261 matches
-
Exilat în sine, privit din afară, omul Voiculescu trăia modest, chiar foarte modest, într-o singură odaie „înghesuit între cărți, multe și felurite, îndesate în rafturi pe câte două și trei rânduri, rânduite de jos până-n tavan, într-o aparentă neorânduială”, cum și-l amintește Valeriu Anania, dar ni l-au descris și alții... „Sunt asaltat de îndoieli și dumneata știi bine că îndoiala duce silit la schimbare, căutarea de noi forme, necontenit alte forme”, scria el unui prieten fără să
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
păpușă la adăpostul rece al celeilalte păpuși; asta transmite perfect romanul lui Schneider. Așa cum puteți citi aici de-a dreptul, adică nu printre rânduri, problema lui Marilyn nu era de natură sexuală, ci, mai degrabă, ținea de un soi de „neorânduială în imaginile despre sine însăși“. Pe asta se întemeiază întregul demers, care e, în același timp, o deconstrucție, dar și o construcție a „personajului“. Autorul împarte povestea în două Schneider combină ficțiunea cu realitatea (documentară) și cu expertiza psihanalitică pentru
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
tot ca la cazarmă se poartă, chiar cînd ies în lume. Și s-ar putea să fie convinse că lumea întreagă e o cazarmă, mai mare decît cazarma în care trăiesc ele de obicei, numai că lumea asta e în neorînduială, în dezordine. Și ceea ce nu pot suferi ei este dezordinea, adică ieșirea din rînd, iar ceea ce le trece prin cap nu este altceva decît ideea că imediat trebuie introdusă ordinea, intrarea în rînd și mai ales că ei sînt chemați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
De fapt, orișicare cercetare a lui într-acel domeniu organizat era mai mult „poliție“; carabina pe care o purta în spate era a unui paznic și pacificator, nu a unui vânător; acea carabină avea a fi întrebuințată asupra răutății și neorânduielii, apărare de fiară ori braconier. Ori lup, ori pușcă străină se așeza, față de Nicula Ursake, în aceeași categorie a infracțiunilor. Culi însă avea o ideea a lui, cum că chestiile lui din pădure, cu fiarele și cu oamenii, sunt tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Alecu Ruset, eroul meu din Zodia Cancerului. Vineri era zi de repaos a osmanlâilor. Sâmbătă am petrecut câteva ceasuri admirând, ca să zic așa, muzeul Seraiului Vechi. Mai mult magazie de vechituri decât muzeu. Însă noi ne împăcam mai bine cu neorânduiala și cu neprevăzutul lui. Având în mine viziunea proaspătă a comorilor acestora acumulate nu din gust artistic, ci din uimirea și lăcomia unor conducători de ordii, nu prin muncă onestă ori negoț, ci prin silă și sânge, mă aflam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
îmbrac cu una purtată. Acest amănunt m-a indispus oarecum. Uitîndu-mă în jur, am observat pentru prima oară că dezordinea din cameră semăna izbitor cu dezordinea din viața mea. Câteva cărți și reviste luate de la Dinu, azvârlite lângă pat în neorânduială, haine aruncate pe scaun, singurul scaun din cameră, lampa cu spirt, cutii de țigări desfăcute, o pereche de ghete cu urme de noroi de la mlaștină, dalta prăfuită sub pat, aparatul de radio stricat, pe care nu reușisem niciodată să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
împăienjenit de riduri și pătat de o culoare bolnăvicioasă, specifică bolnavilor de ficat. Avea ochi reci, pleoape fără gene și pungi seroase sub ochi. Părul îi căzuse pe creștet, iar cel rămas împrejurul capului îi atârna, rar și cenușiu, în neorânduială. Purta un costum alb, cu cravată și își ținea piciorul stâng pe o pernă de postav roșie. La acest picior gheata era uriașă și diformă. Ceva mă izbea în aerul Bătrânului făcîndu-mă să-l bănuiesc nefericit. N-aș putea preciza
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
îmi dădu puterea s-o conduc spre ușă, de unde am putut să-l mai văd pe Marcu, cum se izbește în cap cu o halbă care se sparge fărâme și cum șiroaie de sânge i se preling din coafura în neorânduială de-a lungul obrajilor, pe plastronul alb, ieșit din vesta larg răscroită, sub care se zărea cămașa lui de stambă colorată. Turbat, Marcu apucă un ciob al paharului și-l sparse între dinți. Apoi înșfăcând un scaun, făcu o roată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pașilor împintenați, îndepărtându-se pe coridor. Priveam de la fereastră șiroaiele de sânge, reflectate pe asfaltul ud de felinarul roșu pironit la poarta casei. - Sărut mâna și zi-mi „bonjur”, mi se adresă domnișoara, îndreptându-mi cu degete tremurătoare cravata în neorânduială. - Duminică dimineața să nu vii niciodată, că sunt la biserică, adăugă ea. Vorbea, încheindu-și unul după altul, butonii rochiței, ca și cum și-ar fi strivit păduchii ce-i mișunau pe suflet. Surâsul ei profesional, absurd și rece, reapăruse de astă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
răspicat, și Gloria, speriată din somn, susținea că vrea să moară. Puteam distinge în întuneric obiectele înconjurătoare. Din draperie răzbea un snop risipit de raze cenușii, ca niște sfori de fum întinse, de la fereastră spre tapetul negru. Distingeam în cameră neorânduiala cumplită a vestmintelor mele, aruncat la întâmplare pe covor. Gulerul și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă vrei să mori, de ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de a mă revedea în această localitate necunoscută sau ignorată până atunci de străinii trecători prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și norii de ploaie, ce păreau a amenința un moment, s-au împrăștiat. Ordinea cea mai perfectă a domnit pretutindenea cu toată imensa afluență de lume ce se adunase în acea zi în Capitală. N-a fost de înregistrat nici o neorânduială, nici un accident regretabil și exemplara bunăvoință și înțelepciune a publicului a înlesnit ea singură menținerea bunei reguli.[...] 14 martie și 10 mai 1881. Actele privitoare la proclamarea Regatului Român și ceremonia încoronării MM.LL. Regelui și Reginei, București, Tipografia Thiel
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
interesant să notăm un travaliu critic geamăn desfășurat de matematicieni. Aceștia se alarmau de inocența și de precaritatea multor opere gigantice și discutabile: tratatele lui Euler, ale lui Legrange sau ale lui Laplace, la fel cum poeții se săturaseră de neorânduiala unui Pope, a unui Tennyson sau a unui Byron. Augustin Cauchy, catolic și om de încredere al lui Carol al X-lea, a simțit mai întîi nevoia să reflecteze asupra "compoziției matematice". A demonstrat, cu ajutorul proceselor convergente, definiția constructivă a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ba mai mult, domnul a dat și mănăstirii „Sventîi Ioan” tot atât cât a apucat să ia mănăstirea Galata. Acest lucru s-a făcut cu respectarea locului „de treaba haznalelor”. Apoi cu împresurările locurilor altora sau locurilor obștești îi mare neorânduială. Uite că Scarlat Ghica voievod, la 8 octombrie 1757 (7266), trimite vornici de poartă să limpezească calea Podului Vechi și a ulițelor din jur. Aceștia adună „oameni buni mahalagii, armeni și moldoveni, oameni bătrîni...și alți oameni buni”.de la care
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
traseul nostru superb, conform minunatului program, alcătuit cu generozitate de către echipa managerială a C.V.T. Cel căruia ghidul-șofer, precum și întreg ansamblul de turiști îi conferiseră titlul de Profesorul, folosea o pereche de ochelari rotunzi și demodați, avea părul mare, lăsat în neorânduială, peste urechi, purta un trenci albineț, pururea ponosit, pe care arareori și-l scotea, ca să și-l atârne, printr-o mișcare vioaie, pe brațul stâng. Îndată ce turiștii o droaie de vârstnici gravi și simandicoși, de cucoane cu ifose și, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin sticlă? Mă rugam să rânjească. Era mai suportabil. Când privea în gol, ochii lui deveneau reci, ca două bucăți de gheață tulbure. Odată a venit fără pălărie și fără perucă. Părul rărit nu mai văzuse foarfeca demult. Cădea în neorânduială. Individul nu se pieptăna, probabil, decât cu degetele. Atunci mi s-a părut și mai cunoscut, iar noaptea m-am lămurit. Semăna întocmai cu călăul pe care-l văzusem într-o stampă făcîndu-și meseria pe eșafod. Abia am așteptat a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Dacă strigi, te aud. Se uitară la casă, o clădire banală în lumina slabă a felinarelor, cu acoperișul obișnuit, de țiglă roșie, și cu o grădină neîngrijită. — Se vede cât acolo că n-are grădinar, remarcă Mma Ramotswe. Uite ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
dezavantaj profesional. Astfel că Vogelmann, a cărui înfățișare neplăcută era oarecum mai generală, era probabil capabil să ciugulească atât cât să trăiască. Zic să ciugulească, și îmi aleg cuvintele cu mare grijă, deoarece, cu părul său creț și roșu în neorânduială, cu nasul lat ca un cioc și cu pieptul bombat, Vogelmann semăna cu o rasă preistorică de cocoșel, și încă una care în mod clar trebuia să fi dispărut de mult. Trăgându-și pantalonii până-n gât, Vogelmann ieși alene pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
taina Sa slujitorilor Săi prooroci. 8. Leul răcnește: Cine nu se va speria? Domnul Dumnezeu vorbește; cine nu va prooroci?" 9. Strigați de pe acoperișul palatelor Așdodului și de pe palatele țării Egiptului, și spuneți: "Strîngeți-vă pe munții Samariei, și vedeți ce neorînduială mare este în mijlocul ei, ce asupriri sunt în ea! 10. Nu sunt în stare să lucreze cu neprihănire, zice Domnul, ci își îngrămădesc în palate comori cîștigate prin silnicie și răpire. 11. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Vrăjmașul va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
fiind gata, gata să cadă. Își strivi între dinți o înjurătură, pentru că se lovise destul de tare la picior și se aplecă să vadă ce s-a întâmplat. La picioarele lui, ascuns cu totul de iarbă și lăstarii sălbatici crescuți în neorânduială, era ceva ca o ladă lungă și îngustă. Împinse cu piciorul obiectul respectiv, răsturnându-l pe o parte. Își dădu seama imediat că nu era o ladă ci un scoc din lemn întors cu fundul în sus. Era construit rudimentar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plecăm de aici, se întoarse deodată Ileana spre el. Îl luă de braț trăgându-l din locul acela. Se apropiară iar de marginea ravenei și porniră în lungul ei la deal. Inspectorul privea spre fund. Jos, printre bălăriile crescute în neorânduială se vedeau urme de pași. În mâlul moale erau întipărite două urme de picior desculț. Apa smârcului umpluse pe jumătate adânciturile dar se cunoștea că cineva trecuse pe acolo. Își continuară drumul, de data asta tăcuți. Spune-mi, dragă Winnetou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
între voi, care vă cîrmuiesc în Domnul, și care vă sfătuiesc. 13. Să-i prețuiți foarte mult, în dragoste, din pricina lucrării lor. Trăiți în pace între voi. 14. Vă rugăm de asemenea, fraților, să mustrați pe cei ce trăiesc în neorînduială; să îmbărbătați pe cei deznădăjduiți; să sprijiniți pe cei slabi, să fiți răbdători cu toți. 15. Luați seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău; ci căutați totdeauna să faceți ce este bine atît între voi, cît și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85042_a_85829]
-
decât începutul verii, o briză delicată, răcoritoare, sufla, tăcută, prin întuneric. Mitsuhide era cumplit de palid. Se părea că părul de la tâmple i se ridica drept în sus, de fiecare dată când pâlpâia flacăra lumânării. Chinul i se vedea în neorânduiala părului și în culoarea cumplită a feței. În sfârșit, își ridică încet „capul de kumquat“, cum i-l poreclise Nobunaga, privind spre grădina întunecată. În depărtare, văzu multe lămpi strălucind printre copaci. Era prima noapte a banchetului de la castel. „Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dură decât câteva clipe. Își aminti că pe drum, într-o străfulgerare, privirea îi căzuse pe scenă. Scena văzută din culise. Reconstitui la iuțeală în minte formele ciudate, adânc crestate. Mucava întărită cu stinghii de lemn bătute în cuie, în neorânduială. Dumnezeule, trebuie să fi fost brazii, văzuți dindărăt! Doamna Chivu spuse: Haideți să ne facem frumoși, copii. Poate că-i ultima serbare de Crăciun pentru mulți ani de-aci înainte. Lucian simțea, cumva ciudat, că parcă brusc i se topise
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
costum, sunt sigură, a spus doamna. Puiu a ieșit din încăperea cu suluri de stofă și s-a trezit din nou în sala de festivități. Numai că sala era acum goală, cu șirurile de bănci și de scaune desperecheate, în neorânduială. Adică ridicându-se în picioare le lăsaseră deplasate de la locurile lor. Iar de el uitaseră și închiseseră ușa cu geam care dădea în stradă. A deschis acea ușă, dar ceva l-a făcut să zăbovească câteva clipe în cadrul ușii. S-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]