225 matches
-
nostalgie poate că încă o mai păstrează poate încă. Prin acest joc amoros, Cenușăreasa noastră aleargă nebunește după toate acestea, după acele povești a căror eroină ar fi putut să fie. Visul este o a doua viață", spunea Gérard de Nerval. Preț de o clipă, flirtând, această femeie este altcineva și iubește un altul. O dată în plus, totul devine posibil, totul basculează. Clipa aceasta este atât de intensă, încât o face pe femeie să vibreze, să râdă de fericire. O fericire
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Tartini se trezise din somn entuziasmat de o melodie, însă Trilul diavolului notat imediat îi apărea sub nivelul celui din vis. Linia melodică din Bolero de Ravel, obsedată, reia, evident, o frază din starea pre-componistică. O muzică interioară premerge la Nerval acordurile bemolizate din El Desdichado ("Nefericitul"); reputatul poem e un autoportret legănător sub semnul "soarelui negru al Melancoliei...". Alteori, mai pregnantă e revelația, aceasta echivalentă în textele biblice cu epiphaino: cu a arăta. Pretextul romanului rebrenian Adam și Eva ("cartea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele mai magice din câte există: El Desdichado de Gérard de Nerval al cărui Început este: O tălmăcire, de valoare poetică egală a ultimei formule: „à la tour abolie” mi se părea imposibilă. „Abolir” Înseamnă „a desființa”, traducere aproximativă, fără valoare sugestivă; dealtminteri termenul francez nu are pe „a fi” În compoziția
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
ci și una morală. E o lumină moale, plină de voluptăți tactile, o lumină nu carteziană, ci alexandrină, În care iarba are căldura feminină a nisipului de pe țărm; o lumină prin care În locul soarelui negru al Melancoliei lui Gerard de Nerval trece steaua fierbinte a iubirii; Într-un muzeu invadat de o asemenea lumină, m-aș uita fără Îndoială la tablouri cum m-aș uita la arbori Într-o pădure. Ce alt nume, dacă nu al lui Apolo, să dau acestei
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cronică literară și dramatică atent alcătuită, cu observații pătrunzătoare și obiective, întreține Sever Moschuna (pseudonimele lui sunt Reves și Din stal). Tot el traduce din Guy de Maupassant. Mai apar tălmăciri din Edgar Allan Poe, Alfred de Vigny, Gerard de Nerval, Al. Dumas-fiul, Théodore de Banville, Catulle Mendès, Alphonse Daudet și I. S. Turgheniev. În 1891 se inserează mai multe poezii ale simbolistului rus S. I. Nadson, însoțite de o sumară prezentare a activității lui. R. Z.
TELEGRAFUL ROMAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290122_a_291451]
-
românească din anii ’70-’80 ai secolului trecut. Proba Orientului tratează comparatist limbile și literaturile arabe și cele occidentale. Se urmăresc corespondențe la nivelul simbolisticii literelor și circulația unor teme și motive arabe în scrierile lui Dante, Goethe, Novalis sau Nerval. Autoarea descoperă modelul maqamat-elor la Anton Pann sau ia în considerare preocuparea pentru cultura arabă a lui Timotei Cipariu. În Europa națiunilor, Europa rațiunilor se discută raportul dintre identitatea culturală europeană și cea națională, plecând de la relația eu - alteritate, pentru ca
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
inferioară obârșiei sale. Mai târziu, am rugat-o să-mi traducă un sonet, care și el, nu mi se părea posibil decât În limba lui originară. E una din cele mai magice din câte există: El Desdichado de Gérard de Nerval al cărui Început este: Je suis le Ténébreux, le Veuf, l’inconsolé Le Prince d’Aquitaine à la tour abolie. O tălmăcire, de valoare poetică egală a ultimei formule: „à la tour abolie” mi se părea imposibilă. „Abolir” Înseamnă „a
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul” (Despre poezia descriptivă). F. utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave”, Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
lui Ali, transpus în franceză, a fost trimis, spre a fi reprezentat, Teatrului Odéon din Paris). A tradus, cu talent și meșteșug, piese reprezentative din poeții preferați: Cântecul toamnei și Colocviu sentimental din Verlaine, câteva dintre Himerele lui Gérard de Nerval, din Baudelaire, Abel și Cain, Urâtul, Femeia. A adaptat - primul în literatura română - sonetul lui Rimbaud, Voyelles. Articolele sale, Arta nouă, Literatură și artă (1896), au fost, odată cu cele ale lui Macedonski și Șt. Petică, între puținele luări de poziție
DEMETRIADE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286725_a_288054]
-
la B. Fondane), Mircea Eliade aujourd’hui (8/1982), Romanciers roumains contemporains (9/1982), Musique tsigane et paysanne (12-13/1984). Rubrică permanentă „Point de vue roumain sur...” vizează mai ales scriitori francezi: Raymond Queneau, André Gide, André Malraux, Gérard de Nerval, Guillaume Apollinaire. Alte rubrici: „Recherches sur la littérature orale”, „Rubrique de la traduction”, „Compte-rendu”, „À travers l’histoire roumaine”, „Convergences”, „Varia”. Numărul 8 din 1982, coordonat de Jean Lacroix și Jacques Bouet, este consacrat integral lui Mircea Eliade, sumarul cuprinzând două
DIALOGUE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286758_a_288087]
-
lui I. C. Săvescu, încercări într-o poezie cu langori verlainiene, imagistică macabră și fabulă simbolică. Traducerile, amestecate, trădează totuși preferințe pentru înnoire: Baudelaire (Urâtul, Femeia, tălmăcite de Mircea Demetriade), Rollinat (din Nevroze dă o versiune românească B. Florescu), Gérard de Nerval, E. A. Poe (Umbra, traducere de I. C. Săvescu). Aici Catulle Mendès, J.-M. de Heredia, J. Lemaître, H. W. Longfellow apar alături de Burns, Petöfi, Th. Moore, Voltaire, Pope, J. L. Runeberg. S.C.
DUMINICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286905_a_288234]
-
cu Tatiana Nicolescu și Madelaine Fortunescu); G. B. Marino, Florilegiu, pref. trad., București, 1976; M. I. Lermontov, Poezii, pref. trad., București, 1977; René de Solier, Arta și imaginarul, pref. Ion Pascadi, București, 1978 (în colaborare cu Marina Dimov); Gérard de Nerval, Poezii, pref. Vasile Nicolescu, București, 1979; L.N. Tolstoi, Copilăria, adolescența, tinerețea, București, 1980. Repere bibliografice: Regman, Cronicari, 129-140; Constantin, Despre poeți, 88-94; Grigurcu, Teritoriu, 138-147; Caraion, Duelul, 42-44; Stănescu, Poeți și critici, 32-36; Poantă, Modalități, 214-220; Raicu, Structuri, 242-246; Petroveanu
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
imagiști” și “mitologizanți” eleganți grupați acum mai bine de zece ani (deși avînd volume publicate din anii ‘70) În jurul sintagmei “noua ficțiune”, preocupați de revenirea la literatura mată dar plină de fior de dinaintea Noului Roman, reprezentată odinioară cu strălucire (de la Nerval la Vian și Romain Gary). Lăsăm În urmă, deși poate vom reveni vreodată asupra ei, și literatura francofonă din Magreb (Tahar Ben Jelloun este cunoscut la noi printr-o traducere aflată sub egida editurii Univers și printr-o alta la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ironie, „ideile primite” nu sunt decât plasma, lichidul amniotic în cuprinsul căruia eul rămâne indicibil, cu toate că infinit exprimabil. Totul e reluare de motive romantice: dublul, copilul „alchimic”, motivul gemelarității (rivalizând aici cu echivalențele din romanele lui Michel Tournier), palingenezia. Hoffmann, Nerval, Novalis, Freud, Jung, Kafka, Baltrusaitis, Blake, Mircea Eliade, Bulgakov, Fournier, Durand, toți și toate, în numele unei atmosfere de o amețitoare abisalitate, ireversibil sub semnul morții și învierii, al cuplului adamic (Cezara eminesciană și analiza lui Mircea Eliade din Insula lui
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]
-
se odihneau pescărușii și unde-și punea el seara undițele de pescuit cu momeală a devenit acum o tavernă, Pescărușul. Terenurile au fost vândute unor nemți, englezi, scandinavi. Se întâmplă aceleași lucruri ca și altor insule visate: nici Cythera lui Nerval nu mai corespundea fanteziilor imaginației. Pentru Kleanthis toată distanțele păreau acum mici "fiindcă ele crescuseră în imaginația sa"205. De câte ori în timp ce naviga, n-a urcat cu gândul această scară! Astfel încât acum scara reală i se părea falsă, și reală cea
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ca dramaturg, cu drama sa despre poetul englez "Chatterton" (1835), probabil cea mai bună operă a sa. [[Fișier:Stendhal.jpg|thumb|upright| [[Stendhal]]]] Poeții romantici francezi din anii 1830 până în anii 1850 îi includ pe [[Alfred de Musset]], [[Gérard de Nerval]], [[Alphonse de Lamartine]] și bombasticul [[Théophile Gautier]]. [[George Sand]] a fost cea mai remarcabilă printre scriitoare, fiind figura centrală a scenei literare pariziene, fiind faimoasă atât pentru romanele sale, cât și pentru relația ei cu [[Chopin]] și alte figuri marcante
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
1939-45 • Crucea Valorii Militare • Medalia Rezistenței • Medalia Evadaților • Ordinul Palmelor Academice • Ordinul Meritului Agricol • Ordinul Meritului Maritim • Ordinul Artelor și Literelor • Dramaturgul Népomucène Lemercier a refuzat să depună jurământ împăratului și dinastiei, La Fayette și poetul Jean-François Ducis, Gérard de Nerval, George Sand, Honoré Daumier, Littré, Gustave Courbet, Guy de Maupassant, Maurice Ravel (care a refuzat pe loc această distincție fără sa ofere explicații), Pierre și Marie Curie, Eugène Le Roy, Jean-Paul Sartre, Simone de Beauvoir, Albert Camus, Antoine Pinay, Brigitte
Legiunea de onoare () [Corola-website/Science/308157_a_309486]
-
pentru artă" și unul din maeștrii școlii parnassiene. s-a născut la 30 august 1811 în Tarbes, orășel în sud-vestul Franței, familia se stabilește însă la Paris, unde Gautier frecventează școala elementară și liceul ""Louis-le-Grand"", împreună cu viitorul poet Gérard de Nerval, care îi va deveni prieten. La început ar fi dorit să devină pictor, ia contact totuși cu cercurile literare din jurul lui Victor Hugo și este prezent la premiera piesei acestuia, "Hernani", care a declanșat în rândurile publicului legendara bătălie între
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
nereceptivă la lirică, a avut totuși șansa să-și vadă tipărite versiunile din poezia completă a lui Georg Trakl (2001), Guillaume Apollinaire (2002) și Arthur Rimbaud (2003), tălmăcirea unei bune părți din versiunile lui Georg Heym (1986]]) și Gérard de Nerval (2000) și doar "Rugăciunile" (1998) și "Ceaslovul" (2000) din Rainer Maria Rilke, poetul său preferat. A lăsat în manuscris transpunerea integralei operei poetice a lui Rilke și a lui Goethe (aici intrând și cea de-a treia versiune românească a
Mihail Nemeș () [Corola-website/Science/312944_a_314273]
-
un stil cu totul neobișnuit în Portugalia, stil care a stârnit nedumerirea și neînțelegerea contemporanilor săi, obișnuiți cu uneltele retorice ale romanticilor francezi de la 1830. Eça de Queirós introducea în literatura portugheză un romantism de inspirație germană (Michelet, Gérard de Nerval, Heine, Baudelaire). Mai târziu, cunoașterea realismului lui Flaubert, influența Cenaclului lui Antero și lectura atentă a lui Proudhon îi vor cristaliza, în jurul anului 1870, structura ideologică, îi vor disciplina fantezia tumultuoasă și îl vor înarma cu o concepție clară despre
Eça de Queirós () [Corola-website/Science/310218_a_311547]
-
excesul formal ar anula mișcarea ideii și „simțământul" (Despre poezia descriptivă). Florescu utilizează noțiuni și definiții din Buffon, teoretizează asupra apropierii dintre pictură și poezie, dar și asupra armoniei imitative. Mereu limitat în aprecieri de dogma sa clasicistă (poeziile lui Nerval sunt „bizareriile minții sale bolnave", Baudelaire nu este niciodată citat), emite uneori și observații interesante, cum ar fi cea despre importanța decorului în romantism, parnasianism, simbolism. Când iese din chingile metodei pentru a analiza o operă (Gr. Alexandrescu, Al. Vlahuță
Bonifaciu Florescu () [Corola-website/Science/328167_a_329496]
-
() a fost o chimistă și fiziciană franceză. s-a născut la <time class="nowrap" datetime="1898-10-18">18 octombrie 1898</time> la Marseille, fiică a Evei Esther născută Fitt și a lui Jacob Nerval Montel, negustor. Aceștia făceau parte din descendenții Juifs du Pape (Evreilor Papei), instalați de mai multe generații în sudul Franței. Ea și-a petrecut copilăria între Marseille și Montpellier. Din legătura ei cu Paul Langevin s-a născut Paul-Gilbert Langevin
Éliane Montel () [Corola-website/Science/334728_a_336057]
-
Monolog de nebun, monolog de poet". Euresis. Cahiers roumains d' études littéraires et culturelles, 2008, Vol. 3-4, pp. 49-64. Vanhese G. , "Mitul îngerului căzut la Eminescu, Lamartine și Vigny". Synergies Roumanie, 2008, Vol. 3, pp. 141-157. Vanhese G. , "Aloysius Bertrand, Nerval și imaginile matriceale". În Transfigurer le réel. Aloysius Bertrand et la fantasmagorie, Claudon F., Perrot M. (ed.), Dijon: Centre Georges Chevrier, 2008, pp. 109-121. Vanhese G. , "Albania în opera lui Panaït Istrati". În Deux migrants de l´écriture. Panaït Istrati
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
Jorge Semprun". Quaderni del Dipartimento di linguistica dell\'Università della Calabria, 2006, pp. 227-241. Vanhese G. , "Rătăcirea în labirint. Prima căutare inițiatica a lui Panaït Istrati". Caiete critice, 2006, Vol. 10-12, pp. 102-106. Vanhese G. , " Sous le signe du Phénix. Nerval, Celan et Quasimodo". Plaisance, 2006, Vol. 7, pp. 141-151 .Vanhese G. , "De "Tristan et Iseut" à "Luceafărul". Două mituri ale pasiunii în opera lui Paul Celan și d'Ingeborg Bachmann". România orientale, 2006, Vol. XIX, pp. 89-102. Vanhese G. , "Cîntul
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]
-
a cură di), : L\\\'Harmattan Italia, 2001, pp. 305-317 Vanhese G. , Paul Celan și cuvîntul sacrificial". Îl Bianco e îl Nero, 2001, Vol. 4, pp. 219-222. Vanhese G. , " Fiice de foc și fiice de umbra, despre "Jemmy" de Gérard de Nerval". L' analisi linguistica e letteraria, 2001, Vol. 9, pp. 113-132. Vanhese G. , "A propos de itinerariul românesc al lui Paul Celan. Réflexii asupra ediției lui Giuseppe Bevilacqua". România orientale, 2000, Vol. 13, pp. 163-175. Vanhese G. , "A traduce indicibilul, Stéfan
Gisele Vanhese () [Corola-website/Science/337237_a_338566]