321 matches
-
ramificate și răsucite în jurul unui neg enorm, cu bogată vegetație în nările mari ca sâmburii de piersică. Maiorul ținea să știe la ce se gândește boierul, dar impozantul octogenar tăcea, scărpinându-și țepii de păr albi și rari, ai fălcii nerase. Privea cu mâna streașină peste ochii vineți și mari ca de vițel, după cele vreo două sute de găini pe care soldații batalionului se grăbiră să le înșface. „Numai sonda cu care trebuie să-mi deșert bășica udului să nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
nu a Încetat să spere că fiul ei se va Întoarce Într-o zi viu și nevătămat. Și În tot acest timp, el zăcea mort Într-un șanț. Logan Își trecu o mână peste fața-i obosită, simțind Înțepăturile bărbii nerase. Isuse, ar ucide pentru o țigară. Nici măcar nu ar fi trebuit să fie aici! Aruncă o privire la ceas și scoase un oftat, slobozind totodată o dâră de abur. Paisprezece ore de când se Întorsese la treabă ieri-dimineață. Gata cu liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
abțină să nu Întrebe. Normal că omul nu se simțea bine: copilul Îi fusese furat, ucis și violat de un pedofil. Murea pe dinăuntru. — Putem să vă ducem acasă? Ceva care fusese cândva un zâmbet Își făcu loc pe fața nerasă a bărbatului. — Îmi place să merg pe jos. Ridică o mână și făcu semn cu ea În jurul său, indicând trotuarele Înzăpezite și drumurile pline de zloată. Să-l caut pe Peter. Lacrimile Îi umplură ochii, curgând peste obrajii roșii. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse el și se prăbuși pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o cutie de Special free
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Stomp și celălalt gealat afișară zâmbete identice și se dădură la o parte, ca să-i facă loc în separeu. Buzz întinse mâna. Cohen i-o ignoră, îl apucă pe după ceafă și îl sărută pe amândoi obrajii, zgâriindu-l cu barba nerasă de-o noapte. — Bătrâne, a trecut tare multă vreme de când nu ne-am văzut! Buzz se trase înapoi, izbit de mirosul puternic de apă de colonie. — Mult prea multă, bătrâne. Cum merge treaba? Cohen râse. — Merceria? Am acum și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la ușa camerei de zi, de o perfecțiune prefabricată: mobilă de plastic, podea de linoleum, tapet roz, cu steluțe. Dinăuntru se auzeau chicotele copiilor. Dudley îi făcu cu ochiul și sună la sonerie. În fața ușii apăru un bărbat înalt și neras, flancat de o fetiță și un băiețel. Dudley zâmbi. Îl privi pe micuț cum își suge degetul mare și vorbi primul: Domnule Kaukenen, suntem de la Procuratură și am dori să avem o discuție. Doar noi trei, vă rugăm. Copiii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
afară din ateliere să-i vadă și să stea de vorbă cu cei noi. Că de pe unde sînteți, c-o fi, c-o păți. În acest timp un domn corect îmbrăcat, dar nu prea îngrijit, nu prea tânăr și parcă neras, cu pantalonii burlan, puțin adus de șale, se apropie tiptil ieșind de undeva și când ajunse în spatele celor care părăsiseră lucrul îi cârpi năprasnic după ceafă și făcu același lucru cu picioarele trântind vreo doi-trei din ei la pământ, care
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
-și cere iertare, se oferi să-l ajute să se convertească. Între timp, Nicole se sătură de tatăl ei și se refugie mai Întâi la sora sa din Madrid, apoi la cumnata sa din Malaga; iar el, murdar, disperat și neras, se repezi pe urmele ei prin trenuri și autobuze prăfuite, până i se terminară banii, În Gibraltar, și de acolo, prin eforturile Crucii Roșii, fu repatriat aproape cu forța, pe un vapor de marfă din Panama. La sosirea În țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Hebrew National. Să fiu al naibii! Pe mine ai fi putut să mă păcălești, a spus el o jumătate de oră mai târziu, pe când stăteam la o masă unsuroasă într-un restaurant non-stop. În lumina lămpilor de deasupra, falca lui nerasă părea lăsată și ochii aveau o expresie preocupată. Cine l-ar fi putut învinovăți? Un bărbat nu renunță la jumătate din visul său fără să aibă remușcări. Dar îi explicasem planul de câteva ori și nu reușise să îi găsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
ăsta a amețit-o mai mult decât altitudinea. Jina s-a așezat pe jos ca să-și scoată bocancii și cămașa udă de transpirație. Peria de păr și-o lăsase în cabana lui Ellis, dar, din fericire, Zach o prefera așa - nerasă, nepieptănată, în starea aceea în care aroma trupului ei nu se mai deosebea de cea a râului. Zach a plecat în explorare în timp ce ea s-a târât până la cada din granit. Apa era aproape prea fierbinte ca să fie suportabilă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-i Încet părul... Erina... sunt aici... nu plec nicăieri... i-am Învins... Dar Erina nu se putea opri, Îi era rușine de această descătușare, dar nu avea ce face, Îi strângea umerii puternici și se ascundea sub gâtul lui aspru, neras de zile Întregi. Apoi Încetă brusc, cu un efort de voință, și spuse: - Să nu mă cerți... știu că sunt o proastă... dar am crezut... m-am gândit... mi-a fost teamă că... - Hei! se auzi vocea lui Alexandru, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ea. Ochii voievodului erau Încercănați. Privirea Întunecată și grea. Erina simți cutremurarea unei vești rele, dar nu Întrebă nimic. Se afla lângă fereastră și abia atunci, din Sala sfatului,văzu ceea ce nu văzuse când intrase În cetate. Apărătorii În curte, nerași, obosiți. Mantiile albe cu semnul scutului și spadei stropite de sânge. Caii, obosiți și ei, unii tremurând de nesomn și de frigul dimineții. Lângă fântână, Ion Moț, așezat pe o treaptă, cu capul În palme. Arcașul Simion, făcându-și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
e! spuse Ștefan, liniștit. Iar misiunea voastră a luat sfârșit. Vă ordon să vă Întoarceți la comandantul vostru suprem, În Alpii italieni. Veți primi alte misiuni. Cea din Moldova s-a Încheiat. Căpitanul Petru Ilaș privi În jurul lui. Apărătorii erau nerași de o săptămână, obosiți, asudați, tăcuți. Îi evitau privirea. Așteptau o soluție care nu mai putea veni de nicăieri. Războiul era pierdut. Se bătuseră ca niște nebuni, mulți dintre ei căzuseră sub iataganele oceanului turcesc, dar acum nu mai vedeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fiecare intrare, cine ești, unde mergi, la cine și de ce. Oricum, cred că se și pișase pe el, sau așa cel puțin mi se părea mie, poate din cauza petei mari și ude dintre picioarele lui. Era înalt și puțin cocoșat, neras de câteva săptămâni, cu părul încîlcit ca de păpușă și retezat brutal, dar nu cu foarfecele, cu o dantură stricată, ca de cal. Buzele erau însă roșii, foarte roșii chiar, aș putea spune, probabil din cauza vântului de afară. Eram în
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
intrat, și m-am întors să apăs pe butonul parter. Mirosul stătea ascuns în unghiul mort, adică nu se vedea din hol, dar dădeai cu ochii de el imediat ce apăsai pe buton. Atunci l-am văzut și eu, înalt, murdar, neras, pișat, puturos, puțin speriat și duhnind a poșircă ieftină. Am vrut să ies imediat, dar ușile s-au închis prea repede. Atunci cred că am apăsat pe butonul greșit, încercînd cu orice preț să opresc liftul, să deschid ușile, mai
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
reușeam. A durat ceva până am evoluat Acum aveam și borâtură și pișat. Amândouă de la mine, ale mele, pe podeaua liftului. Acum eram egali. Sau aproape egali, pentru că puțeam amândoi la fel eram amândoi la fel de murdari, eu eram mai puțin neras, dar în plus pe mine mă tăia și căcarea. Dacă aș fi produs-o, m-aș fi detașat în câștigător. Mi-aduc aminte cum eram când am intrat. Spilcuit cu aparență de milionar și, cinstit să fiu, mi-ar fi
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
multe. Nu citesc. Nu am ocupație. Am calificări. Am televizor. Încerc să mă las. [Aici se schimbă fontul. Îmi scot ochelarii și mi-l aduc aminte în șosete trei sferturi cu dungi bleumarin. Avea nasul julit și zâmbea știrb.] Taximetristul, neras și un pic pestilențial, îmi spune o poveste despre mama lui, născută în munți, fiică de pădurari, cu șapte clase făcute serios, cum era pe vremea aia, nu ca acuma, care își lua primăvara o pătură și se ducea în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Puterea de a-și îngâna numele. Frica de moarte. Dorința de moarte. Vanitatea de a-și pipăi chipul, căutând să cuprindă, cu mintea, dezastrul. Singura scăpată întreagă, de la cot la degete, mâna stângă fâlfâie fără noimă în aer, până la obrazul neras al lui Musa. Pentru că el e acolo. Mereu acolo. Încercănat și slab. O veghează neîncetat pe străina care moare. Trupul ei, așa cum l-a cunoscut el, nu mai e. Musa abia dacă-și mai aduce aminte de îmbinările lui molcome
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
aia flotă! ) Undeva între cină și pijamale, venea tata. Atmosfera se mohora. Tăcuți, indienii se strecurau sub plăpumi. Numai că nu adormeau întotdeauna. Nu, nu prea adormeau... L-a lăsat să plece. Cu ochii deja uscați de nesomn, cu barba nerasă, cu aerul acela aparent neinteresat, cu un la revedere identic celui adresat atâtor tineri drăguți fascinați de el, fascinați de Thule. Ce era să fi făcut? Îl pierduse, ori cum, de prea mult timp ca să-l mai poată revendica. Îl
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și trupul încins, parcă, într-o mătase grea, care o arde până la os, până când rămâne numai ea, numai suflet, în pâcla subțire a nopții care mijește a ziuă. El era. Omul ușor adus de spate, cu umeri lați și barbă nerasă, îmbrăcat ca în urmă cu douăzeci de ani. Ochii lui nu se în dreaptă spre geam. Poate și el o simte pe ea, acolo, pentru prima oară adevărată, vie, reală, la capătul atâtor nopți în care marea i-a sunat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
farfurioare - Alex părea genul care și bea cafeaua dintr-o cană mare cât un hârdău) aduce a cimitir parizian, din care un cadavru proas păt livrat încă mai fumegă. Transport direct din plămânii lui David. David e un pelerin 100% neras, exilat de o săptămână pe Tărâmul Sfânt al apartamentului fratelui mai mare. Big Brother. Űbermensch. Ochiul care nu doarme. David e posesorul unei perechi de ochi umflați (de plâns? de nesomn? retenție de lichide? Iată un detaliu care ne scapă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se va trezi într-o cameră înmiresmată și goală. O va cerceta în amănunt, sperând în zadar să descopere un bilet, un semn care să-l facă personajul central al unui thriller polițist. Se va îmbrăca în grabă, va ieși, neras, în oraș, va cerceta Plaza de Armas, tot Barrio Santa Cruz, Plaza de España și Parque María Luisa, va alerga pe Calle Cuna, va trece, ca o furtună, dincolo de Betik Wahd-Al-Khabir, Guadalquivirul de azi, în Triana, se va întoarce în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în locul capetelor personajelor era câte o gaură ovală în care îți băgai capul, prin spatele panoului, ca într-un locaș de ghilotină. Câte un zarzavagiu rânjind știrb, se descoperea netezindu-și părul rar cu palmele însalivate. Capul pleșuv, cu fața nerasă, înnegrită de colb și arsă de soare până la dunga lăsată de căciulă în mijlocul frunții, cu ochii supți și afundați în găvane, cu nasul osos și coroiat, și-l așeza cu respect și teamă pe umerii îmblăniți ai boierului, de parcă schimbarea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
fluieră vreun jandarm, nu pe-colo, te-ai rătăcit, omule...? Și dacă nebunul meu cu acte are dreptate? Dacă el are dreptate? Dacă ar apărea acuma Mesia, dac-ar veni Isus în blugi și-n tricou mototolit, cu mânecile tăiate, neras, cu tatuaj pe-un umăr, o sirenă c-o săgeată înfiptă-n coadă sau cu zarul albastru între degetul mare și arătător, cu o Gorgonă înfășurată-n șerpi pe piept, puțind a nespălat, „Eu sunt Calea și Adevărul, Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
oameni puteau să treacă pe aici. Lângă mine s-a așezat un bărbat mic de statură, a cărui vârstă și rasă nu le-aș fi putut ghici din cauza ridurilor și a mizeriei care-l acoperea. Și eu aveam o barbă nerasă de trei zile, nu mai făcusem baie și nu mă mai schimbasem Încă dinainte de a veni la New York. Bineînțeles, nu mă așteptam să pot trece neobservat, drept un locuitor al acestui cartier. Însă am remarcat că locuitorii de aici erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]