1,031 matches
-
meritat să fiu salvat și acum sunt purtat de baia asta de lumină care grabnic mă transportă înspre cei care mă așteaptă să vin din lumea celor ce nu mai sunt? Calvarul meu se apropie de sfârșit, spre fericirea mea nespusă, iar încăperea în care în nebunia mea intrasem se pierde de la sufletul meu și din carnea mea, desfăcându-se și pierind, asemeni unei fantasme răuvoitoare și întunecate fugind din somnul oamenilor odată cu venirea zorilor. Asemeni celei mai înspăimântătoare arătări a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
control? - Lasă, că nu vine. Mișu se întoarse c-o țuică. Tot el o făcuse, din prunul din curtea MaxiBarului, ăla pe care întinde Mariana rufele. - Hai noroc și să fiți fericiți! - Și ție să-ți trăiască copilul! Sănătate! Cuvinte nespuse pluteau între ei. Două vene de pe fruntea lui Zelea stăteau mai-mai să plesnească de atâta ipocrizie. - Și zi așa, Mișule, o să-ți fiu naș. - Orice naș își are nașul! - Așa e. Hai noroc. Mai ții tu minte, Mișule... Mișu ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
Strecurata prin frunzișuri Priponita pe cărare Sau prin crengi de alunișuri Ce n-aș da să mă sărute Dimineață prin perdele Să mai uit clipele mute Din atâtea zile grele Printre umbrele ascunse Tremură-n zori amintirea Mai rămân vorbe nespuse Alintate cu privirea Dac-ai înțelege bine Nostalgia fără teama Ai descoperi prin umbre Dor de vară ce te cheamă
Dor de var? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83344_a_84669]
-
altă primăvară scăldată-n razele de soare. Și dacă sufăr în tăcere am gândul mângâiat de Tine, știu că sunt clipe efemere care se rătăcesc prin mine. Și dacă ochiul Tău, Isuse spre mine caută-n tăcere, îmi vindecă tristeți nespuse regrete, lacrimă, durere. Și dacă inima pornește spre-albastra cerului cărare, din alte zări pace primește să-mi facă ziua sărbătoare. Și dacă glasu-mi se răsfață prins în buchet de bucurie, pe bolta cerului agață minune, zâmbet, reverie. Și dacă-n
La bra? cu toamna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83380_a_84705]
-
să ne-ntâlnim și pe furiș să ne privim? Cât timp amintirile trecutului ne copleșesc, vom fi supuși visării și trădării, Amintindu-ne de dragostea neâmplinită Din vremea când eram copii. DE VEGHE Stând treaz cu doruri în noapte, Dorințe nespuse înconjoară inima în tăcerea nopții adânci. Piciorul păzește-l, o, Doamne, Să nu alunece când calc peste stânci. Și inima îndreaptă spre Tine, în taină ruga sufletului meu. Dorind să te iubesc, Isuse, Și să mă-ntorni mai mult spre Dumnezeu
ŞOAPTELE SFINTE ALE NOPŢII (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 939 din 27 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364282_a_365611]
-
o simplitate desăvîrșită. Dacă tot e iarnă, tablou de iarnă ne sugerează priveliști albe liniștitoare care par să ne purifice și într-un fel să ne redea dispoziția stenică. Doar un pic deviată formula, făcută să vibreze de o emoție nespusă, interiorizînd empatic sărăcia populației, și tabloul, de data asta unul domestic, devine neliniștitor, aproape tragic. tablou de iarnă - batrâna-nmărmurită lângă factură Aceeași înclinație jucăușă și jovială face dintr-un cuvînt abstract, mai curînd un termen tehnic, aparent prohibit în haiku
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364538_a_365867]
-
de eunuc și ordin de repaus... Mușcatul buhăit rabdă bărbat, rabdă în prefăcut de rânjet și-adună galbenii ca hoțul, trăgând o palmă în rotund dezmeticit de -ascuns... Fata îi stuche nesimțirea și lasă capu-n jos cu-un plan nespus. Apoi cei doi își râd agresiunea în feluri ne-nțelese de gândul în pitiș. - Dați de băut la toată lumea ! strigă hapsânul pofticios. Și băutorii amețiți de mult încep alt chef cu și mai mult... - Să cânte muzica și să gâlgâie
FECIUOARA RUCĂREANĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361425_a_362754]
-
restriște Călătorind ades spre Soare-Apune Năvălesc nostalgic amintirile Revenind, la chemare, în locuri natale Aleg șampania să-mi umple pocalul Golindu-l, fericit, îmi închei ritualul. La trecerea nemiloasă a timpului Contemplu tăcut răsărit și apus Omagiu pios pentru cuvântul nespus Mai scriu o carte, mai ascult o povață La trecut adaug sorbituri de viață DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
pe a lor... Virginia Vini POPESCU: În ultima vreme mintea și sufletul dumneavoastră s-au deschis spre alte orizonturi, spre o creație a maturității intelectuale. Ați început să scrieți monografii. Este o muncă laborioasă, de o valoare inestimabilă! Sunt eforturi nespuse, din toate punctele de vedere. Le-ați depașit zâmbind, modest, cu pasiune, ca și când cordul dumneavoastră deschis, inclusiv unei intervenții chirurgicale, nu ar fi contat. Câte monografii ați scris? Ion Al. STĂNESCU: Am mai multe. Unele au fost și revizuite și
DE VORBĂ CU MODESTIA ! (INTERVIU CU ION AL. STĂNESCU) de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362895_a_364224]
-
Acasa > Versuri > Iubire > DUM SPIRO SPERO Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului La capăt de drum cu vise apuse, Atâtea cântece rămân nespuse. Undeva adastă un dor nepătruns, Un vis de iubire-n frunze ascuns. În amintiri născute din visare, Însingurarea-și află alinare. Iluzii aromate de vechi vibrări Ascund nostalgic tăcute chemări. Nimic nu e iubite, întâmplare, Nici ziua de azi cu
DUM SPIRO SPERO de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363549_a_364878]
-
Să stau s-o citesc într-o seară Ori poate s-o pun căpătâi. Să-mi scrii despre nopțile tandre Și teama de iernile reci, De viața purtată de meandre Prin albii uitate și seci! Să-mi scrii despre gânduri nespuse Și pași adormiți în pustii, De șoapte și vise răpuse... Amintiri închise-n cutii! Să-mi scrii despre câte-s prin stele, Spre care adesea privesc Ori despre cărările mele Pe unde mereu rătăcesc! Sau poate îmi scrii despre tine
ÎNCEARCĂ! de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363550_a_364879]
-
lângă inima mea obosită. Este ziua în care mi-e dor să mă strâng din atâtea risipe și cu àripi imense să zbor ca un vultur prin noile clipe. Este ziua în care visez că în dragostea Ta minunată cu nespusă-ncântare vibrez ca o strună-nsfârșit acordată. Rugăciune în sfânta și marea zi de sâmbătă din Săptămâna Patimilor Mormântul Tău a fost pecetluit de cei ce de-nvierea Ta au groază și stau ostașii lângă el de pază ca nu cumva
RUGĂCIUNI ÎN SFÂNTA ŞI MAREA ZI DE SÂMBĂTĂ DIN SĂPTĂMÂNA PATIMILOR de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1562 din 11 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362288_a_363617]
-
de mare neatinsIar Elixirul TinerețiiSă-l sorbi cu sete. NeânvinsSă-ți fie Sufletul de EvăDe dinainte de Păcat,Iar timpul, statornică sevăDe alte Suflete ce-au statEtern, cu lacăte și cheieși-un gardian ce te-a vândut... XIV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI GÂND NESPUS..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Gând nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
cu lacăte și cheieși-un gardian ce te-a vândut... XIV. TAINA GÂNDULUI - VERSURI GÂND NESPUS..., de Maria Ciumberică , publicat în Ediția nr. 398 din 02 februarie 2012. Gând nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea ... Citește mai mult Gând nespus...Se-adună Soarele-n apusUmbrind Speranța... Fără capătNeîmpăcatul Gând nespusTăcere-aduce. Doar un freamătStrecoară alte lacrimi seci...Oșoaptă-aduce mângâiere...Răzbate-ncet... prin
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să
ÎNCEPUT ŞI SFÂRŞIT de VASILE PIN în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361008_a_362337]
-
fi senină Cel mult un fluture ce joacă-ntr-un inert apus Bătând din aripi către zarea de lumină... Rămâne scris atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Nu-i toga vremii-mbrăcăminte ce stă veșnic Nu-i aurul din lumea-ntreagă preț nespus Doar bucuria chipului curat e sfeșnic... Și-atât: Fugit... Irreparabile... Tempus! Cvadrige nălucind sunt anotimpurile care vin Trireme-s vârstele de tinerețe, ce azi le ai și mâine nu-s Căci bărtrânețile-s aproape și de om se țin Spus-a
FUGIT, IRREPARABILE TEMPUS! (VERGILIU) (TIMPUL SE SCURGE FĂRĂ ÎNTOARCERE) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361066_a_362395]
-
pe josîncât plouă cu cer albastrude singurși un copil aleargă prin aripi alungându-le înapoila păsări... XXIII. ÎNCEPUT ȘI SFÂRȘIT, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1200 din 14 aprilie 2014. înainte de început a fost cuvântul atât de dulce nespus care zgâria inima desculță mare cât un vultur sub pleoapă și începutul a început să se sfârșească până la urmă a fost inima atât de vulturoaică desculță care a îndrăznit să calce cu aripile peste cuvânt și sfârșitul a sfârșit să
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și amarul durerii, cu zâmbetul pe buze și dorul etern. Clipele nemărginite sunt trăite intens, fără timp, fără spațiu, se înalță și zboară ca un fulg. În adâncimea lor, cotropitoare simțiri, cuvinte moi, dulci, întrepătrunderi. La marginea inimii respiră cuvinte nespuse. Nesecată fântână cu apă vie! Amar și dulce, conviețuind atât de strâns înlănțuite. Plutind prin faldurile dorinței, aripi îți cresc, fremătând la gândul unei îmbrățișări. Năvalnică, suverană, caldă, iubirea înlătură barierele, crește totul, se scaldă în priviri, șterge lacrima, mângâie
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
sentimentul social comun că statul trebuie să se întemeieze pe dreptate nu pe forță, acel minunat postulat etic pe care Platon îl va dezvolta mai târziu în Republica sa. Desigur, Republica visată de Platon n-avea să strălucească prin farmecul nespus al liniei, al formei, era însă mai iluminată de principiile binelui și al sincerității, atât de absente în cetățile antice. Între estetic și etic, ca tipare în care poate fi turnată forma unei societăți se crede în general, că lumea
ESEU DESPRE PUTERE (IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360806_a_362135]
-
receptat prin cele mai discrete trăiri. Structurată dual, Femeia de zăpadă și Monolog acvatic, lucrarea îngemănează lirismul oniric cu proza poetică reflexivă, pătrunde în cele mai tainice locașuri ale sufletului receptorului:”Alerg desculță prin vise ... e un labirint al dorințelor nespuse, refulate. Speranțele îmi mângâie gleznele ca niște fire tinere de iarbă. Simt miros de viață, de flori de fericire. Îmi pipăi năzuințele și toate așteptările cu fantezia unui arhitect...” Scriptul poetic conturează dimensiunea abisală a ființei aflată în lungul proces
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
vremea pulberi-aur, cad năframele pe noi, trece-un vânt de mângâiere ce coboară din zăvoi și în tinda nopții sure ne împărtășim veninul dragostei de amândoi. și în noapte ne-am pierdut și ea mută și eu mut și-n nespusa de risipă noaptea s-a făcut o clipă, pica roua peste noi, trupurile-nmugurind, era mied, era dulceață, dulcea mea, iubire hoață. joi, 5 iunie 2014 Referință Bibliografică: joc de-a dragostea / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
JOC DE-A DRAGOSTEA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360959_a_362288]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > FERESTRE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1145 din 18 februarie 2014 Toate Articolele Autorului Ferestre închise M-am rătăcit în căutările acestui timp Sufletul meu, ferestre închise, Drum pietruit de cuvinte nespuse, Cărari - labirint de vise pierdute. Nu vreau să spun că nu mai am vise. Dar nu mai sunt colorate ca atunci, Cănd porumbeii albi zburau către ceruri. Ascult, dar nu mai stiu să înțeleg! De vina sunt zidurile, Apărute de
FERESTRE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364078_a_365407]
-
absolutului, gândul întrupat și cel liber, iată, căile prin care Poetul leagă lumea materială de cea spirituală! Primul sonet, autentică artă poetică, ne introduce în universul mirific, propunând o perspectivă atipică, ce surprinde prin reprezentarea metonimică a simțurilor:„Fiind ecou nespuselor cuvinte/ Port gând smerit de înzăuat iubirea,/ Pohtirea ochiului aduce știrea:/ Ah, gura sufletului nu mă minte!// Dor nepereche-mi mistuie simțirea,/ Zarzării iernii își croiesc veșminte/ Și mă-nlumin străfulgerând morminte/ Cu măști de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]
-
de ierburi miruindu-mi firea.// Plânsu-m-au iambii? Corbii scurmă-n lună/ Cu gheara-ndurerată și nebună/ Sub primele silabe translucide.// Și scriu sonet după sonet întruna/ Sperând că lacrima, doar ea, străbuna/ Va-nmuguri tăcerea ce ucide...” Poetul - fiind„ecou nespuselor cuvinte” - intuiește că importantă nu este materialitatea Creației, ci esența ei spirituală. De pe această platformă se abordează problemele fundamentale ale condiției umane - de viață și de moarte - în care, cel mai tulburător mi se pare a fi raportul dintre om
FIIND 365 + 1 ICONOSONETE, DE THEODOR RĂPAN de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 1140 din 13 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364104_a_365433]