381 matches
-
cu jumătatea de oră pentru un pol sau - după cum Îi era cheful - pentru două beri la sticlă. Cel care dădea berile căpăta și o lanternă chinezească, cu baterii noi, căci lucrurile numai pe Întuneric se petreceau. Lanterna era pentru alungarea nepoftiților. Ca să-ți faci o idee: ești și tu, ca omul, În faptul trebii. Domnișoara geme ușor, cu fețișoara Înfundată feciorelnic Între gulerul cămășii tale și gâtul tău. Policioara de lemn bate o toacă măruntă și șoptită În gardul lui Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic, îi promitea rezolvarea problemelor, îl căina, se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
vechi, lacrima îmbătrânită,ce se agățase de genele roase. Apoi dispare ca o arătare palidă, în zarea însângerată și proaspătă și se topește în lumea adormită a copilăriei mele. Îmi apăs ochiul stâng până simt durerea cum pătrunde ca o nepoftită. Îl îndemn pe celălalt să se zbată, așa ca peștele în apa răcoroasă a muntelui. Dar ce spun eu, toate au un scop în viață, chiar și-n lumea... din oglindă.Îmi pipăi ochii și simt că ochiul meu stâng
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
gânduri. Despre ce-i vorba, fiule? Aici se spune că, pe când veneau solii Porții la Curtea domnească din Iași, erau găzduiți în case boiererști, la negustori „sau alți pământeni și orășeni de aicea din Ieși”. Și care-i baiul? Păi nepoftiții musafiri „îi scotea de prin casile lor totdeauna. Și câtu ce mai mare greu îi scotea și la vreme de iarnă de pin casă. Și osăbită supărare că le lua și așternuturile de pin casele lor. Și unele se prăpădeau
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
silueta parohului St John Froude, care stătea în pragul ușii. — Ce dracu’...? murmură ea și sări de lângă Gaskell. Părintele St John Froude ezită. Venise aici ca să-și recite poezia și ar fi zis-o el, dar era limpede că năvălise nepoftit peste o femeie foarte goală, cu o față vopsită oribil, care tocmai făcea dragoste cu un bărbat care, din câte a reușit el să remarce din privirea rapidă aruncată asupra lui, nu avea nici un fel de față. — Eu... începu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Reacțiile lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lui Tolea sunt copilărești și imprevizibile, mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
mimează bine vitalitatea și chiar radiază un fel de terapeutică iritare. Ar putea începe să urle sau să înjure sau să dea foc revistei sau să-l dea, pur și simplu, afară pe nepoftit. Nepoftit? Greu de spus cine e nepoftitul. Tolea era, în definitiv, chiriașul, nu el. Așa că... da, ar fi bună o vizită la Tolea, mai ales că vizitele sunt rare, n-ar avea de ce să se plângă chiriașul. Rare, dar uite că ultima a fost chiar ieri. Bătuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
handicapat, mut, surd, surdomut? — Ce liniște aici! Câinii ăștia ca niște sfinți sunt muți? — Nuuu... moleșiți. Medicamentele. Slăbiți. Suferă. Avem ziduri groase. Nu se aude lătratul. Altfel arfi... Există și câini muți? Savanta își îndreptă ochelarii. O scrută, suspicioasă, pe nepoftita care avea chef de palavre. — De ce vă interesează? Irina se fâstâci, întârzie să răspundă și tocmai această ezitare produse minunea. Doamna doctor deveni grijulie, gata să vină în ajutor, dacă... — Spuneți, spuneți... spuneți ce s-a întâmplat. — Păi, lucrez la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit, epuizat. Se încâlciseră iarăși umbrele încăperii și gândurile și orele, venise iarăși amurgul. S-ar fi întins pentru câteva clipe pe canapea, nu, pe canapea nu e bine, acolo îl găsise nepoftitul Toma, iscoada. Mai bine aici, așa, în picioare, la fereastra întunecată a nopții. Sau pe scaun, fie și pe scaun. Te strângi bine de scaun, legi centura, te apuci zdravăn de spătar, nu mai poți fi smuls. Da, da, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nepăsare, nesimțire... — Cu ce te ocupi? Cu ce? Reveni, autoritară, vocea de bas. — Păi... se auzi răspunsul. — Bine, bine, am înțeles. Eu sunt Tizian, continuă vocea, stânga dreapta oriunde. Totul se tulbură, se limpezi: nimic. Nu era nimic, nimic, doar nepoftitul care aiura. Îl văzu, în sfârșit, așezat, alături, pe bancă. — Păi... se auzi uluirea uluitului. Bătrânul foarte bătrân chiar semăna cu... — Păi... n-am înțeles ce ați spus. — Ai auzit, dar n-ai înțeles. Bine... eu sunt Tizian. Tizian, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ieșită din comun sau așa ceva. Vreau să spun că nu are piscină sau o alee maiestuoasă. Și cu siguranță nu are un servitor care să îi deschidă ușa. Dar asta e o ușurare, sincer. M-am simțit ca un musafir nepoftit în casa părinților lui Adam. Casa urlă a burlac. Dar îmi place. E curată, ordonată și compactă, deși, ca să fiu complet sinceră, cred că i-ar prinde bine o influență feminină. Zăbovesc puțin în ușă înainte de a-mi da jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Viața în Vamă începe după plecarea lui. Boby, un artist-ceramist din Brașov (pretinde că a absolvit anul ăsta Artele Decorative, după cât de încleiat vorbește, chiar poate să fie artist), m-a văzut foaarte plictisit, foaa’te, și s-a instalat nepoftit pe locul de lângă mine la mesele lungi de lemn ale corturarilor, cu un lichid greu de identificat, probabil Skol brună, în paharul de plastic: am venit să te obosesc, frate! Munca de ziarist, de care eu tocmai încercam să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
născut tu și cu mine, Isfahan-ul aparținea unei dinastii persane și șiite, care-și impunea legea asupra Califului din Bagdad. Astăzi, persanii nu mai sunt decât slugile turcilor, iar prietenul tău Nizam al-Mulk este cea mai josnică slugă a acestor nepoftiți. Cum poți spune că adevărul de mai ieri e de neconceput pentru mâine? — Timpurile s-au schimbat, Hasan, turcii au luat puterea, persanii sunt Înfrânți. Unii caută, asemeni lui Nizam, o Înțelegere cu Învingătorii, alții, ca mine, se refugiază În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
aurie, cu adieri pline de tandrețe legănând frunzele și adunând în trena ei rămășițele miresmelor de flori colorate, nori de miere mângâindu-se unii pe alții de dor. Întotdeauna urâsem zilele precum aceasta, intram în existența lor ca un oaspete nepoftit, exact în asemenea zile ieșea la lumină tristețea, neavând unde să se ascundă de atâta strălucire, precum un iepure speriat de luminile bruște ale șoselei care începe deodată să alerge dintr-o parte în alta, dar este lovit continuu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
șoptesc, nu am idee, din câte am înțeles, peste puțin timp vor fi nevoiți să îi scoată cătușele, dacă nu vine un judecător care să îi prelungească perioada de detenție, iar în clipa aceea, în cortul nostru a intrat pe nepoftite o asistentă nouă, trebuie să vă duceți la tomografie, spune ea pe un ton rece, de parcă l-ar fi prins pe Udi că stă degeaba în loc să-și facă temele, iar el o privește perplex, părea că uitase pentru moment unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lipsa ta de interes pentru grosolanele distracții bărbătești și de blestemata înclinație pentru tot felul de cosmetice și parfumuri. - Și lui Leo îi plăceau parfumurile, murmură Sabina-Cosmin. Pe ușa rămasă deschisă se buluciră cei doi infirmieri vânjoși, care rataseră intercepția nepoftitului. - Unde-i, Șefu’? Că noi nu-l văzurăm! Doctorul le făcu semn cu dosul palmei să dispară. - Cea mai mare victorie - jalnică victorie - au fost injecțiile intravenoase cu nicotină. Ele te-au făcut dependentă de LM-urile alea puturoase. - De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
doresc să le informez pe domniile-voastre că, printr-un concurs fericit și providențial de împrejurări, Armele acestui vestit Atlet al creștinătății au poposit, pentru un scurt răstimp, în orășelul vostru. Da, băi, da, așa este! Dumnealui are dreptate! se amestecă nepoftit și Vierme. Am citit și eu, sunt lipite peste tot, de trei zile, afișele cu expoziția intinerantă de artefapte istorice, de la Muzeul de Artă, de pe bulevard. Ține doar până marțea viitoare. Se zice itinerantă și artifacte! îl corectează afabil Dănuț
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oameni! ― Vă rog să credeți, domnule Iuga, că eu... zise învățătorul cu un involuntar zâmbet de supunere. Pe Miron îl sâcâia eternul "domnule Iuga" care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți să-mi comunicați și dumneavoastră ceva? ― Nu, nu! protestă Iuga. Cu dumneata
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de bere. După câteva ore de la ieșirea din hipersomn, i se făcuse lehamite. Sala mașinilor torcea neostenită, își vedea de manevrele ei fără să-l facă să se simtă ca un nepoftit, ca un corp străin în acest mecanism pus la punct. Aici, în pântecele navei, Parker n-avea cu cine să stea de vorbă, în afară de Brett... și cum să pornești p dezbatere pasionantă cu un om care se exprimă monosilabic, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mal fugind și strigând cât o ținea gura, scuturându-și picioarele cu rochia ridicată deasupra brâului de se vedea trupul de la brâu în jos în toată goliciunea. - Văleu, văleu, mi-o intrat chișcaru-n chi...dă! Și femeia speriată, că musafirul nepoftit intrase prin lăstărișul părului de jos și-și băgase capul acolo unde nu trebuia, striga și fugea când într-o parte, când în alta. Eu cu fratele ieșim din apă, ne luăm după ea ca so ajutăm sau să înțelegem
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Vizita lui, motivată de curiozitate, era, cel puțin în parte, și profesională. Nu i se părea imposibil să fie cândva, cine știe în ce fel, de ajutor acestei femei interesante. Nu-i păsa că riscă să treacă drept un dobitoc nepoftit. Era de părere că mai curând greșesc oamenii care nu încearcă, decât cei care insistă prea mult. Răspunse la remarca Stellei: — Știu că nu ești invalidă și am trecut pe aici doar ca să te văd și să fiu văzut, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
clipă, totul în jurul meu a devenit un gol imens... A fost nevoie să-mi adun gândurile și să le pun la treabă înainte de a-și face apariția... “Da’ ce, credeai că ai scăpat de mine, amice?” - m-a întrebat musafirul nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc, cumetre
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cărțile despre oracole și mări, dintr-un dulap anume destinat lor, și n-avea chef de taifas. Drept care l-a întrebat, nu prea politicos, cu ce putea să-i fie util. Dorea, eventual, o carte? "Nu", a zis doctorul, așezîndu-se nepoftit pe un scaun și scoțîndu-și pălăria. Avea părul rărit și pieptănat cu grijă pentru a-i acoperi chelia, lavaliera milimetric aranjată, ceea ce îi dădea un aer de bătrânel cumsecade, cu totul nepotrivit cu ceea ce auzise Julius, că, după nopțile de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
desene, vin cu griji, cu gânduri și cu planuri. Ana vrea să ajungem noi primii pe Tărâmul Culorilor, ca să-l găsim pe Prinț și să-i spunem despre ce e vorba, înainte de a se trezi deodată cu atâția musafiri nepoftiți în Castel. Adică vrea să ajungă ea prima - că pe mine nu mă vede, dar voi știți că suntem împreună, eu mă țin scai de Ana, n-o slăbesc din ochi și, dacă ar fi nevoie, aș putea s-o
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]