566 matches
-
informației și instituțiilor în sistemul internațional. Concentrându-se asupra impactului sistemic al informației și instituțiilor, instituționaliștii urmăresc să demonstreze că este posibilă cooperarea internațională, plecând de la aceleași asumpții privind sistemul internațional precum neorealismul. Esența argumentului instituționalist este că în cazul neorealismului, concluziile nu decurg din premisele sale. Trebuie să facem două precizări cu privire la versiunea de instituționalism ce urmează a fi prezentată. Mai întâi, descrierea pleacă în principal de la formularea teoriei instituționaliste potrivit lui Keohane (vezi mai ales Keohane, 1984). Lucrarea lui Keohane
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Descrierea regimurilor ce decurge din această evaluare nu neagă existența unor alternative care pornesc de la constructivism și variante ale realismului. Totuși, ea se concentrează asupra abordării alegerii raționale a regimurilor pentru că această perspectivă încearcă să ofere o alternativă paradigmatică la neorealism. Aceste precizări ne ajută să evităm problemele ce ar putea fi asociate cu compararea inadecvată a marilor teorii sistemice cu teorii de anvergură medie, atunci când vom analiza relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în secțiunea finală. Instituționaliștii pretind că acceptă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pentru că această perspectivă încearcă să ofere o alternativă paradigmatică la neorealism. Aceste precizări ne ajută să evităm problemele ce ar putea fi asociate cu compararea inadecvată a marilor teorii sistemice cu teorii de anvergură medie, atunci când vom analiza relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, în secțiunea finală. Instituționaliștii pretind că acceptă enunțurile neorealiste referitoare la impactul anarhiei asupra comportamentului statului. Totuși, ei presupun și existența unor tipare complexe ale interdependenței, care creează interese comune extinse între statele industrializate. Prin urmare, instituționaliștii
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
formării preferințelor într-un cadru raționalist lasă suficient loc unei descrieri mai dezvoltate a dinamicii socializării, în care selecția culturală și schimbarea culturală joacă un rol mai important. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului instituționalist. Mai întâi, asemenea neorealismului, instituționalismul adoptă o perspectivă în esență cu caracter reproductiv, și nu transformativ, asupra logicii anarhiei. În al doilea rând, spre deosebire de neorealism, instituționalismul rămâne clar devotat asumpției că statele se comportă ca actori raționali. Acest cadru este compatibil cu explicația unui
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
schimbarea culturală joacă un rol mai important. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului instituționalist. Mai întâi, asemenea neorealismului, instituționalismul adoptă o perspectivă în esență cu caracter reproductiv, și nu transformativ, asupra logicii anarhiei. În al doilea rând, spre deosebire de neorealism, instituționalismul rămâne clar devotat asumpției că statele se comportă ca actori raționali. Acest cadru este compatibil cu explicația unui grad de învățare complexă de partea unităților. Totuși, întrucât cadrul raționalist are o orientare reproductivă, el poate subestima sfera în care
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
statului, iar astfel, extinderea uniunii pașnice liberale. Înțeleasă în acești termeni, pacea democratică devine o poziție de echilibru, de care sistemul internațional va tinde gradual să se apropie. Astfel, deși modelul liberal adoptă modalitățile de reproducere a sistemului sugerate de neorealism competiția, socializarea și echilibrul aceste caracteristici sunt înțelese în termeni foarte diferiți (Huntley, 1996, pp. 57-63; Harrison, 2002, pp. 148-154). Ideea că anarhia poate avea consecințe generative cu caracter transformator ridică întrebări importante cu privire la maniera de conceptualizare a alcătuirii și
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fiind atrasă recursiv într-un proces continuu de dezvoltare culturală în interiorul sistemului internațional. În al doilea rând, datorită concentrării asupra dinamicii socializării, este legitim să afirmăm că liberalismul postulează concepția statului ca actor reflexiv, și nu ca actor rațional. Precum neorealismul, liberalismul oferă o teorie a construirii identității și socializării statului în sistemul internațional legată de felul în care concepe consecințele generative ale anarhiei. În timp ce dinamica socializării se supune variației interne, sistemul internațional definește o buclă de retroacțiune pozitivă auto-susținută, ce
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pozitivă auto-susținută, ce încurajează convergența pe termen lung a sistemului internațional în jurul păcii democratice. După ce am schițat cele trei modele, în Tabelul 2.1 sunt rezumate atributele lor centrale. Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Tabel 2.1 Cadrul teoretic (rezumat) Variabila cheie Statul-ca-actor Statutul anarhiei Neorealism Structura materială Ambiguu Reproductiv Instituționalism Structura instituțională Rațional Reproductiv Liberalism Structura culturală Reflexiv Transformativ Către o sinteză generală După ce am analizat cele trei modele, putem aborda relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism, precum și perspectivele unei sinteze generale între intuițiile lor. Discuția este organizată în jurul unei comparații între conceptualizarea "liniară" și cea "triunghiulară" a relației dintre cele trei teorii. Fiecare dintre aceste conceptualizări sugerează posibilitatea unei sinteze generale. Totuși, ele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sub aspectul condițiilor de realizare a acestei sinteze. La rândul său, acest fapt are implicații importante pentru conținutul programelor de cercetare din cadrul disciplinei după Războiul Rece. Keohane a caracterizat instituționalismul ca un punct de mijloc între două extreme, reprezentate de neorealism și liberalism. Autorul afirmă că "instituționaliștii acceptă o versiune a principiilor liberale care evită determinismul și pune accent pe semnificația pătrunzătoare a instituțiilor internaționale, fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
pătrunzătoare a instituțiilor internaționale, fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fără a denigra rolul puterii statului" (Keohane, 1989a, p. 11). Înțeles în acești termeni, instituționalismul are o poziție unică, de pe care subsumează punctele tari ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. În baza acestei concepții privind neorealismul, Keohane argumentează că neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
neorealismul și instituționalismul împărtășesc asumpții raționaliste. Prin contrast, deși instituționalismul și liberalismul împărtășesc o preocupare pentru instituțiile internaționale, abordările lor diferă pentru că prima teorie este raționalistă, iar cea de-a doua reflectivistă. Aceasta sugerează argumentul plauzibil la nivel intuitiv că neorealismul este mai apropiat de instituționalism, în termenii concepției asupra alcătuirii și dinamicii sistemului internațional, decât de liberalism. Afirmația lui Keohane ar putea fi sincretică, și nu sintetică, în măsura în care poate fi înțeleasă drept o propunere să se opteze fie pentru o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
mod clar că instituționalismul încorporează cele mai convingătoare elemente ale perspectivei neorealiste și ale celei liberale. Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism, așa cum apare în Figura 2.1. NR I L Raționalism Reflectivism Figura 2.1 Modelul liniar Opiniile lui Keohane despre relația dintre
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Modelând cooperarea pe baza premiselor raționaliste, Keohane caută o cale de mijloc instituționalistă. O astfel de analiză presupune o conceptualizare "liniară" a relației dintre neorealism, instituționalism și liberalism. Se consideră că instituționalismul reprezintă punctul de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism, așa cum apare în Figura 2.1. NR I L Raționalism Reflectivism Figura 2.1 Modelul liniar Opiniile lui Keohane despre relația dintre școlile de gândire au dus direct la afirmațiile lui privind cercetarea viitoare din cadrul disciplinei. Autorul sugerează
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
disciplinei. Autorul sugerează că cercetările viitoare trebuie să încerce o rafinare a modelelor raționaliste. Dezbaterile teoretice trebuie să se concentreze asupra condițiilor în care statele vor fi preocupate de câștigurile relative și de cele absolute. Cercetătorii trebuie să testeze empiric neorealismul și instituționalismul în sistemul internațional emergent post-Război Rece (Keohane, 1993, pp. 273-291). Neorealiștii au anticipat că, odată cu sfârșitul Războiului Rece, tendința sistemului internațional de a încuraja statele să urmărească strategii de balansare va însemna că o etapă a unipolarității dominate
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de putere prin instituirea unui control asupra puterii SUA (Mearsheimer, 1990; Layne, 1993; Waltz, 1993; Mearsheimer, 2001). Instituționaliștii afirmă, ca reacție, că prezența unor tipare bine dezvoltate ale interdependenței economice și instituționale între state într-un context vest-european înseamnă că neorealismul și instituționalismul dezvoltă ipoteze divergente privind schimbarea internațională (Keohane, 1993, pp. 272-273). Astfel, Europa Occidentală prezintă cel mai potrivit context pentru testarea teoriilor raționaliste concurente. Prin contrast, în Asia de Est există candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
candidați la un statut de poli, în timp ce tiparele interdependenței economice și instituționale moștenite din era Războiului Rece sunt mai puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie este mai puțin capabilă să conteste pesimismul neorealismului în ceea ce privește viitorul (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; Friedberg, 2000; Mearsheimer, 2001). Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
puțin dezvoltate. În acest context regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie este mai puțin capabilă să conteste pesimismul neorealismului în ceea ce privește viitorul (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; Friedberg, 2000; Mearsheimer, 2001). Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
regional, logica argumentelor instituționaliste indică faptul că această teorie este mai puțin capabilă să conteste pesimismul neorealismului în ceea ce privește viitorul (Buzan și Segal, 1994; Friedberg, 1994; Friedberg, 2000; Mearsheimer, 2001). Totuși, putem pune la îndoială interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
interpretarea neorealismului în versiunea lui Keohane. Neorealismul poate fi înțeles ca oferind o teorie incipientă a construirii identității și socializării statului, legată de concepția sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
sa asupra consecințelor generative ale anarhiei, în loc să fie înțeles ca prezumând raționalitatea actorilor. Din această perspectivă, neorealismul adoptă o logică reflexivă și este mai apropiat de liberalism decât de cadrul alegerii raționale avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
avansat de instituționalism. În loc să ne imaginăm relația dintre neorealism, instituționalism și liberalism în termenii unei axe liniare, putem conceptualiza relația printr-un triunghi. Într-o astfel de conceptualizare, dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști alcătuiesc partea raționalistă a triunghiului pentru că devotamentul neorealismului față de un model pozițional al structurii faforizează o interpretare raționalistă. Prin contrast, dezbaterile dintre neorealiști și liberali, referitoare la consecințele generative ale anarhiei și la traiectoria generală a construirii identității și socializării în sistemul internațional alcătuiesc partea reflectivistă a triunghiului
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
a explica modalitatea prin care tiparele socializării în sistemul internațional pot varia sub aspect istoric. Explicarea variației socializării oferită de liberalism ar putea fi descrisă după cum urmează. În primele etape ale dezvoltării, sistemul internațional va funcționa între limitele prezise de neorealism. Distribuția capacităților materiale va fi factorul dominant ce motivează comportamen tul statelor, iar densitatea instituțională va fi limitată. Sistemul se va ca racteriza prin războaie regulate și formarea recurentă a balanțelor de putere. Densitatea instituțională va crește pe măsură ce efectele competiției
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
comportamentale pe termen scurt, de la momentul respectiv, sau a transformării ei în cooperare comună și metamorfoză sistemică în viitor" (Sterling-Folker, 2000, p. 113). Teme similare au apărut în dezbaterile dintre Buzan și Little. Buzan apelează la logica funcțională asociată cu neorealismul pentru a arăta cum statele implicate într-un sistem internațional competitiv și care nu au o cultură comună vor fi împinse în cele din urmă să dezvolte o societate internațională embrionară. Little afirmă că nu există motive să excludem posibilitatea
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]