252 matches
-
generează noi probleme, dar mintea le răspunde cu eforturi reînnoite până când gândirea atinge un grad de sofisticare ce este inimaginabil în cazul modului de gândire tradițional. O lume care se schimbă nu se pretează tipului de certitudine tipic unei societăți neschimbătoare, dar, cu toate imperfecțiunile gândirii, poate genera cunoștințe neprețuite. Abstracțiunile oferă un număr infinit de perspective. Atât timp cât dispunem de o metodă relativ eficientă de a opta pentru una dintre ele, modul de gândire critic ar trebui să fie mai aproape de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
de gândire critic ca și existența unor explicații alternative pentru modul de gândire tradițional. Societatea deschisă Când mi-am construit cadrul conceptual, priveam societatea deschisă ca fiind idealul de societate în schimbare, opusă societății organice, care este idealul de societate neschimbătoare. De atunci, mi-am revizuit părerea. Acum văd societatea deschisă ca fiind destul de stabilă și rămânând deschisă la inovații și îmbunătățiri. Schimbarea bruscă și incertitudinea pot crea o amenințare la adresa existenței societății deschise. Voi prezenta în cele ce urmează schema
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
incontestabilă pe care urmărește să o impună. Pentru a depăși această dificultate, pot fi necesare eforturi mentale extraordinare. Oricât ar încerca, modul de gândire dogmatic nu poate recrea condițiile caracteristice celui tradițional. Principala diferență este că o lume cu adevărat neschimbătoare nu poate avea istorie. Odată ce apare conștientizarea unor conflicte trecute și prezente, explicațiile își pierd caracterul inevitabil. Aceasta înseamnă că modul de gândire tradițional este limitat la primele stadii ale evoluției umane. Doar dacă oamenii și-ar putea uita istoria
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
să fie privită ca o posibilitate practică. Se poate alege doar între modul de gândire critic și cel dogmatic. De fapt, modul de gândire dogmatic extinde ipoteza invariabilității îcare permite cunoașterea perfectă) asupra unei lumi care nu mai este perfect neschimbătoare. Aceasta nu este o sarcină ușoară. Din perspectiva capacității umane limitate de a înțelege, nici o explicație nu poate fi în totalitate conformă cu realitatea. Atât timp cât observația are un anumit impact asupra ceea ce e considerat adevăr indiscutabil, este sigur că vor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
Andrei, Sarkozy, Nicholas, Schiavo, Terri, metoda științifică procesul critic în î, revizuirea schemei lui Popper despre î reguli/convenții ale î, î în sfera socială, Sen, Amartya, Shultz, George, societăți: vezi și societăți civile; societăți închise; societăți deschise; societăți organice neschimbătoare, individ vs întreg în î, existența membrilor în î, î perfect schimbătoare, condiții sociale în î neschimbătoare, Soludo, Charles, suveranitate î ca anacronism, î în Uniunea Europeană, relațiile internaționale și î, Uniunea Sovietică, administrația Bush vs î Steinberg, Saul, Strauss, Leo
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
reguli/convenții ale î, î în sfera socială, Sen, Amartya, Shultz, George, societăți: vezi și societăți civile; societăți închise; societăți deschise; societăți organice neschimbătoare, individ vs întreg în î, existența membrilor în î, î perfect schimbătoare, condiții sociale în î neschimbătoare, Soludo, Charles, suveranitate î ca anacronism, î în Uniunea Europeană, relațiile internaționale și î, Uniunea Sovietică, administrația Bush vs î Steinberg, Saul, Strauss, Leo, succes admirația față de î, cunoașterea realității pentru obținerea î, adevăr vs î baza instabilă a societății generată
[Corola-publishinghouse/Administrative/1960_a_3285]
-
nevoie decât de câteva săptămâni ca să-și găsească locul În noua lui lume, o lume În care acel om alb Încetase să mai fie un străin și devenise prezența permanentă care Îi Îngăduia să simtă că locul acela era sigur, neschimbător și fără nici o legătură cu trecutul. Numele meu este Adam de Willigen, Își spunea În acele prime luni, iar asta Îi făcea bine. Repeta vorbele cu glas tare, pentru că Îi era plăcut să le audă sunetul și ritmul, Îi făcea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
încă de la Aristotel drept o manifestare a unei forme distincte a reflecției filosofice, legată de problemele vieții umane, numită uneori și „filosofie practică”, diferită de „filosofia teoretică” sau metafizică, acea știință supremă (sophia) având ca obiect cunoașterea lucrurilor eterne și neschimbătoare . În spațiul filosofiei practice s-au exersat, în funcție de evoluția sinusoidală a raportului dintre cele două forme de filosofare, maeștri ai cugetării din diferite timpuri, dintre care mulți au practicat acest gen literar care este aforismul. Cicero, Seneca, Marc Aureliu, Erasmus
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
care i-o stîrneau denumirile răsunătoare îi stîrniseră o serie de reacții satirice: Petrofft, Dubrinch, Glinzer. Și faza aceasta fusese depășită pînă acum, de veacuri întregi, simple nume neîmpodobite de nici un fel de atribute cu adevărat încîntătoare îi distinseseră forma neschimbătoare. Era bineînțeles vorba și de faptul că fiecare nume purtat de el necesitase întotdeauna un loc de naștere și o grămadă de date relevante, treabă foarte obositoare. De asemenea era posibil să fi devenit mai neglijent. Spuse: ― Doar aveți dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cursa amețitoare fără să devieze și fără să se îngusteze. Nici să se lărgească. Kane își luă inima în dinți, și-și dădu drumul în căderi lungi întrerupte cu popasuri scurte. Fascicolul lanternei nu-i dezvăluia decât aceeași noapte monotonă, neschimbătoare. Iarăși obosit, se opri un moment și verifică toți senzorii. ― Interesant, zise pentru colegii lui, sunt sub nivelul solului, ― Te recepționez, replică Dallas. (Gândindu-se iar la ideea cu mina, întrebă:) Nici o schimbare pe parcurs? Peretele este din același material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
pune în versuri, în jocul sublim al formelor prozodice cât mai perfecte atâta dispreț și disperare? Voința esteticului estompează gravitatea ideației, transformă tragicul în "bucuria" nu doar a unui joc pur semantic, ci a creației, adică a descoperirii unui adevăr neschimbător al vieții, al lumii. Poetul filtrează tot ce trăiește exaltare, deprimare, lumină, beznă prin taumaturgia poetică. El are, în raport cu omul comun, șansa unei modalități superioare de exorcizare a dramei ontologice. Transfigurată liric, tristețea metafizică devine încântare. Scriind: "dacă îmi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
exploreze, să rearanjeze sau să îmbunătățească prin ceva universul vizibil. Misticul nu ia în seamă acel univers, nici măcar în manifestările lui supranormale. Deși el nu-și neglijează, așa cum declară dușmanii săi, datoria față de cei mulți, inima sa este dedicată întotdeauna neschimbătorului Unu.“ Ce spune Nae Ionescu? Scopul vieții mistice nu este dobândirea cunoașterii mistice, ci însăși viața mistică. Aceasta își are originea într-o nevoie mai adâncă decât cea de a cunoaște. Experiența mistică nu este o atitudine a conștiinței, ci
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
de zidul cetății. întinde dreapta goală spre cele două surori. Tocmai le-a povestit parabola cu păstorul care a regăsit mielul rătăcit. Bucurați-vă împreună cu mine, spune el, pentru că eu am primit înapoi ceea ce pierdusem. Existența e condusă de legi neschimbătoare, ar fi spus tatăl meu. Și aceste legi sunt mult mai simple decât credem noi. Cartea de față va fi rezultatul unei colaborări cu Biserica suedeză și eu nu am absolut nimic împotrivă. Da, sunt pregătit pentru aceasta. Mă străduiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
jonglând în acele dimensiuni cu legi proprii. Olimpia prea grăbită, nu am timp, mă grăbesc, devin motivația pentru a menține inerția. Ating ușa sacră, mare, familiară. Parcă pământul devine primitor. Sentimentul de siguranță este incredibil. Totul pare incredibil de stabil, neschimbător. Luminile aprinse, băncile din lemn, larghețea bisericii umplute cu oameni, vocea umană și atât de aproape de tine a preotului, intimitatea normală, simt cum sufletul a ajuns Acasă. Dumnezeu e infinit în extensie și micșorare, de aceea este în orice părticică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ar putea să plece, să se întoarcă la toată durerea aia? Aici rănile sunt închise, durerea pe jumătate vindecată, aici este în siguranță, iar eu sunt aici ca să-l fac să se simtă astfel, în siguranță, în viața neschimbată și neschimbătoare de zi cu zi. Nici un vultur nu-l poate răpi, nici un vultur care să-l ia înapoi în trecut, trecutul e sigur, nu poți păși în el a doua oară, e stabil și galben și sfărâmicios trecutul. Degetul nevăzut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a-l lepăda În lumină, Îmi văd nisipurile, cochiliile goale ale subțiorilor, apa tulbure Într-o lagună uitată, apa din uterul meu. O să-și spele trupul cu o bucată de săpun găsită În buzunar, o să se scufunde În această apa neschimbătoare, mereu schimbătoare ca o zi de ianuarie cu drumuri ascunse sub piele. Cer senin, Înghețat, ochi de sticlă. Urcă băiatul și urcă. Se-ndepărtează Bătăi puternice În ușă. Un glas butucănos de bărbat. — Doamna Almosnino! Doamna Almosnino! Bătăile se Întețesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aspecte fundamentale care tulbură viața Bisericii: primul vizează căderea Paștilor înaintea isimeriei cerești, iar al doilea aspect privește căderea Paștilor înainte de Paștele iudeilor. Fixarea Paștilor înainte de isimeria cerească (iar nu de cea astronomică) înseamnă "îndrăgirea lumii simțurilor în disprețul lumii neschimbătoare a gândului dumnezeiesc", această sărbătorire ducând la "săvârșirea a două Paști în cursul aceluiași an, lucru neîngăduit de Așezămintele apostolești"12. Mircea Vulcănescu operează o mică distincție între semnificația ontologică a Paștilor liturgic, al "săvârșirii și împlinirii jertfei" care se
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
o spune mulțimea corului În fața cetății la Theba (Sophocle, „Antigona”Ă. „Din toate minunile lumii nici una nu este așa de uimitoare ca omul. Cu ajutorul vânturilor năpraznice el spintecă valurile care mugesc În jurul lui. Pe cea mai mare divinitate, Pământul cel neschimbător și neobosit, el Îl brăzdează În fiecare an și Îl răscolește cu plugul. La fel știe să atragă și să Încurce În ochiurile lanțului neamul zburător al păsărilor, animalele sălbatice și peștii mărilor. Prin vicleșugul lui stăpânește fiarele codrului și
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
asimilat animalelor scîrboase, se tîrăște și se furișează; vîscos sau tentacular, răspîndește otrava și infecția... Iată deci o ultimă trăsătură specifică a povestirii mitice: aceasta își transcrie și își transmite mesajul îtitr-un cod pe care suntem îndreptățiți să-1 considerăm ca neschimbător în ansamblul său. Pentru analist acest lucru nu poate să nu capete o importanță deosebită, întrucît dintr-o dată devine evident faptul că un astfel de mesaj va putea fi decriptat numai aplicînd aceeași grilă. Fără îndoială, trebuie să ținem seama
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
un prezent al confuziei și al înfrîngerii. De aici și faptul că în legendarul de acest fel locul principal îl dețin principiile de continuitate și de stabilitate, valorile de permanență și de conservare. Este invocat pămîntul, pămmtul "care nu moare", neschimbător, hrănitor, matern, izvor al vieții renăscute ("Cel care e francez să aibă rădăcini în părnîntul Franței", Philippe Pétain, 25 august 1940). Este invocată și casa, casa care trebuie salvgardată, restaurată, reconstruită ("Să fie reclădită casa Franței", "să fie restabilită ordinea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și mai misterios. Fără îndoială, contextul istoric este trăit în mod conștient sau inconștient ca o realitate interioară, activă, imperioasă, cîteodată chiar ca o invazie. Nu putem însă uita că posibilitățile de exprimare ale eului sînt înscrise într-un registru neschimbător și, după toate aprecierile, destul de limitat. Consecințele în plan psihic ale marilor seisme ale istoriei, ale mutațiilor politice sau sociale de amploare sînt echivalentul unor potențialități care sînt aceleași, existente în fiecare individ. Claviatura vibrează, răsună diferit după cum se apasă
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
a lui Carr, complexitatea sa fiind dată de cele trei niveluri ale construcției filosofice: a. Nivelul individual natura umană este viciată, egoistă prin naștere, îndreptată către lupta pentru putere, caracterizată de o dorință nesățioasă de dominație (acel animus dominandi) și neschimbătoare. Acesta este omul politic. Însă el nu constituie decât o parte a omului real, care, în realitate, este un compozit de om politic, economic, religios, moral etc. Aceste caracteristici ale naturii umane se grupează în cele trei dimensiuni fundamentale ale
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
în cele șase principii ale realismului pe care le formulează în lucrarea sa Politics Among Nations: The Struggle for Power and Peace: 1. Politica (internațională) este guvernată de legi obiective ce se regăsesc în natura umană. Aceasta, susține Morgenthau, este neschimbătoare și orientată către câștigarea de putere și dominație asupra celorlalți. Pe baza acestor legi obiective ale politicii ce își au originea în natura umană este posibil să concepem o teorie rațională a politicii internaționale care să le reflecte fidel. Prin
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
a întâmpinat încă de la început domeniul Relațiilor Internaționale, adesea încorporat ad-hoc în sfere mult mai cuprinzătoare, precum științele politice, economia etc. În concluzie, realismul este o paradigmă conservatoare a relațiilor internaționale, ce are la bază o concepție a naturii umane neschimbătoare, dominată de voința de putere, de egoism și de răutate. Ea este produsul încercărilor teoretice de a construi o teorie care să explice comportamentul statelor prin identificarea unor factori pereni, care se detașează de circumscrierile situaționale și influențează comportamentul statelor
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
Zenon nu a găsit soluția propriului paradox, însă el nici nu a căutat-o. Aceasta se potrivea perfect cu filozofia lui. Zenon era membru al școlii eleatice de gândire, al cărei fondator, Parmenide, susținea că universul este, prin natura lui, neschimbător și imobil. Iar problemele de logică puse de Zenon păreau să susțină gândirea lui Parmenide; arătând că schimbarea și mișcarea erau paradoxale, el spera să convingă lumea că totul rămâne la fel - este neschimbător. Zenon credea cu adevărat că mișcarea
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]