365 matches
-
tot o parabolă neagră, dominată de simboluri rău prevestitoare și dublată de o eseistică morală și filosofică de bună calitate. Daniel Petric trăiește într-o veșnică stare de criză, este, ca și naratorul, „un fanatic al nesupunerii”, „un bigot al nesăbuinței”, în conflict cu toate sistemele (familie, societate etc.). Tatăl - pictor de succes - este un tip lamentabil de conformist, simbolul autorității represive. Fiul fuge de el și viața lui devine un șir de eșecuri. Este obsedat, oriunde ajunge, de ideea imposturii
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
Eu, unul, nu-mi murdăresc buzele cu-o pipă, ca alde Stubb, dar îmi plac trabucele - iată deci nouă sute și șaizeci de trabuce. Hai, Flask, cațără-te pe catarg și deschide-ți bine ochii! Cum să numesc asta - înțelepciune sau nesăbuință? Dacă-i cu adevărat înțelept, are în tot cazul înfățișarea unui lucru nesăbuit; iar dacă e nesăbuit, are totuși și ceva înțelept într-însul. Dar ia uite-l pe moșul de pe Insula Man - trebuie să fi fost dricar, înainte de a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
care, prin flexibilitatea lor, pot să-i permită să atenueze sau chiar să evite conflictele. Acesta este un semn de prudență În care intervine rațiunea. Cei care Însă continuă să se avânte, mânați de pasiuni, cad adesea victime propriei lor nesăbuințe. Succesul În viață, ca și eșecul, Își are originea În natura persoanei, În felul În care aceasta Își Înțelege propria viață, proporțional cu posibilitățile sale. Echilibrul pe care-l dă măsura tuturor lucrurilor se aplică și În cazul acesta. Nu
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dedesubt. — Zarzavaturile nu trebuie preparate la foc, ci doar un pic stropite cu untdelemn și oțet, și gata, facem economie la lemne. Libertul sesizează momentul prielnic și se grăbește să se arate de acord: — Așa e, luminate stăpâne, e o nesăbuință din partea cuiva să nu se preocupe de economie. — Iar începi! se jeluie principele. Îndeasă smucit un nou pumn de țelină în gură. Răbdător, se cretarul rămâne în picioare. După câteva clipe, se aventurează totuși: — Mai sunt și jocurile în onoarea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Palatin. Narcissus l-a mituit pe bibliotecar... — Până când Plautius Silvanus a mirosit ceva, hohotește vesel principele. Nu, nu, Urgalanilla i-a turnat maică-sii, scorpia de nevastă a lui Plautius. Se plesnește, speriat, cu palma peste gură. — Iartă-mi nesăbuința, cezare! Augustus îi face semn cu mâna să se liniștească. Își reazămă apoi, gânditor, falca în palmă. Că soaței lui Plautius Silvanus nu îi e pe plac un astfel de ginere nu-l miră. Sclifosita aia se crede descendenta regilor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
aur, de cristal ori de murin. Cum să nu nesocotească niște copii fără minte ca ei ulcica strămoșească din lut de Tibur sau chiar băutul din pumn? Cum s-o asculte, când ea le recomandă cumpătarea, iar el le permite nesăbuința? Însă, de-l întrebi, nici Gallus nu știe ce înseamnă bogăția. Sau dacă preferă să aibă mult ori destul. Cine are mult dorește și mai mult, ceea ce arată că nu are destul. Pe nimeni banul nu l-a făcut bogat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ani de activitate misionară, iezuiții dobândiseră la Nagasaki biserici cu autonomie atât administrativă, cât și juridică, semănând astfel în mintea autorităților japoneze grăuntele îngrijorării și al îndoielii. „Dacă aș fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu mai e nevoie să spun că ceea ce a trăit domnul Ōhashi pe data de 20 martie 1995, n-a fost deloc o glumă. Este o vorbă: „Oricât de mică ar fi fericirea unei familii, ea va fi invadată cu nesăbuință de o violență care întrece limitele imaginației și care nu a fost experimentată până în prezent.“ Autobuzul a venit în stația Koiwa mai devreme cu două minte ca de obicei - o farsă a destinului - de aceea el s-a urcat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
vrut să adun cât mai multe informații despre ceea ce s-a întâmplat, așa că pierdeam nici o știre. Acum mi-a trecut. Nu mai vreau să văd nimic legat de atac. Dacă se difuzează vreo știre despre acesta la televizor, schimb canalul. Nesăbuința acestor fapte mă scoate din sărite. Mai ales când mă gândesc la cei care au fost sacrificați și la cei care încă mai suferă. Și acum, când un reportaj atinge acest subiect, simt o presiune în piept. Nu vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu spunem prea multe...“ Aluzii fine care să nu dea nimic de bănuit. Când făceam pregătirile pentru romanul Cronica păsării-arc, am studiat „Incidentul Nomonhan“ din 1939. Cu cât mă documentam mai mult, cu atât eram mai uimit de negljența și nesăbuința sistemului de comandă al Armatei Imperiale. Cum a putut să fie dată uitării o tragedie fără sens ca aceasta? În timp ce strângeam materiale pentru atacul cu sarin, am fost șocat să constat că societatea nostră închisă, care caută metode de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sfârșit. M-a făcut să înțeleg că nu pot găsi răspunsul la oamenii din Aum. Nu consider crimele sectei Aum ca fiind niște fapte nesăbuite. Acesta a fost unul dintre scopurile lor religioase. Bineînțeles că la mijloc a fost și nesăbuință, dar și un punct de vedere religios care a intervenit aici. Asta voiam eu să știu. Părerea mea este că doar Asahara și Murai Hideo puteau să-mi explice de-a fir a păr. Ceilalți membri erau doar niște pioni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
grele și-au rostit, gânduri au mocnit, moartea și-au dorit, spre ea au gonit, de ea au fugit, iar s-au întâlnit. De bolți s-au aninat, cu colți ce-au veninat, hulpăvind credința, vomitând dorința, 'nlocuind căința cu nesăbuința. S-au jurat, s-au înjurat, jur împrejur s-au căutat, s au certat, s-au împăcat și la urmă n-au aflat de au fost doi, unul de Moarte și-altul de Viață, sau unul doar cu îndoită față
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
și taxiurilor ce se Îndreptau amenințător spre el direcția În care intenționa să meargă. Putea fi călcat, dar nu se putea dezbăra de stilul său de a merge, hotărât, orbește. Cu hoțul de buzunare ne aflam Într-o zonă mărginașă nesăbuinței. Știa că omul lucrează pe linia Riverside. Îl văzuse furând din genți și raportase la poliție. Raportul nu păruse a fi de mare interes pentru poliție. Sammler se simțise ca un nătărău pentru că se dusese imediat la o cabină telefonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
de către Shula. Ea credea că e Prospero. El putea face cultură frumoasă. Putea compune niște memorii de cea mai Înaltă distincție, atât de magice Încât lumea și-ar aminti multă vreme ce lucru superior era să fii un Sammler. Răspunsul nesăbuinței personale la nesăbuința publică (Într-o epocă a exagerării) era mai multă distincție, mai multe realizări Înalte, mai multe briliante năucitoare presărate Înaintea omenirii În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
credea că e Prospero. El putea face cultură frumoasă. Putea compune niște memorii de cea mai Înaltă distincție, atât de magice Încât lumea și-ar aminti multă vreme ce lucru superior era să fii un Sammler. Răspunsul nesăbuinței personale la nesăbuința publică (Într-o epocă a exagerării) era mai multă distincție, mai multe realizări Înalte, mai multe briliante năucitoare presărate Înaintea omenirii În admirație. Perle la porci? Domnul Sammler, gândindu-se la rabinul Ipsheimer, la care Îl târâse Shula ca să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
aproximativ 48% din ansamblul populației sale. Așadar, aproape jumătate din suprafața țării noastre și tot atât din populația ei ar fi fost smulse de sub autoritatea statală românească și "alocate unui complex statal industrial" cum se exprima fără reținere geograful Valev. Nesăbuința unui asemenea plan atesta, cu toată evidența, disprețul față de poporul român, de suveranitatea și dreptul său inalienabil la integritate și existență de sine stătătoare; acesta ar fi dus la transformarea României într-o fărâmițare statală; deci, dispariția sa ca stat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al unei Europe care s-a integrat și are o politică externă și de securitate comună)? Este această situație un caz de o subtilitate inaccesibilă, chiar și pentru mințile noastre obișnuite cu acestea, ori este vorba doar de o pură nesăbuință? Acceptă oare Uniunea Europeană și statele ei membre ca, în ceea ce privește Dunărea, să fie tratate ca și cum s-ar afla sub protectoratul Federației Ruse? Dar, de crearea unei asemenea situații bizare de hocus-pocus, împotriva logicii și a bunului simț nu sunt lipsiți de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
m-am bucurat când Warda a apărut pe vas, mi-a explicat mai târziu mama. Am suportat mereu în tăcere abaterile lui Mohamed. Purtarea lui mă umilise în ochii tuturor vecinilor și întreaga Granadă ajunsese să-și bată joc de nesăbuințele lui. Cu toate astea, îmi spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura, se va întoarce la tine!“ Până atunci, mă resemnasem să-mi plec răbdătoare capul. Dar fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
de Sinai, unde aerul este sănătos, alții în direcția oazelor, alții de asemenea spre Egiptul de Sus, dacă aveau acolo o reședință. Nenumărate ambarcațiuni s-au încrucișat curând cu noi, ca niște jalnici ciorchini de fugari. Ar fi fost o nesăbuință să merg mai departe înainte de a cunoaște întinderea răului. Am acostat așadar la malul dispre răsărit, într-un loc pustiu, hotărâți să stăm acolo cât va fi nevoie, luându-ne hrana din mărfurile transportate și schimbând locul în fiecare noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
el. Omul cu cât se agită, strigă, se teme, se supără, cu atât își pune un zid al neșansei! Căci tot ce trimite cu ură, patimă, primește înapoi ca un bumerang! Degeaba atâtea vâltori între lumi, toate sunt capcane ale nesăbuinței! Omul, un astru coborât în noroiul pământean de care s-a murdărit și-a primit necesitatea redobândirii stelare! El a căzut pe pământ pentru că și-a pierdut echilibrul cosmic! A devenit ponderabil din cauza neprimirii în el însuși, în Ordinea veșnică
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
avea de primit o moștenire; foarte mulți erau declarați de părinți drept niște firi simțitoare, cu dor nespus de casă și familie - părinții lăsau să se Înțeleagă că le era teamă ca nu cumva, de dor, odraslele să facă vreo nesăbuință; mama unuia Înnebunise de grija fiului plecat: urla toată ziua, legată de pat, și voia să-l vadă neapărat; frații și surorile nunteau; tatălui altuia i se furaseră caii - și nici măcar nu erau ai lui, ci ai CAP-ului, Încurcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nu va mai fi nevoie să ne facem griji din cauza lor. Sergentul major Malik-el-Haideri nu se încumetă să-l contrazică iarăși pe cel al cărui grad era cu mult deasupra lui, dar ministrul vorbi în locul lui. Poate că e o nesăbuință, acceptă. Dar sergentul și locotenentul se află aici pentru că sunt singurii care au avut de-a face cu acest sălbatic și opinia lor e foarte importantă... Ce părere aveți despre asta, domnule locotenent? — Gacel e capabil de orice, domnule... Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
destul acid în corpul ei ca să facă o gaură în cocă mare cât sala asta. Nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar putea întâmpla cu circuitele de control care sunt integrate în ea. Nu ne putem permite această nesăbuință. Nu încă. ― Nu încă? se miră Parker. Sentimentul de neputință îl făcu să-și uite o clipă mânia.) Câți dintre noi mai trebuie să moară ca să vă dați seama? Ca să pricepeți că numai așa îi venim de hac bestiei? ― Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întoarse din nou în cameră, la fereastră. Făcea adeseori acest lucru. Culcată pe canapea, cu picioarele descălțate atârnându-i în jos, Diane îl urmărea. Diane Sedleigh era cea mai distinsă prostituată din Ennistone. (Bărbatul cu care se măritase cândva, din nesăbuință, se numise Sedley, dar Diane își spusese că Sedleigh sună mai elegant.) Era o femeie scundă, mlădioasă, cu un păr negru foarte drept, tuns scurt și arcuit într-o curbă terminată într-un șpiț de fiecare parte a obrajilor. Ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]