910 matches
-
ce lung este sfârșitulacestui începutnu am știutnici azi nu știucum a venit, cum a trecut... VI. O PASĂRE UCISĂ, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2334 din 22 mai 2017. O PASĂRE UCISĂ ard în tăcerea unui cuvânt nerostit în față drumul în spate poarta sau invers cine poate azi să știe și de știe, ce să știe mai trece o clipă sau un veac nu am habar am îngropat în nisip inelul vieții au curs ani peste ani
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
iubire... X. ULTIMUL ȚIPĂT, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2281 din 30 martie 2017. ULTIMUL ȚIPĂT îmi era frică îngrozitor de frică durerea îmi izbea fruntea obosită de gânduri și am țipat într-o noapte în tăcerea cuvintelor nerostite nimeni nu a auzit pereții vieții s-au scuturat, de durere iar vântul urla aiurea prin unghere dincolo, orașul era liniștit, prea liniștit nu avea ce să audă sau nu a vrut să audă ultimul țipăt... privirea s-a stins
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
cheipe cheiul viețiidacă vreice a rămas aiciîn cripta astaazi,acum...ce pot să fac aicieu nu știu ce și cum... XXXII. LAS, de Viorel Birtu Pârăianu , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. LAS nu dorm mă doare neliniștea cuvântului nerostit ploaia plânge în bătaia crudă a timpului pierdut și niciodată regăsit pe străzi obosite multe plictisite curg gânduri se scurg în amurg în vechiul târg plec departe de lume prea departe de tine departe de tot las în urmă lumina
VIOREL BIRTU PÂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/385150_a_386479]
-
umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și subțire al glasului Tău, Îmi spune șoptit: "Nu te teme!" Nimic nu este mai prețios decât Cuvântul Tău! El e balsamul ce
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
Acasa > Poezie > Sonete > APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... Autor: Camelia Florescu Publicat în: Ediția nr. 2091 din 21 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Aproape de tine, aproape imună În gânduri nu mai este loc de iubit Se sparge de ziduri un gând nerostit Mă-nneacă o spaimă de toamnă nebună Aproape de ape, aproape de mal În gânduri mai arde o urmă de pași Se sparg între pagini cei duși, nerămași Cei neîndrăznind să iubească banal Aproape șuvoi, aproape cascadă , În gânduri se zbate dorința în
APROAPE CLEPSIDRĂ , APROAPE ȘUVOI... de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384403_a_385732]
-
privirile spre vârful pantofilor. Nu zăbovii decât o fracțiune de secundă în starea asta, căci o voce ce-mi păru extrem de cunoscută îmi răsună distinct în urechi. Îmi vorbea cel de lângă mine. Îi mulțumea Proniei Cerești că răspunsesem rugăminții sale nerostite de a ne vedea și că slăbiciunea-i pasageră nu-i obstrucționase posibilitatea de a-mi vorbi despre... Conteni cu explicațiile, privind către persoanele ce mai zăboveau pe lângă noi și, după ce le mulțumi pentru omenia ce-i arătaseră, își ceru
CELĂLALT de ANGELA DINA în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384454_a_385783]
-
alții ...ocarină... Voi fi trup de păsărică, Sunet vesel de vioară, Voi fi clopot ce va bate Trist, prelung la ceas de seară... Și voi fi o adiere, Poate-un înger, poate-un vis, Poate-un vers pe o hârtie, Nerostit, poate nescris... Referință Bibliografică: DORINȚE / Gabriela Munteanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2106, Anul VI, 06 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Munteanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
DORINȚE de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382438_a_383767]
-
îngerii vegheau” dedicată Antoniei, nepoțica mea, apărută în viața fiului meu - Cătălin și a familiei noastre ca „o aură pe fruntea unui neam binecuvântat de Dumnezeu”. „Am trimis „necunoscutului de la capătul lumii” asa cum era firesc, un mulțumesc. Cuvântul mulțumesc nerostit direct, doar scris, e un răspuns sec, fără suflet, care a fost uitat sau trecut cu vederea de un om ocupat, care-și face o datorie de suflet independent de laude și recunoașteri. Mi-a răspuns! Mi-a răspuns de
SUFLETUL NU ARE GRANIŢE ! de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382589_a_383918]
-
prin care poate atinge înălțimi nebănuite. Uitarea nu-și găsește loc în legile firii, căci dorul nu poate fi mărginit de timp sau distanță. Dorul este expresia unei amintiri vii care strălucește în ochii eternității și pe care doar cuvântul nerostit și nescris o poate pecetlui, căci a scrie cu dor înseamnă a scrie cu lacrimi: “Între noi nu există uitare/ Nici timp, nici distanță, doar dor/ Nectar din cireșe amare/ Și aripi prea frânte de zbor./ Între noi nu există
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
scrie cu lacrimi: “Între noi nu există uitare/ Nici timp, nici distanță, doar dor/ Nectar din cireșe amare/ Și aripi prea frânte de zbor./ Între noi nu există pretenții/ Nici limite, nici restricții, doar vis/ Sătui de absurde convenții/ Cuvânt nerostit și nescris...”( Doar noi...) Regăsirea este o luptă aprigă dusă cu sine la finele căreia universul interior al autorului este luminat de razele iubirii. Roua care plânge, razele lunii care străpung întunericul și verdele ierbilor sunt imagini grăitoare care contemplă
DUMITRU MARIAN TOMOIAGĂ ŞI DREPTUL LA POEZIE de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1874 din 17 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383990_a_385319]
-
o purtare care s-o legitimeze să-l denumească soț. De asta îi vorbise Mirei doar atunci când o anunțase că va divorța. Acum Mira se gândea cum avusese atâta răbdare fata ei. Tot de curând, aflase răspunsul la întrebarea asta nerostită. Nu vrusese să-și dezamăgească mama. Spera să reușească în demersul ei de a-l înțelege pe omul cu care se măritase, să-i arate cum trebuie să se comporte în cuplu oamenii - doar îs ființe sociale, nu?! Strădaniile rămăseseră
CAPITOLUL 13 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1857 din 31 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384080_a_385409]
-
Eseuri > GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE Autor: Cristina P. Korys Publicat în: Ediția nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Trec vremuri și odată cu ele și file rătăcite din vieți neștiute, din suflete neînțelese și fragmente din cuvinte nerostite vreodată... Din lumina ce le-a călăuzit existența a mai rămas doar un fir călător prin timp! Pe aripi de nemurire, acesta le poartă în depărtări, oriunde nu au reușit a ajunge ele, cu pași lini plutind înainte, în zborul
GÂNDURI DESPRINSE DIN LUMI UITATE de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2159 din 28 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383412_a_384741]
-
Valer Popean,Târnăveni... XXVI. DOAMNE LASĂ-MĂ-N IUBIRE, de Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2244 din 21 februarie 2017. Doamne lasă-mă-n Iubire Doamne lasă-mă să fiu Un veșnic îndrăgostit, Vindecat prin verde viu Prin cuvântul nerostit, Lasă-mă să fiu izvorul Ce erupe peste timp, Să așez temeinic dorul Pe o stâncă în Olimp, Lasă-mă în dorul greu Val tăcut în largul zării, Să fiu într-un vis mereu Albatros la malul mării, Doamne lasă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
cea Sfântă, Doamne,nu m-ai părăsit Sunt umila frunză-n vânt Care-ți scrie spre sfârșit Cel mai prețios cuvânt: Citește mai mult Doamne lasă-mă-n IubireDoamne lasă-mă să fiuUn veșnic îndrăgostit,Vindecat prin verde viuPrin cuvântul nerostit,Lasă-mă să fiu izvorulCe erupe peste timp,Să așez temeinic dorulPe o stâncă în Olimp,Lasă-mă în dorul greuVal tăcut în largul zării,Să fiu într-un vis mereuAlbatros la malul mării,Doamne lasă-mă să fiuUmbra care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
Valer Popean , publicat în Ediția nr. 2243 din 20 februarie 2017. Lasă-mă Doamne Lasă-mă Doamne mă lasă, Într-un colț de răi stingher, Să simt dorului că-i pasă Cum ma urc încet spre cer, Cum prin versuri nerostite Prinse-ntr-un imens decor, Cum pătrund pe nesimțite Parcă-s vrăji făcute-n zbor, Lasă-mă Doamne mă lasă Într-un colț uitat de lume, Iar de mine dacă-ți pasă Lasă-mă-ntr-un loc anume, Lasă-mă-ntr-un loc cu dor Plin
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383504_a_384833]
-
21 martie 2017 Toate Articolele Autorului De ce oare suntem triști? Când toate în juru-ne renasc, când verdele e crud Și dorurile nasc? De ce suntem obosiți? Când ceru-i cald, stropit cu flori, Când toporașii cântă în răzor Când zorii-s nerostiți? De ce suntem fragili? Când gândurile plâng subtil Când clipele mai stau puțin Cioplind în amintiri? De ce iubim? De ce murim? Ne este rostul inutil? Averea noastră suntem noi Și ne știm doar pentru puțin... De ce? e veșnica-ntrebare Pe care-o
DE CE? de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382875_a_384204]
-
Iar vântul... îmi este dor și călăuză... Gândul și-amintirea vezi ne leagă Și soarta.. ce-a umblat pribeagă... Viața-ți poartă chipul mai departe Prin mii de amintiri și...nu există moarte! Pe altarul iubirii încă mai ard cuvinte Nerostite de tine, de noi și sunt neatinse, E jarul iubiri pe-al rătăcirii drum rămas Tristețea are palid chip și doină-n glas.... Referință Bibliografică: PE ALTARUL IUBIRII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13
PE ALTARUL IUBIRII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382879_a_384208]
-
ecran îmi sunt străine. De ce anume francezii l-ar fi invitat pe acest copil în lumea lor? Și de ce i se spune „Gavroche de România”? Aș vrea să rămân să aflu mai multe, dar vocea mamei întrerupe șirul întrebărilor mele nerostite: - Vino, trebuie să găsim un loc potrivit, altfel nu vom putea vedea în detaliu parada. Plecăm. Gustul și aroma covrigului cu ciocolată îmi dau atâta plăcere încât nelămuririle mele despre trecut își pierd din intensitate, dar nu dispar. Imediat ce defilarea
GAVROCHE ÎN LITERATURA FRANCEZĂ ŞI ISTORIA ROMÂNIEI [Corola-blog/BlogPost/92494_a_93786]
-
să spună despre el însuși. Dureroasa perioadă a fost „spălată “ de apele Dunării, Mihai Vișoiu alegând Galațiul drept loc de popas în peregrinările care aveau să îi inspire prozele scrise ori nescrise încă, dar și pe cele infinit mai multe nerostite, ținute ghemuite în gând până când se vor pârgui și vor crește. Este vremea tinereții, vârtejul vieții, un vârtej din care Mihai Vișoiu a ieșit triumfător nu numai ca om, dar și ca scriitor, condeiul său pornind a pune pe hârtie
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
respect și prețuire celor care deschid porți spre nemurire, otrăvești aerul, apa, pământul, sufletul. Pângărești, în loc să admiri. Te condamni, în fond, la perpetuă nefericire. Incapabil să apreciezi, hulești. Superficial fiind, rămâi pe marginea drumului și dai cu pietre. Înțelegerea rostului nerostit îți e străină, dar tu crezi, despre tine, că e drept să judeci pe cei din vârf. Plină de venin îți este bâiguirea. Nefericită rostire. La colț de stradă, în spațiul virtual ori chiar prin gazete, sub acoperământul anonimatului, scrijelești
Artistul, între vocație și predestinare [Corola-blog/BlogPost/92804_a_94096]
-
În penumbra încăperii își făcu apariția Mira-Mică. Intrase pășind ca o pisică, sperând s-o surprindă pe vară-sa, care, credea ea, adormise. Văzând că nu așa stau lucrurile, fu dezamăgită, uitând să mai salute. Mira își zâmbi unui gând nerostit. Vară-sa îl observă și se folosi de el pentru a face o remarcă răutăcioasă. Credea, zise ea, că pe Mira o distra monologul, căci monolog se cheamă ceea ce face. Altfel, de ce ar fi atât de bine dispusă?! Întotdeauna i
CAPITOLUL 4 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383229_a_384558]
-
de departe de mare... — Mai spune că mă aflu aici ca să scap de mâna călăului, Îl Întrerupse venețianul, al cărui chip Își pierduse pe dată veselia care Îl Însuflețea. Dante primise cu stupoare acel vorbe grele. Veniero Îi surprinse Întrebarea nerostită. — Nu se cuvine, pentru un om al mării, să-și oprească prea Îndelung privirea asupra femeilor de pe uscat, nici măcar În serenissima Veneție. Și cu atât mai puțin asupra soției unui membru al Consiliului. Nouă ne sunt rezervate doar sirenele oceanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Îmi place să explic nimic. Fac eforturi să dau la o parte perdeaua după care se spală o femeie ce nu mai e nici tînără, nici frumoasă. Și voi, În complicitățile voastre văzînd-o, ce povești veți urzi pentru ca spațiul acela nerostit să fie umplut de cuvinte, pentru ca să vă puteți compara și să ieșiți În cîștig. Mi-e silă de voi, povestitorilor, de mediocritatea competițiilor voastre, voi care nevăzînd nimic vă grăbiți să demonstrați. Ei bine, imaginați-vă acum, vă rog, Încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alunecat cândva... Întortocheate sunt căile Dumnezeirii, dar ale mele parcă sunt cu mult mai întunecate înțelegerii de-atât. Mai bine-aș cugeta de câteva dăți bune înainte să lansez o astfel de afirmație precum cea a salvării, fie ea și nerostită. Pentru că... nu înțeleg defel ce poate fi noaptea asta înfiorătoare cu a cărei presimțire par să-mi revin în simțiri și nici de unde vine, căci nu-i cunoșteam probabilitatea și nici amintirea din toate celelalte veacuri ale celui care-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat, căutând cu disperare ajutor. În ochii lui se citea o întrebare nerostită, în timp ce un tremurat nervos îi cuprindea trupul. Nu-i nimic, rosti Ileana duios, e muntele. Liniște-te și revino-ți! Totul este în regulă! Se apropie de el și îl ajută să se ridice. Îl cuprinse apoi în brațe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]