372 matches
-
Compania lui Isus. La Lyon Îi Întâlnește pe Daniélou și Henri de Lubac, care-i este profesor. Aici Îi descoperă și aprofundează pe Părinții Bisericii. Va scrie cărți despre Origen, Grigore de Nyssa și Maxim Mărturisitor. Autor prolific și cititor nesățios (Henri de Lubac Îl socotea „unul dintre cei mai culți oameni ai epocii”), Von Balthasar a părăsit ordinul iezuit În urma Enciclicii Humani generis, În semn de dezaprobare și, implicit, de solidaritate cu prietenii săi ostracizați. Capodopera sa rămâne Gloria și
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Draperia din spatele vorbitorului chiar tremură un pic. Plan cina dorește probabil să audă totul, fără să fie văzută. Vipsania suspină cu inima grea. Și ea ședea întotdeauna prin apropiere când Tiberius citea în public. Se ascundea și sorbea cu urechi nesățioase toate elogiile care i se aduceau. Ba și cânta pe versurile lui, compunând și acompaniindu-se la chitară, fără să o fi învățat altcineva decât dragostea - cel mai bun dascăl. Bătrâna o privește compătimitor. Se întreabă de ce, apoi își dă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
raportul celor două complementare himerice reprezentând foamea și setea. Astfel, naratorul lansează afirmații care, în măsura în care uimesc și cutremură imaginația receptorului, sunt convertite cu succes în imagini comice, ornamentate de tragedia degradării spiritului(„al dracului o nanie de om”, „grozav burduhan”, „nesățios gâtlej”). Și destinul acesui uriaș, generalizat sub forma biblică a Septuagintei, este codificat în cifra două zeci și patru, aceasta marcând legătura de ordin fatidic existentă între himericii Setilă și Flămânzilă. Împreună, ei formează întregul necesar supraviețuirii lui Harap-Alb și
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
care îi rămăsese Portugaliei de a nu pierde totul. Era inutil să se mai vorbească despre drepturile istorice ale Portugaliei, inutil să se evoce măreția operei celor dintâi descoperitori și colonizatori ai Africii - toți portughezi, - inutil să se critice planurile nesățioase ale imperialismului englez în Africa. Realitatea era mult mai simplă și mult mai tristă: la sfârșitul secolului XIX, Portugalia nu mai reprezenta nimic - nici ca forță militară, nici ca putere maritimă, nici ca prestigiu economic, social și politic, - în timp ce Anglia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați și înlăcrimați continua să mediteze, cotrobăind și orbecăind cu gândul în labirintul măruntaielor ei îmbuibate, în căutarea victimelor. Când reuși să
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scânduri...!!” Ne având alternativă, Tony Pavone Îi oferi bonul de materialul solicitat sperând să fie lăsat În pace. Cu banii rezultați din vânzarea materialului putea trăi boierește un an de zile.Iar dacă, pofta lui de câștig fără muncă era nesățioasă, șantierul avea destui tehnicieni pe care-i putea șantaja, amenințându-i...!! Curând Însă, spre surpriza lui Tony Pavone, hrăpărețul era neînduplecat. Câteva zile mai târziu Mingoti opținu de la Tony Pavone zece mii de cărămizi iar după aceea Îi mai ceru două mii
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
noiembrie 1491) Șeicul Astaghfirullah avea un turban mare, umeri înguști și vocea dogită a predicatorilor din Moscheea cea Mare, iar în anul acela, barba lui aspră și roșcată căpătă o nuanță cenușie, care conferea chipului său colțuros acea aparență de nesățioasă mânie pe care avea s-o ia cu sine drept bagaj la ceasul plecării în bejenie. Nu-și va mai vopsi niciodată părul cu hena, hotărâse el într-un moment de lehamite, și vai de cel care îl întreba din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ceremonie și acoperite cu vagoane de beton din ordinul unei clici trădătoare - guvernanții de atunci în frunte cu nefericitul Miron Cristea, Patriarh al Bisericii noastre și Prim Ministru, patronați de un criminal purtător de coroană, Carol al IIlea, hain și nesățios băutor de sânge. Am vizitat acest subpământen „mausoleu”, în vara anului 2002, criptă tăinuită. Parametrii uriași de beton stau mărturie dramaticei însângerări din noaptea Sfântului Andrei, 30 noiembrie 1938, adâncuri nemuritoare, groaza zilelor de atunci și trezire sfântă pentru vremi
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lui Danny, spre cuștile refrigerate. Din cald, aerul deveni congelat, schelălăiturile deveniră mârâituri și niște forme întunecate săreau, izbindu-se de ușile din plasă de metal ale cuștilor. Cormier zise: — Gulo luscus. Glutonul. Carcajou - spirite malefice la indieni. Cel mai nesățios carnivor de pe lume și cel mai violent mamifer, din creștet până-n tălpi. După cum ziceam, admir gustul asasinului tău. Danny găsi un unghi însorit, o porțiune pătrată din mijlocul țarcului, se lăsă pe vine și se uită, apropiindu-se de plasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de scoțian și de armele din crescătoria lui Terry Lux. Ceea ce l-a convins în final că asasinul era Coleman a fost pofta din spatele acelor mușcături oribile. Coleman era pofta întruchipată. Coleman dorea să fie cel mai vicios, cel mai nesățios animal de pe pământ, iar acum dovedea că așa era. Lesnick știa că dacă l-ar fi prins, polițiștii l-ar fi ucis pe Coleman. Știa că trebuie să încerce să-l interneze într-un sanatoriu înainte să mai omoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
costisitoare a fost restituită magazinului păgubit, iar tatăl - azilului de securitate maximă din care fugise. Acesta a fost, de fapt, momentul care l-a schimbat pe micuțul Daniel; privirea sa cețoasă, melancolică, brusc devenită fixă și cercetătoare, s-a așezat nesățioasă pe lucrurile din jur! Copia robotului răpit a fost reconstituită rapid din electrocasnicele disponibile. Era însă mult mai înalt și mai periculos: după ce i-a pus bateriile, curtea și mașina vecinului au fost pârjolite, iar fratele mai mare electrocutat letal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
nici un strigăt. Într-un moment, oamenii aceia își pierduseră cerul și pământul și, asemenea frunzelor veștede, căutau acum un loc unde viețile le puteau fi cruțate. — Nu lăsați unul să scape viu! — Fugiți după ei! Doborâți-i! Învingătorii, împinși de nesățioasa poftă de sânge, îi măcelăreau pe cei din clanul Ikeda oriunde îi găseau. Pentru niște oameni care-și dăduseră deja propriile vieți uitării, răpirea violentă a vieților altora nu părea nimic mai mult decât un joc de flori care cad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
intensă perioadă din viața unui bărbat. Câtă vreme era ocupat până peste cap cu problemele externe ca Bătălia de la Muntele Komaki, la fel de mult îl solicitau și afacerile interne, cum ar fi fost administrarea dormitorului. Și astfel, trăia într-un stil nesățios, zi de zi, cu vitalitatea omului sănătos - într-o atât de mare măsură, încât un observator s-ar fi putut întreba cum mai era în stare să discearnă lucrurile comune de cele ieșite din comun, gestul mărinimos de cel discret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
uniforma, nici ordine și rapoarte. Inutilitatea investigației se afla în înseși premisele ei, știa, rezultatele nu însemnau nimic. Lipsa dovezilor nu semnifica mai mult decât abundența lor și probele măsluite erau mai convingătoare decât cele reale. Nu, nici măcar somnul, la fel de nesățios și imprudent pe cât de urgentă, hămesită, imprudentă fusese partida de amor, nu absolvea manechinul de suspiciunea de care nimeni nu mai avea dreptul să fie absolvit. Mai ascultă, o clipă, înainte de a pleca. Nimic, neant, nici o mișcare. Ieși, sleit, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rapid și feroce al sângelui care duduie în cinstea adoratei! Emilia nu auzea sau auzea altceva, continua să zâmbească, îngăduitoare. „Tu, tu ești diavolul! Nepăsarea și bucuria ta, nepotolite... Tu, nimfa răscoaptă, iapa în călduri. Perfectă, ca fructul oprit. Elementară, nesățioasă. Simplă, ca lumina și moartea. Tu, spurcăciune venerată, dorită de toți“... Profesorul se încovoiase, copleșit de vorbele ce nu se rosteau. Transpira, înnebunit de miracolul clipei care va pieri. „Emoție, atâta sunt. Emoție turbată, sorella. Emoția mă ruinează. Mă sălbăticește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Communications. Între timp, domnișoara Cleath‑Stuart recunoaște că ar vrea să o vadă pe Becky plecată. „Mi‑ar prinde bine să am mai mult spațiu pentru activitățile mele“, ne‑a spus ea. „Poate îmi voi închiria un birou.“ CHELTUITOAREA SECOLULUI Nesățioasa de 26 de ani, care stă la pretențiosul hotel Four Seasons, ne‑a mărturisit că habar nu are care este prețul pe noapte al camerei. Reporterul nostru a urmărit‑o spărgându‑se în figuri, cheltuind peste 100 de dolari numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
iubirea avea nevoie de înnoiri. Știau și asta. Se străduiau să i le ofere. Numai că oricând, oricând se putea ivi și... neprevăzutul. PAGINĂ NOUĂ 11 Degetele se desprindeau cu greu din ultima lor încleștare. Urmă ultimul sărut, o sorbire nesățioasă din sufletul celuilalt. În sfârșit, ultima privire, marcată de tumultul dăruirilor și epuizărilor succesive din cele două nopți nedormite. Nanone se cuibări cu un oftat prelung între pledurile din sanie. ― A fost o veritabilă beție cerească. Adio, dragul meu Orfeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
rece, aproape înghețat, ca de statuie sub ninsoare, și jarul arzător dinlăuntrul ei, care îl sorbea tot mai adânc, ca să îl prindă apoi ca pe o pradă în colul arzător, în acel inel interior de foc. Mângâieri fără sfârșit, sărutări nesățioase, vârtejuri de plăcere. Și senzația, cu totul nouă, de înălțare a minții, de desprindere, de plutire în tărâmuri clare, prin spații de liniști depline. Clucereasa Elenca așeză încă o buturugă peste focul aproape stins și flăcările îmblânziră iar întunericul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Se „nimerise” alături de Marioritza.. Locul era extrem de strâmt, așa că el o ținea pe după umeri. Fluturarea unei șuvițe de păr îi mângâia ba obrazul, ba fruntea și îl făcea tot mai conștient de prezența ei și de setea lui tot mai nesățioasă de fericire. Simțea că era genul de femeie care i-ar fi putut debloca toate resorturile plăcerii, care i-ar fi putut desfrâna dorințele. De când o văzuse prima oară la acea vânătoare cu șoimi, de când o zărise plutind ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ah, Nanone! De-ai ști câte versuri mă asaltează, steaua mea de zăpadă!... Închise ochii și imaginea acelei cântărețe și dănțuitoare îi apăru atât de vie, încât putu să-i simtă respirația, multele, feluritele ei mângâieri și sărutări până când viermele nesățios și băgăreț, organul cel pricăjit se grozăvi dintr-odată. Știu, știu, neghiobule! Tu recunoști întotdeauna femeia aia și numai pe aia. Hmm! Hai s-o spunem altfel!... Mmm!... Satiri, pani, silvani... Pa-pam, pam, pa-pam... Da, ține-o tot așa!... Satiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
în fiecare zi. Poate că ceea ce trezea Marioritza în el nu era decât o mare curiozitate. În felul ei de a fi nu regăsea nimic din comportamentul unei soții sau mame și nici trăsăturile umile, descurajate sau, dimpotrivă, șirete, perfide, nesățioase, calculate și răzbunătoare, chiar malefice ale femeilor singure. Ea nu se încadra în nici o categorie. Nu era nici înger, nici demon, dar nici muiere propriu-zisă. Era liberă și stăpână, deloc stânjenită de libertatea ei. Dovedea o putere deosebită asupra bărbaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cât să conțină necesarul de hrană pe o zi al unui ciobănesc german și erau absolut delicioase, așa că am pornit să sorbim fericiți. Care mai e viața pe la sală? mă Întrebă Tom În timp ce-și termina, dintr-o sorbitură nesățioasă, berea de ginseng, a cărei etichetă ne spunea că, printre alte beneficii colaterale, Îmbunătățea potența. Făcu semn chelneriței să-i mai aducă una, simțind probabil că trebuia să se alimenteze constant dacă voia ca rezultatele promise să fie eficiente. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
să Înghită, de fiecare lună plină, prepuțul unui băiețel proaspăt circumcis. Fără rezultat. Și trebuise să se resemneze. Dar, pentru a evita ca această infirmitate să-i micșoreze prestigiul În rândul celor apropiați, Își construise o solidă reputație de amant nesățios, târând În urma lui, pentru cea mai scurtă deplasare, un harem exagerat de bogat. Performanțele sale reprezentau un subiect obligatoriu În anturaj, nu arareori ofițerii săi, și chiar oaspeții străini, se informau despre isprăvile sale, Îi lăudau energia nocturnă, Îi cereau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]