238 matches
-
cît și pentru fete. Elevii care sesizau semnalele subtile ale nesincerității erau considerați de către profesori mai puțin prietenoși și sociabili decît colegii lor care se conformau mai mult convențiilor politeții, care se pricepeau mai degrabă să repereze semnalele evidente ale nesincerității sau să ascundă faptul că le sesizau și pe cele subtile. Rezultate similare au fost obținute prin experimentele psihologice al căror obiect de studiu au fost studenții din învățămîntul universitar. Care sînt consecințele personale și interpersonale ale depistării minciunilor? Cercetările
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sociale. A lua mesajele drept ceea ce vor să pară poate fi o atitudine avantajoasă. A vedea numai ceea ce alții vor să vezi poate simplifica lucrurile nu numai din punct de vedere cognitiv, ci și emoțional. Cei iscusiți în a sesiza nesinceritatea celor din jur se pot simți vinovați pentru propria suspiciune și lipsă de încredere; e posibil chiar să afle ceva cu privire la sentimentele altei persoane față de ei, ceva ce ar fi preferat să nu știe. DePaulo și Jordan par să considere
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ziarist, "singurele persoane care pot fi sigure că vor trece cu bine testul detectării minciunilor sînt mincinoșii experimentați" (Collins 1988). Așa cum aparatul de detectat minciuni poate greși declarînd vinovate persoane inocente, și aparatul care analizează tonalitatea vocii poate greși nesesizînd nesinceritatea în anumite situații. Un grup de studenți americani au fost supuși testului unui asemenea aparat; printre ei nu se găseau prea mulți "mincinoși experimentați". Unora dintre participanții la experiment li s-a cerut să dea răspunsuri false la anumite întrebări
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă știu că lumea va fi speriată de moarte. (Marx și Reichman 1984; 434) Aproape tot ce s-a publicat despre capacitatea de a detecta minciunile, prin alte moduri decît cele tehnologice, se leagă de capacitatea mincinoșilor de a sesiza nesinceritatea altora. În viața reală, totuși, multe minciuni sînt depistate și date în vileag de persoane care nu au legătură cu acestea. În politică, majoritatea minciunilor sînt spuse cu intenția de a păcăli pe toată lumea, încît chiar ziariștii pot fi victime
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
același mod, unii copii și adulți sînt mai iscusiți decît alții în a detecta minciunile. Succesul în ambele cazuri depinde cel puțin în parte de receptivitatea față de ambiguitățile limbajului. Dacă detectorul minciuni este un mijloc tehnic incert de a depista nesinceritatea, telefonul și benzile audio sînt mijloace mai sigure, prin care minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum frecvența și impactul minciunii diferă în funcție de contextul social, cultural și structural, ele diferă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevăr istoric". Cu alte cuvinte, Defoe a mințit de atît de multe ori, încît criticii săi nu l-au mai crezut nici cînd a fost sincer. Rousseau a adoptat un punct de vedere oarecum diferit asupra relației dintre ficțiune și nesinceritate. El pare să fi fost convins că descrierile de personaje imaginare care ne deformează principiile morale, cum este spre exemplu Mizantropul lui Molière, sînt minciuni (cf. Gourevitch 1980:94). Scriind în 1777, el a afirmat același lucru despre romanul lui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
legale, un proces pentru calomnie este o încercare de a nega statutul privilegiat de ficțiune al romanului. Principalul motiv care stă la baza majorității protestelor împotriva operelor literare este mai degrabă defăimarea decît minciuna, însă pot apărea și acuzații de nesinceritate, mai ales atunci cînd adevărul este arma de apărare. Astfel, într-un proces recent din Australia, s-a susținut că un personaj odios dintr-un roman a fost fără îndoială zugrăvit cu intenția de a-l reprezenta pe reclamant, și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în basmele populare, probabil din folclorul oricărei comunități; poveștile despre înșelătorii și vicleșuguri sînt abundente. Mai mult, protagoniștii acestor acțiuni nu sînt înfățișați drept personaje negative. Odiseu este numai un exemplu din lunga listă de eroi admirați pentru șiretenia și nesinceritatea lor (Homer 1974:291-295; cf. Wax 1986:4). Platon (1966:53-54) îi atribuie lui Socrate teoria că zeii nu mint, însă în Biblie, Vechiul Testament conține numeroase situații în care Iehova îi înșeală pe muritori. Recent, s-a sugerat un posibil
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sub regimul unor conducători despotici". Grecii antici nu puneau prea mult preț pe veridicitate, în timp ce poporul evreu a devenit mai sincer atunci cînd a adoptat un mod de viață stabil. Spencer afirmă că nu există nici o legătură între cruzime și nesinceritate, iar concluzia sa cea mai fermă este că "prezența sau absența unui regim despotic este ceea ce conduce la preponderența minciunii sau a adevărului" (Forrester 1989:153; Koyré 1943:100-101). Spencer își încheie studiul prin contrastul făcut între "trădarea universală și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fi fost la fel de sigur de afirmațiile sale dacă s-ar fi născut cu o sută de ani mai tîrziu. Interesul său se concentrează asupra dovezilor care arată preponderența minciunii sau a adevărului și mai puțin asupra existenței unor sancțiuni împotriva nesincerității. De exemplu, el nu discută despre faptul că populația Inca pedepsea minciuna prin închisoare (Guáman Poma 1980:286; cf. Ackerman 1990:1). În secolul al XX-lea, psihologii, mai mult decît sociologii, au întreprins nenumărate anchete în care studiau minciuna
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
discutat în capitolul 3. Simmel se referă de asemenea la efectele diferite ale minciunii în funcție de distanța socială dintre mincinos și păcălit. El spune (1950:313-314): Cu cît ne sînt mai puțin cunoscuți anumiți indivizi, cu atît mai ușor le acceptăm nesinceritatea, în sens practic, dar și psihologic în timp ce, dacă sîntem mințiți de persoane apropiate, viața devine insuportabilă. Apoi, el generalizează această teorie spunînd: se vede că gradele de sinceritate și minciună care sînt compatibile cu existența anumitor condiții, constituie o scară
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
subminată sau erodată. 11 Sînt minciunile necesare? PERSPECTIVE EVOLUTIVE După cum am văzut, minciunile aduc și bune și rele. Dacă am vrea într-adevăr, am putea oare să ne lipsim de ele? Dacă nu ne putem dezbăra de tendința noastră spre nesinceritate și/sau preferăm să mințim în continuare, cît de mult ar trebui să abuzăm de acest lucru? În capitolul de față, care este și ultimul, încerc să ofer un răspuns hotărît la cea de-a doua întrebare și sper să
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
practicarea înșelătoriei la cel mai înalt nivel, în timp ce minciunile mai simple nu depind de un astfel de talent. Posibilitatea apariției înșelătoriei se mărește considerabil prin folosirea limbajului oral. Otte (1974:400) observă că "oamenii par să utilizeze cantități nemăsurate de nesinceritate în comunicare" și explică acest lucru ca fiind cauzat "în parte de faptul că vehicolul dezinformării, limbajul simbolic, este extrem de dezvoltat", în comparație cu sistemele de comunicare aflate la dispoziția altor specii. Hobbes (1840:25) asociază capacitatea oamenilor de a "multiplica un
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în grup caracteriza organizarea socială primitivă a umanității. Spre deosebire de animalele uniforme din punct de vedere genetic, precum furnicile și viespile, strămoșii noștri, care trăiau în grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că nu era aprobată. Practicarea abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua de azi
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
vedere genetic, precum furnicile și viespile, strămoșii noștri, care trăiau în grup, aveau interese atît individuale, cît și sociale. Cooperarea implica încredere și, drept urmare, dezaprobare față de nesinceritate, însă talentul machiavelic, esențial în cooperare, putea fi folosit în avantajul individului. Astfel, nesinceritatea a persistat în ciuda faptului că nu era aprobată. Practicarea abilității machiavelice în scop pozitiv este evident necesară menținerii unei ordini sociale complexe în ziua de azi și nu avem motive să credem că n-ar fi fost la fel de necesară și
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
le place să fie păcăliți"; totuși în majoritatea timpului oamenilor nu le place să fie mințiți. Ei au senzația că mincinosul încearcă să-i manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea față de minciună și nesinceritate în general constituie o încercare a comunității de a limita practicarea negativă a acestei abilități. Putem
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
manipuleze și nu mai au încredere deloc în el. De aceea, au o atitudine ostilă față de nesinceritate, chiar dacă și ei spun minciuni la rîndul lor. Oricare ar fi motivele pentru care talentul machiavelic este un avantaj, dezaprobarea față de minciună și nesinceritate în general constituie o încercare a comunității de a limita practicarea negativă a acestei abilități. Putem spune că toți oamenii beneficiază de avantajul de a trăi în sisteme sociale complexe, nefiind nevoiți să vîneze în savană. Revoluția agriculturii, care marchează
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ar întîmpla dacă nu ar exista deloc minciuni nu sînt decît speculații. Sociobiologul Richard Alexander (1987:73) afirmă că datorită diferențelor genetice existente între toți oamenii, cu excepția gemenilor, "aproape toate semnalele comunicative... ar trebui să implice un oarecare grad de nesinceritate" (cf. Trivers 1985:395, 420). Pe de altă parte, Carrithers (1990:195) susține, referitor la societatea umană primitivă: În măsura în care individul a devenit dependent de un aspect al mediului înconjurător, în special de semenii săi configurați ca grup, înșelătoria ar trebui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
nu-și ascunde nimic și a nu avea secrete. Acest sfat, spune el, este considerat de consilierii maritali ca ducînd la o mai rapidă separare. Goffman (1956:42) este de aceeași părere. Deși avem tendința de a privi încrederea și nesinceritatea ca fiind două concepte incompatibile, încrederea absolută nu presupune o sinceritate permanentă. De asemenea, în contextul special al plajelor pentru nudiști și al relațiilor sexuale întîmplătoare, în care, după cum spune Douglas (1976:67), participanții folosesc de obicei nume false, pot
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că Rasmussen era atît de prietenos și inspira încredere, femeia care lucra acolo l-a dus de nas, ascunzîndu-i adevărul. Aici întîlnim o situație în care, cu cît există mai multă încredere în cadrul relației, cu atît crește și posibilitatea apariției nesincerității. Însă ar trebui să subliniem că înșelătoria este uni-direcționată; fetele care lucrează ca maseuze își păcălesc prietenii, însă aceștia, în cazul în care încrederea fetelor în ei este justificată, se presupune că sînt sinceri cu ele sau cel puțin dacă
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
minte față de prieteni și se spune adevărul față de clienți; acest sistem nu se aplică și altor activități, valori sau convingeri. Într-adevăr, dacă prietenii și persoanele cunoscute pe plajă înțeleg regulile jocului, nu se vor considera mințiți, ci doar dezinformați. Nesinceritatea care este previzibilă nu mai e decît pe jumătate o minciună. Industria sexului nu este singurul context în care înșelătoria și încrederea coexistă. Tăinuirea și ruda sa apropiată, minciuna, este o tehnică prin care se protejează reputația atît a unor
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În general, utilizarea minciunii ca mijloc de păstrare a confidențialității birocratice sau profesionale îi vizează pe toți cunoscuții persoanei în cauză și nu numai pe partenerii de viață. Ceea ce deosebește salonul de masaj de alte contexte este faptul că aici nesinceritatea este o consecință a încrederii, nu o limitare a acesteia din urmă. Încrederea este de asemenea un aspect luat în considerație de cercetările sociologice. Bok (1978:182-202) are tendința de a condamna utilizarea minciunii în cadrul cercetărilor sociologice, însă este interesant
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinoșii cunoscuți nu sînt crezuți cînd spun adevărul. În secolul al XVI-lea Francesco Guicciardini (1965: 28), scria că el l-ar lăuda pe omul care în viața sa de toate zilele trăiește liber și cinstit și se folosește de nesinceritate numai rareori, atunci cînd îl îndeamnă la aceasta un motiv foarte important... în probleme esențiale disimularea aduce un profit maxim, cu atît mai mult cu cît persoana în cauză are o reputație de om cinstit, fiind astfel mai ușor de
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
eficienței organizate care marchează abundența materială a civilizației noastre pare să ne degradeze complet. Aceste observații și comentarii nu ne ajută prea mult să descoperim în ce măsură ne este folositoare minciuna. Ar trebui să evităm extremele adevărului absolut și excesului de nesinceritate; ar trebui, de asemenea, să ne ferim să abuzăm de minciuni, deoarece la un moment dat ele devin neproductive. Însă este greu să ajungem la alte concluzii precise din datele pe care le avem la dispoziție. Dacă încercarea de a
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
să se întîmple un miracol" se vindecau mai repede decît cei care erau conștienți de riscurile reale. Acest lucru îi argumentează presupunerea că "pentru psihicul uman falsele iluzii sînt uneori mai avantajoase decît adevărul". Colson și Scheibe nu pledează pentru nesinceritatea intenționată, ci doar pentru o oarecare discreție în comunicarea adevărului. În alte contexte sociale în care încrederea absolută nu este un obiectiv, minciuna și înșelătoria pot fi tolerate și chiar necesare. În aceste contexte minciuna ar trebui folosită cu moderație
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]