235 matches
-
ordonat nici de Minotaur ori Tezeu, nici de Icar ori Dedal. Doar Ariadna "pune ordine în Haos" (8176), prin firul ce "ține de la naștere la moarte" (713) și "luminează" conștiința. Glisând de la lumea mitică în cea reală, Theodor Codreanu constată nesfârșirea burților-labirint în care Iona-omul își rătăcește trecerea: "[...] Suntem prizonieri fără scăpare, în labirint" (5363). Intrarea în labirint e o "încercare", care începe cu "păcatul" și se sfârșește cu ieșirea-moarte: "5681. Partea fascinantă, estetică a labirintului este intrarea. Construită de un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
stare. Avataruri „Tot ce se întâmplă în timpul încarnării e ireal ca și forma în care sufletul va fi întemnițat prin coborârea sa în trup. Nu-i nevoie să dai prea mare importanță acestui avatar, acestei inexorabile transformări. Sufletul vine din nesfârșirea Zeului și zăbovește o clipă într-o formă trecătoare, pe care apoi o va părăsi: depinde de dorința lui de a se îndrepta către înalt, dacă acest suflet va fi chemat din nou în locul său divin sau va continua să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
acest plan divin 495. Maeștrii, avatarurile și ierarhia se referă la realizarea planului arhitectural primordial niciodată pe deplin realizat. Noi suntem muncitorii ce lucrăm la realizarea acestui plan divin. Ce înseamnă acest plan și ce legătură avem noi cu el? Nesfârșirea unei ființe infinite cum este Creatorul ne duce la imposibilitatea aprecierii unui atare plan, infinit și el. Inițiindu-ne, suntem participanți din ce în ce mai conștienți ai lucrărilor noastre din cadrul planului. Planșa Lui de arhitectură este pentru umanitate cel de dezvoltare a omenirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
acest plan divin 600. Maeștrii, avatarurile și ierarhia se referă la realizarea planului arhitectural primordial niciodată pe deplin realizat. Noi suntem muncitorii ce lucrăm la realizarea acestui plan divin. Ce înseamnă acest plan și ce legătură avem noi cu el? Nesfârșirea unei ființe infinite cum este Creatorul ne duce la imposibilitatea aprecierii unui atare plan, infinit și el. Inițiindu-ne, suntem participanți din ce în ce mai conștienți ai lucrărilor noastre din cadrul planului. Planșa Lui de arhitectură este pentru umanitate cel de dezvoltare a omenirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
arată acest plan divin. Maeștrii, avatarurile și ierarhia se referă la realizarea planului arhitectural primordial niciodată pe deplin realizat. Noi suntem muncitorii ce lucrăm la realizarea acestui plan divin. Ce înseamnă acest plan și ce legătură avem noi cu el? Nesfârșirea unei ființe infinite cum este Creatorul ne duce la imposibilitatea aprecierii unui atare plan, infinit și el. Inițiindu-ne, suntem participanți din ce în ce mai conștienți ai lucrărilor noastre din cadrul planului. Planșa Lui de arhitectură este pentru umanitate cel de dezvoltare a omenirii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
antice jucate atunci și acum, cele care prin ritual provoacă un adevărat catarsis al emoțiilor. Tragedia e să vezi o povestire,/ o veche carte ce-amintește/ celui care-n studiu prinde știre/ că din înalt se prăbușește,/ epavă devenind în nesfârșire 1151. Și tu, cititorule, devii un participant la illuminare prin câștigarea suferinței și atingerea înțelepciunii. Cheia interpretării tragice, anagnorisis, este parte din recunoașterea și asimilarea alegoriei propriei vulnerabilități în fața morții. Aceste tensiuni între contrarii, subliniate încă de la Aristotel conduc la
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
de lină și de încremenită, încât a permis unei adevărate flotile de muște albastre să se târască de-a dreptul pe luciul ei. De la ferestrele mele de sus (unde mă aflu acum), care dau spre mare, ochiul nu cuprinde decât nesfârșirea apei; numai dacă te uiți în jos, poți zări stâncile. De la ferestrele parterului însă, marea este invizibilă, și nu ți se înfățișează decât stâncile falezei, de dimensiuni și forme elefantine, care înconjoară casa. Ușa din spate, care e ușa bucătăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
mare gong al muzicii de gamelan, gongul ageng, ce conține în armonicele sale toate sunetele emise de oricare alt instrument. Risipirea sonoră progresivă (perdendo - stingându se) ce se topește până la evanescență odată cu stabilirea pe acordul final de lasă impresia unei „nesfârșiri”, ce îndeamnă auditorul la aflarea propriei echivalențe semantice. III.9. La sérénade interrompue (Serenada întreruptă) Tabloul unei parodii galante, preludiul La sérénade interrompue satirizează serenada unui Don Juan, victimă nefericită a frecventelor întreruperi cauzate de miile de incidente ale străzii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
blestemului abătut asupra locuitorilor, catedrala acestuia nu mai poate fi văzută decât o singură dată, la răsăritul soarelui. Fuziunea armoniilor disonante, sunetele risipite în intervalele largi din cadrul acordurilor proiectează dimensiunea nemărginită a apelor ce se confundă cu orizontul, metaforă a Nesfârșirii ce își află sensul într-un trecut memorial. În pofida asocierilor vizuale de o mare forță sugestivă, încărcătura spirituală resimțită la audierea acestor pagini muzicale primează. Preluând același subiect consacrat al universului impresionist - apa, Debussy oferă o ipostază inedită a reprezentării
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
avansa 206 spre registrul extrem acut al claviaturii într-un tempo ușor trenat (un peu retardé), care, asociat indicației de dinamică extrem de redusă (pp lointain - îndepărtat), va sugera un efect sonor de spațializare ce își topește existența „materială” în orizonturile Nesfârșirii. Iar tăcerea ce îneacă delirul ultimului strigăt al pasiunii răscolite, e clipa Revelației ce ne inundă sufletul și ne deschide poarta tainică spre acea lume interioară, în care, cu puterea minții, ne putem trăi la nesfârșit viața propriilor himere. IV
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
prevestitoare de rău. Ca un topor care nu mai cade, care ne îngăduie să rămânem vii când lectura se încheie. Ultima frază explică tot: ... și apoi în vis m-am văzut dedesubt, în zdrențe; sunt iar copil, cerșind în pragul nesfârșirii. Un copil veșnic sacrificat, a cărui moarte transformă fiecare paragraf într-un poem. Mai mult decât colegii lui de generație (printre care se înscrie în frunte Graham Swift, dacă e vorba de lirism), Ackroyd este menit să fie citat. La
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lor în piatră; căci orice formă se reflectă, orice lumină are și umbră, sunteul are ecou, și cine putea spune unde începea unul și unde se termina celălalt? Se topesc laolaltă, trăind înălțarea către divinitate. Copil iar, cerșind în pragul nesfârșirii, fără a explica mai mult, fără a dezvălui cine e Dyer, cine e Hawksmoor (neputincios în a găsi vinovați), fără a dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de fapt. El vorbește despre "lumea aceea în care am intrat pentru scurt timp". Bunicul lui, William Sinclair, care vine să-l ia de la tatăl lui și să pună capăt timpuriei lui comuniuni cu inexprimabilul, habar n-are de această nesfârșire intuită de copil. El și nevasta lui, părinții Ceciliei, sunt oameni de treabă și de rând, care-i asigură lui Tim un cămin normal până ce-și termină școala. Tim nu vrea să-și părăsească tatăl, nu vrea să plece din
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
sus (care ne amintesc de Eliot când urcă scara vârstei în Ash Wednesday III) tinerețea dă năvală înapoi în trupul irosit și îl află de nelocuit. Ochii îmbătrâniți privesc în sus, iar ferestrele din înalt dezvăluie "seninul adânc", "nimic", "nicăieri", "nesfârșirea". Vorbele, folosite până acum drept catharsis, nu mai au putere. Poemul îl refuză pe poet. Iată-ne în sfârșit aproape de Larkin: izgonit afară din cuvinte, îl sprijinim, îi împărtășim deznădejdea. Poetul privește vârsta în ochi și vede cum se unesc
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
om în luptă gigantică să spargă în toate direcțiile tavanele fatalității spre nemărginire. Alături de problema aeroplanului, care l-a muncit ca o posibilitate de ieșire din strâmtoarea fizică, problema androginului îi deschidea posibilitatea ideală a depășirii și a evadării în nesfârșirea lumii spirituale. Imagini cum e aceea a lui Ioan Botezătorul sunt cuceriri simbolice, care se înscriu pe limita extremă a năzuințelor artistice, limită care e în același timp un prag al vieții de dincolo. Asemenea probleme de limită l-au
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lucrurile curg" (Herța, VIII) 13. Pământul făgăduit - cel al morții și al învierii - e "matrice dată din ziua cea dintâi,/ în care mă așteaptă, ca-ntr-o oglindă, chipul" (Femeie luminoasă)14. Noul tărâm, cel poetal de această dată, al nesfârșirii zilei dintâi ce urmează sfârșitului, își oferă imaginea drept chip de nevăzut, nemaivăzut în felul în care el e reflectare pură, lumină a vieții renăscute: "Dar dacă poți, privește ici, în pământul copt,/ sub flacăra-n genunche la căpătâiul nopții
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de fuioare/ Foșnindu-și fuga peste lanuri verzi/ Lăsase doar să tremure departe/ Țesut dintr-o urzeală de lumină/ Un curcubeu târziu care sfârșea". Schimbare ce înseamnă mai întâi o adâncire a vizibilului, albastrul adânc ducând vederea lumii sfârșite spre nesfârșirea transparentă a unui dincolo de vedere. Adâncul trans-vizibil al albastrului nu numai că pune peisajul într-o altă lumină, dar corespunde unui intermediu translucid, "țărmul dintre ape și câmpii", dezertat de prezența umană, căci pe linia acestui hotar al nedeterminării, situat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
facerea prevenirii sale în ființă și în desfacerea ce prevestește un nou început. Iar ceea ce se spune se arată difuz, prinde a se închega precum "forma din aburi", figură inconsistentă a inaparentului, întrezărită prin breșa deschisă între începutul incandescent al nesfârșirii și posibilul baptismal al veșnicului reînceput: "focul care mă va-ncheia se află în cer/ roua care mă va boteza e încă neplânsă". In-formarea semnificabilului care se rostește este o lentă pășire în ființă, trudnica înaintare a formei spre desăvârșire
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
intră în ochi, îl devorează până la saturație, răpindu-i vederea, sorbindu-l în golul "mortal" al unui prag nevăzut? Căci nu atât de atingerea pragului e vorba, cât de trecerea sa eshatologică, de asimilarea unei finalități fără sfârșit, a începutului nesfârșirii. Dacă ochiul cunoaște rostul drumului, el e veșnic pe drum, mereu deschis spre ceea ce i se deschide, într-o stare de vârf de la altitudinea căreia lucrurile se arată fără văl, în natura lor transfigurată, reformată. "Căci lui i-a fost
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
ci o extinde, în depășirea finitudinii. Abia acum "natura dobândește chip, față", crește și se arată pe drum. Dar drumul nu se închide în sfârșit, în ajungerea la termen. Capătul său e un căpătâi, o deschidere spre început, spre originea nesfârșirii. Drumul îndrumă spre imaginea veșnic viitoare a izvorului, de aceea "o călătorie este o călătorie în viitor": "călătoria înseamnă ieșire, ieșirea și intrarea în pustie"5, ieșirea din limita locului și intrarea în nelocul trecerii și al transcenderii, în golul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nimic nu fisurează această insolită asociere 14. Dacă stingerea luminii se va consuma departe, în deja-trecutul previzibil al viitorului, punctul de vedere se deschide în prezentul dureros al trecerii, lângă râul care trece la nesfârșit. Trece în absența sfârșitului, în nesfârșirea trecătorului. În curând" este deja acum, un aici-și-acum al nopții posibilului în care florile negre nu se arată pe sine, ci lumina pierdută, scursă în adâncul timpului ce o soarbe. Timp al somnului, al suspensiei oricărui orizont fenomenal: "dar fumul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de credeai că are zece părechi de plămâni și o sută de picioare. Dar momentul cel mai mișcător era când deodată rămânea el trăsnit ca de fulger cu ochii holbați, ațintiți în pământ, cu-n picior în aer, cum îl
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
tot ce se realizează în zeci de puncte de muncă de pe harta țării, și mai ales să cunoască conștiința acelora care le realizează: adică oamenii de azi.“ (Teatrul, decembrie 1972) ȘTIRBU Constantin „Țară spun și-n tâmplă îmi zvâcnește Albă nesfârșirea cât exist Și înalt deasupra mea rotește Dinspre zori drapelul comunist.“ („Țării“, Familia, decembrie 1972) TĂNASE Al. „Ctitorii României moderne, cu sabia sau plugul, cu mistria sau condeiul, cu întreaga putere a gândului și a simțirii, au visat o țară
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de anotimpuri, în care, înșiși animați de febră muncii gospodărești, au intrat de-o veșnicie și trăiesc în nesfârșire. În ansamblu, imaginile despre Huși alcătuiesc o lungă confesiune despre urbea natală, un jurnal plastic în care pictorul Viorel Huși își comunica altfel emoțiile și gândurile, revărsându-le compozițional și cromatic în tablouri. Fiecare peisaj e un poem în metafore
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
devine prim-plan, negura înveșmântă răpind stabilitatea evidențelor așezării în forme. Pentru îndrăgostitul fără vindecare sună orologiul eliberării de sub adevărul absenței marii sale iubiri, de sub tirania realității ce spune grosier că idealul său de ființă iubită nu există. Acum, în nesfârșirea imperială a nopții, imaginația sau poate clarviziunea interioară a îndrăgostitului prinde concretețe de umbră și mobilitate de himeră. Marea lui iubire pare a ieși dintr-un orizont nevăzut înaitând în ritm de speranță spre inima sa stigmatizată de răutatea lumii
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]