468 matches
-
și să-l facă fiu al lui Dumnezeu și dumnezeu, asemenea Lui. (Sf. Simeon Noul Teolog, Tratate teologice și etice, cuv. VIII); Care e scopul iconomiei întrupării lui Dumnezeu - Cuvântul, vestit în toată dumnezeiasca Scriptură și citit de noi, dar nepătruns? Nu e decât acela ca, împărtășindu-se de ale noastre, să ne facă pe noi părtași de ale Sale. Căci Fiul lui Dumnezeu de aceea s-a făcut Fiu al omului, ca să ne facă pe noi, oamenii, fii ai lui
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
încă păcătoși (...) Fiind vrăjmași, ne-am împăcat cu Dumnezeu prin moartea Fiului Său (Rom., 5, 8-10). Însă, cum poate fi un vrăjmaș împăcat cât timp este încă vrăjmaș? În Domnul este posibil și Sfântul Apostol Pavel concluzionează din această taină nepătrunsă că după această dovadă prin moartea lui Hristos care ne face împăcați și prieteni, vom avea în mod sigur, cu atât mai mult, pacea cu Dumnezeu prin viața lui Hristos (Rom., 5, 9-10)<footnote Hans-Urs von Balthasar, L’amour seul
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Termenul apare în Biblie de mai multe ori. El semnifică «distrugere», «catastrofă», «nimicire», poate fi vorba de un cutremur, de un potop, de un uragan (...) Pentru mine, «Shoah» era un semnificant fără semnificat, o proferare scurtă, opacă, un cuvânt de nepătruns, incasabil.” Numai că acest cuvânt perceput de cel care l-a pus în circulație ca un fel de interjecție intraductibilă a devenit, în numeroase limbi, „chiar numele evenimentului în singularitatea lui absolută”. „«Shoah» este acum un nume propriu, deci singurul
Anti-filmul despre indicibil by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5925_a_7250]
-
mi-ai dat primul fior, Nu știam cine ești și nici de unde vii, Dacă ești real sau ești un vis sau... cine poate știi? Te-am așteptat și ai revenit pe căi demult ascunse, Căutând zi de zi pe alei nepătrunse, M-ai prins de mână și mi-ai dat un sărut pe fugă, L-am savurat și ți-am cerut să îmi mai dai încă... Douăzeci de mii sau milioane de săruturi aprinse Dar tu ai vrut să te oprești
Război cu sufletul by Ioana Dumitrăchescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91624_a_92844]
-
Urmărind desenele lui Verulamius 85. Phileas Fogg. Un nume care e o marcă de garanție 86. Acestora li s-a adresat Eiffel 87. E o coincidență curioasă 88. Templierismul e Iezuitism 89. S-a format În sânul tenebrelor celor mai nepătrunse 90. Toate infamiile artibuite Templierilor 91. Cât de bine ați demascat sectele acelea infernale 92. Cu toată puterea și groaza lui Satan 93. În timp ce noi rămânem În spatele cortinei 94. En avoit-il le moindre soupçon? 95. Adică Evreii Cabaliști 96. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nici pe Alice - care era singură, în parc, cu copiii - și nici agenția. Hugo a mugit, s-a ridicat în picioare înțepenit și-a început din nou să se miște, în sus și-n jos, prin parcare. Întunericul ăla de nepătruns era îngrozitor. Pumnii îl dureau și sângerau de cât bătuse cu ei în ușa care dădea înspre scări. Picăturile care cădeau constant de pe acoperiș îl călcau pe nervi. Hugo și-a dat seama, temător, că putea să și moară acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Aceasta va fi ultima iarnă pe care o vom petrece Împreună. Odată cu topirea zăpezilor, vom face o lungă călătorie spre nord, În insula Honshu. Acolo, nu departe de orașul Edo1 se ridică munții Iga și Koga, unde se află teritoriile nepătrunse ale clanurilor Ninja. Vei avea o adevărată familie, vei Învăța să lupți așa cum puțini oameni de pe acest pământ știu să lupte. Până atunci Însă, mai avem de exersat noi kata și de deslușit noi forme ale energiei universului. Și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cerșetor și Își apăsă inima. Bătăile ei răspundeau altei bătăi de inimă, care tocmai reîncepuse să bată. Nu știa ce să creadă. Ajunsese ceva din energia pe care o trimisese pe undele nevăzute, așa cum Îl Învățaseră maeștrii jonin din munții nepătrunși ai Japoniei? Ajunsese gândul lui Încărcat de magie a vindecării, așa cum Îl Învățase Yamabushi? Se Întâmplase altceva, acolo, În depărtările Apusului, o mică minune care readusese viața, dar nu Înlăturaseră suferința? Căci suferință avea să fie, multă și mereu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al pădurilor Bosniei. Era un drum lung, de mai bine de o săptămână, iar Ali nu știa dacă prizonierul putea fi ținut În viață un răgaz atât de lung. În plus, era nevoit să accepta prezența lui Ogodai, omul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
totul nebănuită asupra eului și a lumii. Indecizia și nesiguranța au devenit prisme de refracție a unor niveluri transfinite de realitate, viziune transdisciplinară. Umbra de îngândurare și de indefinit, care înainte colora doar afectiv poezia sa, acum străluminează cele mai nepătrunse profunzimi ontologice. Ritmurile, altădată ușor cantabile și cu o aură de romantism sentimental, se ascund în adâncul textelor, capătă ceva obsesiv, de cadență primordială, de mantră budistă prin care, vorba poetului, "vreme trece, vreme vine". E o curgere simultană de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan, asistase la desfășurarea fatală a Întregului șir de Întâmplări, fără să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului, doi bărbați băuseră moartea din același obiect de preț. Al doilea urmându-și propria voință, primul din ticăloasa dorință a altcuiva. Amândoi praf și pulbere În eternul ciclu care ne depășește. Se ridică În picioare, proptindu-se peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și observat că umoriștii cei mai veseli în scrieri, actorii cei mai comici pe scenă sunt între cei patru păreți ai lor triști și ipocondrici. Gogol însuși, cel mai glumeț scriitor al rușilor, a avut în suflet un fond de nepătrunsă melancolie, care au fost în stare să-i nimicească spiritul sub greutatea ei. Pentru a descrie caracterele oamenilor, autorul caută un pretext, adesa îndestul de ingenios. În romanul "Sufletele moarte" un cavaler de industrie își face următorul calcul: "Guvernul rus
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Dau declarații și semnez, concret, Cu nume și prenume, intangibil, În mine nu e loc pentru secret Sau pentru sensul ininteligibil. Mă rup de cer când cerul e ascuns Dar sunt cu cerul lângă tâmpla stângă, În mine-i întuneric nepătruns Și sunt făclii în noaptea cea mai lungă. Contradictoriu, rece, inuman, Mă leg de tine ca de o salvare, Altarul meu, gânditul meu liman, Și mult dorita binecuvântare. 24 octombrie 2011 Treptele din mine am tăiat în mine câteva trepte
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
unei lumi interioare tulburate, descrisă într-o limbă ce ne amintește de idiomul poetic tipic al lui Blake. Se pot observa elementele mîndriei și semeției, conștientizarea de către Chatterton a puterilor sale poetice și a originii acestora într-un tărîm de nepătruns, insondabil, întunecat, eteric; precum și observarea de către Chatterton a stării degenerate a societății din vremea lui. Ethelgar, A Saxon poem / Ethelgar, un poem saxon (4 martie 1769) - "nori negri" "răzbubuind cu tunet" "pe munții morții", "nori suri", "zvîrliți de vînturi șuierînd
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
anotimpurilor, a fundamentat teoretic posibilitatea creării unui satelit artificial al Pământului, a căutat să explice turtirea Pământului. Edmund Halley (1656-1742), asemeni lui Brahé care a închinat un poem lui Copernic, a dedicat o odă pentru Newton : Acum și-a deschis nepătrunsele adâncuri Cerul învins ! De acum vom ști ce putere rotește Lumile toate-mprejur ! A determinat cel dintâi orbitele unor comete în jurul Soarelui (1706), demonstrând periodicitatea lor. Astfel, cometele au fost admise în sistemul planetar fiind însoțitori ai Soarelui, după ce timp
De la Macro la Microunivers by Irina Frunză () [Corola-publishinghouse/Science/779_a_1755]
-
Trufașul) află de existența mamei sale, continuînd să ignore Însă ceea ce există dincolo de ea. Sophia izbucnește În plîns la vederea nelegiuitei lucrări a fiului ei. Divinul ei consort (Syzygos) o aude, și la intervenția celorlalți eoni și cu Îngăduința Spiritului Nepătruns (aoraton) se coboară pentru a Îndrepta lucrurile. În timpul acestei operații Sophia nu este reprimită În Pleromă, ci rămîne În așteptare În cerul al nouălea. Aici ajunge pînă la ea un glas care Îi vestește pogorîrea eonului numit Primul Om și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
grija față de celălalt și prezervarea sinelui, a grădinii secrete 471. Secretul intimității (în sensul de secretus, etimologic ceea ce este separat), a ceea ce induce o punere la distanță, o exclusivitate care este și excludere, a ceea ce vrea să fie insula de nepătruns și rezervată a sinelui duce la construirea intimității ca secret. Furia bătrânului atestă această angoasă a unei deposedări de ceea ce constituie fundamentul însuși al identității sale. Și totuși, în strania familiaritate care pare să existe între cei doi protagoniști (fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o noțiune"; un Megalopolis și Cetatea Putreziciunii, Pythagora și sclavul său divin Zamolxis invită la reflecție, iar pribegia pe o "mare verde" cu luntrea "Metamorphé" e călătorie inițiatică. Întocmai ca la Blaga, la care "toate lucrurile" respiră mister, preocupă tainicul, nepătrunsul, tărâmul interzis: "În fiecare picătură este o inimă. Și picătura ce o va străpunge prin ere fără număr îi este săgeată hărăzită. Iar tu, omule, ai o inimă și o lacrimă" (Alte 11 chipuri de a vorbi tăcerea). Iarăși ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
Și dacă metodele întrebuințate de inteligența speculativă sau de cercetarea științifică nu ne dau rezultate mulțumitoare asupra ființei și originii religiei, același lucru se poate spune în ce privește originea culturii. Cu fiece răspuns nou la această întrebare, enigma crește parcă mai nepătrunsă și mai provocatoare. Dacă vrem să considerăm, bunăoară, numai arta din ceea ce am numit cultură și cercetăm răspunsurile pe care știința le-a dat relativ la originea ei, vom cunoaște varietatea și neajunsul acestor răspunsuri. Cele mai insuficiente dintre ele sunt
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în metoda cu totul inadecvată la obiect, dar nu mai puțin în orgoliul savant. Pe de o parte știința nu poate explica totul, dar pe de altă parte ea vrea să explice totul. Sunt foarte rare cazurile când, în fața misterului nepătruns, savantul își declară cu modestie insuficiența mijloacelor. Orgoliul îi face pe cei mai mulți să construiască aparențe ale adevărului, sub care se disimulează de obicei neajunsurile științei care, în realitate, e limitată ca orice lucru omenesc. Problema inspirației îi determină pe psihologi
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
harică a lui Dumnezeu în suflet. Știm de asemenea că nu există numai aceste două moduri de a lucra, ci multe alte feluri și chipuri. înțelepciunea lui Dumnezeu e inepuizabilă și adâncul ei insondabil pentru mintea omenească. E un mister nepătruns în ce constă deosebirea esențială dintre inspirația naturală și cea supranaturală, deosebire din care se naște un sublim artistic, incontestabil altul decât sublimul mistic. Întrebările ridicate de Charles Du Bos țintesc către acest mister și se întorc cum s-au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
adaptarea lui la natura primordială a copilului. Iată concepția de temelie despre această natură primordială; ea seamănă aidoma cu ideea din fragmentul mistic citat adineauri: „Există în om o natură ascunsă, zice Măria Montessori, o natură acoperită de un văl nepătruns, deci necunoscută și e natura lui cea adevărată, pe care a primit-o în momentul creației, natura sănătoasă. Această interpretare nu înlătură nicidecum o convertire a adultului. El se poate întoarce, își poate regăsi adevărata natură, însă o schimbare ca
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
de un zâmbet de tinerețe eternă, un zâmbet care lucește din ochii misterioși, din umerii fin strălucitori ai obrajilor și din arcuirea largă a buzelor tăioase și strînse. E zâmbetul enigmatic al Giocondei, adâncit aici într-o taină și mai nepătrunsă, fluturată de finețea gurii acesteia despre care nu poți spune dacă e femeiască sau bărbătească. Înclinarea ușoară a feței face ca linia ochilor și curba zâmbetului să fugă paralel cu arcul brațului spre direcția superioară a crucii, încotro arată degetul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
timp, de actualizare sau de perpetuare În mijlocul nostru a prezenței lui Hristos, cel junghiat odată pentru totdeauna este o multiplicare În timp și spațiu a unicei Jertfe de pe Golgota”. Prefacerea este un mister, adică o lucrare, nu numai nevăzută, dar nepătrunsă și ascunsă puterilor rațiunii omenești. Această prefacere este tainică, minunată, supranaturală: ,, ea se concretizează prin energia și lucrarea Sfântului Duh. Simțurile noastră natural nu o cuprind. Ochii noștri nu o văd. Credința noastră Însă, care vede cele nevăzute și suprasimțirea
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
în piatră". Ochiul se închide din nou lumii din afară, trăgând peste lucruri cortina entuziasmului factice și a expresiilor lemnoase, ca în următorul fragment plasat strategic la final de text: "Privești la talazuri, privești la cer și atunci misterul infinitului nepătruns te cuprinde, ca dintr-un fund de mare se ridică în sufletul tău întrebări care te chinuiesc, te frământă și-ți umplu ochii de lacrimi..."38. Ei bine, din starea aceasta de prostrație autoscopică naratorul nu mai vrea să iasă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]