în patru regiuni ale genei, înalt conservate în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pentru EGF, deleția unor anumite regiuni ale cromozomului 9 și monosomia 10. Probabilitatea apariției concertante, simultane a acestor evenimente este redusă și astfel se explică frecvența totuși scăzută a acestor neoplazii (Cooper, 1995). 20.1. ALTE GENE SUPRESOARE ALE CREȘTERII NEOPLAZICE În carcinoamele de colon și de rect apar deleții în cromozomii 18p și 5q. În cele mai multe cazuri, neoplazia de colon este sporadică. Cazurile familiale (ereditare) ale acestei neoplazii umane se clasifică în două categorii: a) Polipoza adenomatoasă familială (FAP sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
este indusă a doua mutație (posibil, la nivelul genei supresoare de tumori) în celula în care exista deja o mutație a uneia dintre genele implicate în carcinogeneză. Cele două evenimente mutaționale ale celor două gene cooperante condiționează probabil și evoluția neoplazică la pacienții HNPCC. Al doilea eveniment mutațional este necesar și suficient pentru convertirea celulei pe calea transformării maligne. La persoanele la care traumatismul nu este urmat de evoluția neoplazică, fie că nu a existat primul eveniment mutațional, fie că traumatismul
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
evenimente mutaționale ale celor două gene cooperante condiționează probabil și evoluția neoplazică la pacienții HNPCC. Al doilea eveniment mutațional este necesar și suficient pentru convertirea celulei pe calea transformării maligne. La persoanele la care traumatismul nu este urmat de evoluția neoplazică, fie că nu a existat primul eveniment mutațional, fie că traumatismul nu a fost însoțit de succesiunea de evenimente prezentată speculativ, mai sus. Metodele moleculare actuale fac posibilă testarea experimentală a ipotezei genezei posttraumatice a neoplaziei în diferite tipuri de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumorale focale, pe un fond de câteva milioane de celule retinale fenotipic normale. Deși toate celulele retinale au moștenit gena susceptibilității la retinoblastom, cele mai multe dintre ele rămân neafectate și funcționează normal, astfel că numai o mică parte dintre ele devin neoplazice. Rezultă deci că, la nivel celular, moștenirea genei de susceptibilitate la retinoblastom nu este suficientă pentru transformarea neoplazică, fiind necesară apariția și a altor alterări genomice, pentru a fi exprimat un fenotip pe deplin tumoral (Cooper, 1995). În forma ereditară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
moștenit gena susceptibilității la retinoblastom, cele mai multe dintre ele rămân neafectate și funcționează normal, astfel că numai o mică parte dintre ele devin neoplazice. Rezultă deci că, la nivel celular, moștenirea genei de susceptibilitate la retinoblastom nu este suficientă pentru transformarea neoplazică, fiind necesară apariția și a altor alterări genomice, pentru a fi exprimat un fenotip pe deplin tumoral (Cooper, 1995). În forma ereditară a retinoblastomului, primul eveniment determinant al condiției patologice manifeste apare în linia germinală a părintelui, iar cel de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Homozigozitarea a fost evidențiată experimental, utilizându-se analiza esterazei D sau alți markeri moleculari (markerii A1 și A2), în celule somatice normale și în celule din retinoblastom, aparținând aceluiași pacient. Celulele normale sunt heterozigote pentru esteraza D, iar în celulele neoplazice apare numai una dintre alelele genei esterazei D. Astfel, retinoblastomul este asociat cu trecerea de la heterozigoție la homozigoție pentru gena esterază D, marker genic strâns lincat cu gena susceptibilității la retinoblastom sau pentru markerii moleculari A1 și A2 (vezi fig
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
era totdeauna prezent în celulele tumorale. Thaddeus Druja și colaboratorii (1986) au realizat un screening al retinoblastomului cu probe derivate din regiunea 13q14, identificând tumori cu deleții homozigote de cel puțin 25 Kb. Astfel, s-a înțeles neambiguu asocierea dezvoltării neoplazice cu deleția și implicit cu pierderea completă a funcției normale a genei rb1+. În acest caz, dezvoltarea tumorală este consecința inactivării sau pierderii ambelor copii ale genei de susceptibilitate la retinoblastom. S-a definit astfel o nouă clasă de gene
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a funcției normale a genei rb1+. În acest caz, dezvoltarea tumorală este consecința inactivării sau pierderii ambelor copii ale genei de susceptibilitate la retinoblastom. S-a definit astfel o nouă clasă de gene care dacă își pierd funcția, condiționează transformarea neoplazică. Aceasta este clasa genelor supresoare de tumori, din care face parte și gena de susceptibilitate la retinoblastom, desemnată rb1. Au fost identificate numeroase alte GST-uri cu localizare posibilă în 3p (fig. 21.15) implicate în cancere de plămâni și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
familial cu microsateliții strâns lincați lor. Mutațiile acestor gene în condiție heterozigotă în linia germinală, condiționează transmiterea dominantă a predispoziției la sindromul Lynch I. În celulele tumorale, ambele copii ale genelor MRS sunt defecte, dar în celulele normale ale pacienților neoplazici, structura genetică pentru sistemul MRS este heterozigotă, adică prezintă una dintre copiile genei MRS normală și cea de a doua în stare mutantă. Faptul dovedește încă o dată justețea modelului Knudson, care afirmă că trebuie să se realizeze un al doilea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se corelează cu tipul tumorii, având caracter clonal. Alterările secundare sunt consecința stării de instabilitate genomică care însoțește condiția de transformare malignă a celulei și se adaugă celor primare, în cursul evoluției tumorale. În sfârșit, în fazele avansate ale evoluției neoplazice, apar alterări terțiare care constau în remanieri neobișnuite, bizare, ale complementului cromozomal, asociate cu variații numerice și rearanjări cromozomale care nu mai au caracter clonal, constituind elemente care definesc așa numitul „ZGOMOT CITOGENETIC” ce sugerează precara stabilitate genomică care însoțește
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
generale, mecanismele moleculare ale modificărilor cromozomale specifice neoplaziilor umane, confirmându-se după aproape un secol, ideea profetică a lui Th. Boveri, privitoare la implicarea mutațiilor cromozomale din genomul celulelor somatice, în geneza malignizării celulare. Prima anomalie cromozomală a unei boli neoplazice umane a fost identificată într-o leucemie. Faptul nu este întâmplător, deoarece prin natura sângelui, aceea de suspensie celulară și ușurința de a se procura și preleva sânge ca material biologic precum și aceea de a fi prelucrat citogenetic, neoplaziile hematologice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
celulele normale (Unakul și colab., 1973; Röhme și Heneen, 1982). Fenomenul PCC poate fi cauzat și de fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a micronucleilor, proces ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței celulelor tumorale față de agenții antitumorali (Goldie și Coldman
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
fuziunea celulară spontană în anumite neoplazii sau prin asincronia în evoluția ciclului de condensare-decondensare a micronucleilor, proces ce are loc frecvent în celulele neoplazice. Rezistența la terapia neoplaziilor poate fi evaluată prin metode citogenetice. Prezența DM și HSR în celulele neoplazice ca și absența leziunilor cromozomale, după aplicarea terapeuticii, pot fi considerate ca indicii ale rezistenței celulelor tumorale față de agenții antitumorali (Goldie și Coldman, 1984). Cercetările moderne, bazate pe tehnici moleculare precum hibridizarea moleculară in situ, permit detectarea secvențelor omoloage din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
foarte timpuriu al evoluției maligne, pe când manifestările citogenetice grosiere și deci „vizibile” reprezintă semne mai probabile ale unui stadiu mult mai avansat al neoplaziei. Heilbron și colaboratorii (citați de Gebhart, 1987) au afirmat rolul inițiator al amplificării genice în procesul neoplazic. Nivelul de amplificare a unor oncogene în neoplazii umane este variabil pentru diferite protooncogene (tabelul 23.5). De îndată ce s-a realizat detectarea unui pattern specific de markeri cromozomali, în leucemiile secundare precum și în leucemiile persoanelor expuse ocupațional la substanțe toxice
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
umane. Dar, rolul modificărilor cromozomale în etapele primare ale transformării maligne, în celulele umane nu a fost suficient de bine înțeles și argumentat, prin studii experimentale standardizate. Cercetările lui Mitelman (1986) au identificat și anomalii structural cromozomale singulare în celulele neoplazice, ceea ce sugerează rolul pe care îl joacă modificările cromozomale specifice, în procesul de transformare. De un interes particular sunt rearanjările comune, întâlnite în diferite neoplazii cu origine în diferite tipuri celulare, așa cum sunt 1q 21 - 23; 3p 21 - 25; 8q
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]