296 matches
-
trebuie să fie manifestată prin jocul de scenă mut. Așteptarea, tensiunea și bucuria, fericirea și suferința se reflectă altfel în o Ifigenie, altfel în o Desdemonă, altfel e gelozia unui Othello și a unui Don Gutierre și altfel a unui nerod care prin ea devine o figură comică. Raza luminei rămâne aceeași, dar efectul luminei atârnă de la obiectele pe care se reflectă și de la ochiul care le vede. O singură privire, o mișcare cu mâna, o întoarcere a capului dă aceleași
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
întrebuințează oarecari surogate pentru a înlesni repartiția. Toate punerile aceste la cale, deși multe din ele derivă din alte sorginți, economia politică le consideră ca emanând numai din pofta după avere. Nu doar' că cineva ar fi fost atât de nerod de a admite că omul e în adevăr făcut în așa chip, ci pentru că știința cere cu necesitate să fie cercetată în chipul acesta. ["MOARA E NETREBUINCIOASĂ... "] 2257 Moara e netrebuincioasă daca nu există grâul necesar care să se macine
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ziua doamnei, dar numai așa putea s-o Învețe bine pe de rost, ai să vezi că o să-ți placă poezia și mamei tale o să-i placă. Ce putea face, bietul de el, trebuia să Învețe pe dinafară poezia asta neroadă, ca atîtea altele compuse pentru asemenea ocazii, poezii pe care le reciți cînd Îi oferi mamei un buchet de flori și te trezești că trebuie să-i dai florile tocmai cînd ea e la baie, bunăoară; e luată prin surprindere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
articole, dacă nu vă e cu supărare? O rog pe domnia voastră să accepte tăcerea noastră, căci slavă Domnului că, În această privință, nu ducem lipsă de motive de conștiință și de tăinuire care nu au nimic de-a face cu neroada Încredere că Excelența Voastră și ordinul pe care cu atîta vitejie și pioșenie Îl reprezentați o merită din partea noastră, mitralie Fermín cu toată viteza. Părintele Fernando Îl observa, la limita buimăcelii. Am optat pentru a relua eu conversația, Înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Pe Întuneric, nimeni nu băga de seamă prezența lui Julián. Trăiam din noapte și din tăcere. Pe măsură ce lunile treceau, m-am deprins să confund rutina cu normalitatea, iar cu timpul am ajuns să cred că planul meu fusese perfect. Sărmană neroadă. 12 1945, un an al cenușei. Nu trecuseră decît șase ani de la sfîrșitul războiului și, cu toate că cicatricele acestuia se simțeau la fiecare pas, mai nimeni nu vorbea pe față despre el. Acum se vorbea de războiul celălalt, mondial, care Împuțise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un bivol, dar maică-sa, Urgalania, e o femeie deșteaptă. Ridică un deget în aer: — Ea e cocoșul și, după cum cântă ea, joacă toți. Așa că de părerea ei trebuie să-ți pese, nu de cloanța scorpiei ăleia fudule și a nerodului de bărbatu-său. Îi face semn să-și strângă calabalâcul. — O s-o pun pe Livia să vorbească cu Urgalania, iar Claudius o să-i dea peste bot nevesti sii. Mormăie încet: — De-o fi în stare... Își coboară greoi picioarele de pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Își amintește cu sigu ranță cum a fost nevoit să-l condamne la galere pe bastardul Octaviei, propriul lui nepot, fructul unei iubiri nepermise. Mai rău chiar, al unei greșeli politice. L-a durut sufletul, dar ce era să facă? Nerodul nu s-a mai mulțumit cu bani și a încercat să-și facă publică originea. Izbește înciudat cu piciorul în mozaic. Dar ce a apucat-o pe Livia tocmai acum? Și de ce se face de fapt vinovat Libo? Tot n-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
curățat totuși câteva pro vincii de teroarea monștrilor. Pusio fluieră a pagubă. — Nu, nu e deloc așa, se împotrivește instructorul. Uite, hipopotamii, de exemplu, nu-i mai găsești până în Numibia, lei mai sunt abia prin Mesopotamia, iar tigrii - cum zicea nerodul ăla mai adineauri - doar la hyrcanieni. Iar elefantul a dispărut cu totul din nordul Africii. Germanul cugetă câteva clipe în tăcere. Apoi întreabă: — Vrei să spui că prin aceste vânători din amfiteatru, impe riul a împins civilizația până la fruntariile lumii
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aici, o, nu, e doar un însoțitor în care familia are încredere. Au lăsat în seama lui escorta tinerei spre casa unchiului ei din Agra. Este cam neobișnuit, desigur, există și circumstanțe extenuante. Circumstanțe extenuante? Ce tot vrea să spună nerodul ăsta? Forrester îl întreabă de unde vin, iar omul rostește numele unui orășel la două sute de mile înspre vest de locul în care se aflau. — Și ați străbătut pe jos tot drumul ăsta? — Da, sir. Așa ne-a cerut tânăra stăpână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
m-am putut osteni... Tăcu brusc văzând pe căpitanul străin și necunoscut, care-l privea neliniștit. Locotenentul salută și înaintă până la marginea gropii, izbucnind apoi foarte nervos și cu vocea zgîrietoare: ― Scăunelul, caporal! Unde-i?... Ce te uiți ca un nerod?... Pe ce vrei tu să se urce condamnatul?... Ce oameni! Atâta nepăsare n-am mai văzut... Din pământ să-mi scoți un scăunel, ai înțeles? Și în două minute să fii înapoi!... Aide, mișcă, ce mai caști gura?! Caporalul porni
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se înmulțeau, cu atât îl nemulțumeau mai rău, fiindcă toate împreună nu-i deschideau nici o punte de mântuire. " Ce ridicol am fost cu concepția de viață ― se gândi apoi deodată. Cum nu mi-am dat oare seama că o formulă neroadă nu poate ține piept vieții niciodată?" Acum, uitîndu-se în urmă, i se păru că toată viața i-a fost goală ca o pungă de hârtie model. Îi era rușine de trecut și-și aminti cu o părere de rău dureroasă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
scrisori. "Marta e vina tuturor...", încercă să-și zică în taină, ca o scuză față de conștiința dojenitoare. Dar își curmă gândul, alungîndu-și din suflet lașitatea: "Marta nu m-a îndemnat niciodată să fiu erou, cu nici o vorbă... Numai gelozia mea neroadă a socotit că, prin uniformă și vitejie, are să-i potolească cochetăria. Vasăzică numai eu sunt vinovat și trebuie să îndur remușcările..." De altminteri, trecutul i se părea mort și se ferea să-l dezgroape. Mai mult îl preocupa viitorul care
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
civilizația în inima mea, definitiv. Ea mi-a zdrobit viața și m-a chinuit douăzeci de ani, neîncetat... Ea m-a îndemnat să-mi călăuzesc viața după concepții și formule și principii. De câte ori viața trăgea cu buretele peste construcțiile mele neroade, îmi făceam altele mai năzdrăvane și mă mândream că eu...― Eu, cu e mare ― am izbutit să-mi croiesc, soarta, să mă pun de-a curmezișul vieții și al lui Dumnezeu!... A trebuit să mă izbesc cu capul de toți
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
de bici. Am înțeles că era secretarul lui. Acesta scotoci prin memorie și își aminti de tânără, din ziua când sosise. Oamenii nu primesc întotdeauna rolul care li se potrivește. Ai fi zis că e o larvă acest Mazerulles, un nerod, un slugarnic, cineva în care nu poți avea încredere. Asta din pricina înfățișării sale, din cauza trupului lui ramolit care părea că de abia se mai ține în straniul lui înveliș. Am început să vorbesc cu el despre micuță și i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
îmbrățișarea tatălui, a doua clipă a sperat cu toată intensitatea că altercațiile dintre ei vor lua capăt, îl aștepta cu cei câțiva maci sacrificați strânși în pumn, pe urmă și-a dat seama că este stupidă, că sunt simple iluzii neroade și, deprimată, și-a golit plămânul de aer. În drum către casă a presărat pe cărăruie unul câte unul macii roșii. Atunci a avut pentru prima oară sentimentul inutilității, atunci i-au încolțit primele gânduri funeste. Vizita în casa părinților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ai procedat ca și cum Într-adevăr ai fi pierdut ceva. Te-ai dus la unul care nu-i Încă la pârnaie, dar e polițist vestit. Apoi v-ați dus cu toții la țară, răposatul Muñagorri a mierlit-o, don Formento și un nerod au venit să mă deranjeze și eu am intrat la bănuieli. Mi-ai zis că ți se furaseră scrisorile. Chiar mi-ai dat de Înțeles că le furgăsise Formento. Voiai ca oamenii să vorbească de scrisori și să-și Închipuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ce trăiește În apele de coastă la adâncimi de 200-500 m; are până la 50 cm lungime, culoare argintie, Înotătoare roșii și o pată neagră la Începutul liniei laterale; folosit fig. și fam., numele său sugerează prin extensie un „prost, tâmpit; nerod, prostănac; dobitoc“. Brown, Părintele. Iată cum Îl descrie Însuși părintele său literar, G.K. Chesterton: „Preotul reprezenta tipul clasic al acestor indivizi cu totul șterși ca personalitate din estul țării: avea o față rotundă și anostă, ca o gălușcă de Norfolk
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
agitată și de prinsă în universul tău domestic. Credeam că erai nemulțumită pentru că voiam să lucrez, să devin ziaristă, ca tata. Că îți închipuiai că respingeam sistemul tău de valori. Phyllis îi strânse mâna o clipă. — Atunci am fost foarte neroadă. Se opri, șovăind. Sunt mândră de tine, să știi. Blândețea neașteptată din glasul maică-sii o copleși. Fran se smulse de lângă ea și încercă să-și ascundă lacrimile în perdelele roz, de damasc. — N-ai de ce să fii. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
care-i slujea de călăuză. Unul dintre noi, țigănos și cu ciorapii mereu căzuți pe glezne, îi smulgea câteodată bastonul, numai ca să ne distrăm pe seama bietului bătrân care intra imediat în panică. Și multă vreme am râs cu o bucurie neroadă, auzindu-l cum ne certa. Până într-o zi când bătrânul a împietrit între mașini și nu ne-a mai reproșat nimic. Atunci n-am mai râs. L-am silit pe cel care luase bățul să i-l dea orbului
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. Crezi că întîmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?" m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o oază; de aceea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
au dat prilejul să consume o hrană mai egoistă: Mă tem că ți-am dat prea multe asigurări privind inevitabilitatea siguranței tale și trebuie să reții că am procedat astfel În virtutea Încrederii mele În resursele tale, iar nu din convingerea neroadă că ai putea izbândi fără luptă. Unele nuanțe ale caracterului tău va trebui să le socoți de la sine Înțelese, dar să fii prudent când le mărturisești și altora. Ești nesentimental, aproape incapabil de afecțiune, ager fără a fi șiret și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
avea încă piciorul drept, gândi el, încremenit într-o solemnitate de bufniță. Această gravitate se nărui ca un baraj sfărâmat de bombe; și, din nou, privi la formularul nemișcat. În cele din urmă gândi: trebuie să fie o greșeală. Vreun nerod de sus din biroul de evidență a bătut o informație greșită. Și, în timp ce pe de o parte creierul lui construia acest argument, pe de cealaltă parte accepta totul, accepta și știa că nu este nici o greșeală, că nu este nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
corp. Apoi urcă niște trepte în genunchi. - Doamne, rosti o voce de bărbat. Ce-i asta? Urmă o pauză prin care răzbătea la intervale regulate o voce; apoi se afla într-un automobil, aceeași voce urcând și coborând în urechi. - Nerod nemaipomenit, oricine-ai fi. Ai avut acest garou de cel puțin o oră. Nu știai - garourile trebuie desfăcute la fiecare cincisprezece minute - ca să lase sângele să curgă. Brațul are nevoie de mai mult sânge ca să rămână viu. Acum nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
să răspundă: Crezi în Domnul nostru Iisus Hristos? întrebă episcopul. — Cred. — Crezi în învierea Domnului nostru Iisus Hristos și în viața veșnică? — Cred. De fiecare dată, îndemnați de Velasco, Tanaka, samuraiul și Nishi răspundeau într-un glas ca niște papagali nerozi „Cred”. În sufletul samuraiului se aduna regretul. Oricât își spunea că nu făcea acest lucru din inimă, ci doar ca să-și îndeplinească însărcinarea, sufletul îi era plin de amărăciune căci avea sentimentul chinuitor că în clipa aceea își trădase tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
adică atât pentru că a fugit, cât și mai ales pentru faptul că a fost ciopârțit altul în locul lui. Ar fi trebuit, pesemne, să dea un chiot ca să-și anunțe astfel dușmanii! "Bă, nu mai dați, că eu am fugit!" Mare nerod și ăla! Altădată, cică, tot la MAT, s-a repezit în trei pe care i-a trîritit pe sub mese, pesemne erau beți toți... Și după ce i-a văzut pe jos pe sub scaune cică s-ar fi întors spre un prieten
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]