224 matches
-
până la pri mul etaj, al cărui palier îi părea îndepărtat și înfri coșător. Acolo era pentru el unul dintre capetele cețoase ale lumii. Dar Ingrid îl târa acum, chico tind și gâfâind, și mai sus, către etajul al doilea, de netrăit și de neima ginat, despre care copilul auzise doar legende îngrozitoare. Ingrid avea codițe prinse cu funde din fâșii de satin albastru, destrămat, și o rochiță albă. În picioare avea sandale decupate, crăpate și prăfuite, peste catarama cărora se lăsau
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
dată... Mi-e frig, mi-e tot mai frig și nici nu-i iarnă Și-n gândul meu e vreme de ispită Cenușă de scânteie răscolită Tristețile încep să mi se cearnă Iar toamna se grăbește spre uitare Cu tot cu întâmplarea netrăită, Cu somnul meu și noaptea mea albită De dorul tău, frumoasă visătoare. Iubire-a fost sau ce?... În noaptea orbilor cu ochi de ceară Cu clipe albe prinse la rever Văd chipul tău o depărtată gară Prin care câte-un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cândva peste noi tăcerea și răbdarea Alb hoinar, libertatea cutreieră în mine din clipa nașterii deși au încercat să-mi pună cătușe pe spirit înainte să mă fi împotrivit pe fragile încheieturi sub spaima dislocării în pulberi de clipe încă netrăite rezemată de viață încercam să-mi păstrez echilibrul într-un picior de sare un ocnaș osândit pentru o veșnicie de eternități din pocale de timp neantul prelins peste margini mi-a atins buzele șuierătoare de psalmi răzvrătiți mi-am clădit
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
ceasuri din timpul nostru bicisnic, să ne amăgim, instinctiv, că se putea trăi și altfel, nu numai cu cartele și cu clipele de la „Colombo“. Că ne putem aventura, ghidați de câte un însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
însoțitor precum dom’ Argint, pe aleile unor amintiri netrăite, că ne putem ameți cu miresmele unui timp în veci pierdut pentru toți cei asemeni nouă. Ne mințeam, căutând minciuni, rugându-ne aproape să fim mințiți cu semne ale unui trecut netrăit, înstrăinat, dar de care parcă nu voiam să ne despărțim. Ne rugam, parcă, unor stăpâni neștiuți, să ne lege de acel timp despre care simțeam că se duce fără noi cu astfel de odgoane ale amăgirilor de a respira aerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
povara. Nu-mi scriu memoriile, ordonând aceste șiruri. Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta, risipindu-se și adunându-se în cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
poftă de lucru și de a trăi, de scris și de citit, care o va însoți pe Katherine Mansfield până la sfârșitul scurtei sale vieți. În proza de început a Hortensiei Papadat-Bengescu, personajele feminine sunt măcinate de nostalgii sfâșietoare după vieți netrăite, de un bovarism convertit în cultivarea obsesivă a evenimentului mărunt, exterior, de drama patriarhală trăită. Ele duc în general o existență de autoanaliză, într-un univers al faptelor și întâmplărilor microscopice, supradimensionate de spiritul inchizitiv și latura analitică a personajelor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se întâmplă să o trăiască după o lungă perioadă de neglijare a vieții intime, în favoarea unor preocupări acaparante și a multor responsabilități asumate. Eliberarea de ele, impusă de vârstă (dar și de istorie!), îl putea îndrepta spre „lectura” unor „pagini netrăite” din cartea vieții sale: erosul. Eroul său are, de asemenea, o vârstă „destul de coaptă”. Prima întâlnire cu Teodora a fost ceva obișnuit. Rezum mai jos respectivele pagini din caietul lui P.H.L. Una din călătoriile periodice pe ruta București Chișinău, dus-întors
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Tot ce-ndrugi despre viață, nemuritorule, nu-mi hrănește nici burta, nici ochiul Cu care mă uit În De rerum natura (Te știu flămând de Întrebări, fiindcă ai deja răspunsuri făcute) Am atâtea nedumeriri să-mi ajustezi pentru viața mea netrăită Că toată izbânda de-o palmă ce-mi dai mă face scârbit și scârbos C-o fi, c-o păți, că totul e bine, așa și pe dincolo Să fim Împăcați, să ne mulțumim cu-acest fruct zemos C-altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Înainte Cresc putrede ierburi din generații de așteptare; Totuși există vinovății ce se spală prin jertfă Purități Închise În culori obscure, se rup spre arbori crescuți Ce nu trăiesc, retezați de prea multă bucurie; Ale mele nu sunt decât existențele netrăite de nimeni Purtate latent În tine, totemuri de care nu știi decât tu; Cutremură spasmul pur orice picur din fire, O lume moare suav În alta Într-un echilibru cosmic Cum sunetele cad incandescente În cuvinte răcite; E o automanifestare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a atrage atenția asupra podoabei capilare; o recunoaștem de departe, chiar de la spate, numai după dâra parfumului ei, devenită un traiect vizibil În imaginația mea olfactivă. (azi) O noapte cu Margareta lui Faust devenită Aura: „Simt În mine furia senzațiilor netrăite Încă de nici o altă femeie, o să dansez goală În Întuneric doar pentru tine!“. S-a ridicat din pat, piruetează În mijlocul camerei; trupul ei alb, nefiresc de alb În Întunericul dens, e o torță aprinsă micșorându-și lumina intermitent. „Vezi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
margine de drum... De ce mai mă omor cu scrisul, când Îl consider ceva grozav de greu? Vezi-ți de treabă, fetițo, du-te dracului În lume și visează cai verzi pe pereți! Lasă-i pe alții să scrie toate prostiile netrăite și fără sare, dacă tu, În loc să-ți dai osteneala să scrii, te uiți mereu la ceas, doar-doar va trece mai iute timpul de scris. Du-te dracului! Dacă nu ești În stare să scoți nimic din tine, du-te dracului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
viu într-un sens omenesc. Nu mai era un zvâcnet, era o respirație. Un fel însă neobișnuit de a respira, doar pe jumă tate, cineva trăgea aerul către sine, la intervale regulate, fără a-l expira, cu lăcomia unei vieți netrăite care tocmai se trezise și voia să-și recupereze, într-un fel abrupt, melancoliile. Se simțea și el atras de forța acelei respirații care părea să golească aerul din jur cu o putere ce nu era o suflare de vânt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cetate numai toamna. O certă suferință cuprinde lumea, așa se explică imaginea crucilor pe cărări: "Sunt numai cruci/ Din bare de aluminiu,/ Nimic nu-i vegetal,/ Nimic nu-i carne.". Poetul simte în el, ca și Blaga, chemarea unei vieți netrăite a strămoșilor; într-un sfârșit apocaliptic, în acorduri de Bach, muritorii se înghesuiau parcă în ultimul tren ce se îndreaptă spre orașul catedralelor care ardeau pe mare plutind îndepărtat spre Dumnezeu. Universul este văzut în alb și negru, în rău
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Nasc". Timpul și spațiul sunt cele două coordonate ale cunoașterii; în cadrul lor, poetul mișcă sentimente, aspirații, căderi, frământări, contorsionări ale spiritului. Timpul devine altceva decât cel general, el aparține relației cu spațiul și în acest context este prezent și viitor. Netrăit, el se comprimă și de aceea " Timp nu are decât timpul", astfel că timpul obiectelor, învelișul lor de aer este cel al timpului comun tuturor lucrurilor, el face lucrurile să se nască, să trăiască și să moară și de aici
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dezvăluie la Adrian Păunescu minulescianismul structural..." "Smulgerea din părinți" este dureroasă: Și iată-i mai reci ca portretele,/ Cu frunți răstignite pe puls!/ îi doare auzul și pletele/ Și trupul din care ne-am smuls". Ideea blagiană a unei vieți netrăite a strămoșilor, întrupată într-o altă existență, apare la Păunescu într-un fel de paralelism alimentat de dinamica celor două vieți 5:" E-un timp când ei sunt și copii/ și vârstnici, iar noi pe-aproape/ Plutim fulguit peste zi
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
că transdisciplinaritatea nu trebuia să se manifeste doar în științe și tehnică, ci că trebuia să fie legată și de filozofie, artă, contabilitate și bineînțeles, de metafizică, poetică și mit. Pe de altă parte sunt convins că nu există transdis-ciplinaritate netrăită. Considerația din urmă e o experiență esențială, ea face parte dintre experiențele din viața Grupului celor Zece. Cei care, în dezbateri, în învățămînt, în mișcările asociative și în viață în general, nu împărtășesc sensul transdisci-plinarității rămîn indivizi "disciplinari", chiar dacă disciplina
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
la iarnă baluri la consulul muscal. Tot acum se schițează și o poezie intimistă a odăii, a relicvelor, cu elemente autohtone: În casa amintirii nu-i astăzi și nu-i ieri, Căci orologiul vremii a încetat să bată Și clipa netrăită a înghețat pe el. Dar prin iatac adesea te-apucă și te fură Miresmele cosite a florilor de fân, Păstrate sub răcoarea pânzetului de in. Înlocuindu-se havuzurile cu balta și pășunile franceze cu Bărăganul, căpătăm o pictură superioară de-
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
viața e mai puternică decât teatrul" iar moartea e cea care obligă, și viața și teatrul, să se unească și să strige: Atenție mărită, domnilor, atenție mărită! Poate fi jocul actorului (alcătuit din mirajul altor voci, din meandrele unor existențe netrăite, din proiecțiile amăgi toare dar veridice ale unor măști) sistematizat, raționalizat, prins în tipare? Care e opinia dvs. în legătură cu această tendință, tot mai accentuată, de a ierarhiza, de a raționaliza, de a sistematiza ceva care nu e deloc predispus la
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Time e un poem tăios. Prezentul e visatul viitor al copilăriei și e pe cale să devină un trecut ratat. Exagerând duritatea și nepăsarea, uneori Larkin alunecă afară din poezie. Se întoarce însă, cu câte un vers ca "unde mi-am netrăit copilăria". The Whitsun Weddings (1964), cu nouă ani mai târziu, e un volum mai sigur pe sine. Poemele au înțelesuri intime, știute numai de poet, ceea ce le face mai puțin accesibile. Volumul are o coerență narativă specială, caracteristică poeților Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ce nu-i al meu. Se spune ca strămoși, câri au murit fără de vreme, cu sânge tânăr încă-n vine, cu pătimi mari în sânge, cu soare viu în pătimi, vin, vin să-și trăiască mai departe în noi vieața netrăită. Atâta liniște-i în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
pas la figure d'origine : Se spune ca strămoși care-au murit fără de vreme,/ cu sânge tânăr încă-n vine,/ cu pătimi mari în sânge,/ cu soare viu în pătimi,/ vin,/ vin să-și trăiască mai departe,/ în noi,/ viața netrăită. (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) On dit que leș aïeuls qui șont morts d'une mort prématurée,/ leș aïeuls dont le sang était encore jeune et plein de grandes passions ardentes,/ reviennent pour vivre en nous/ leur vie inachevée. (Silence) (Villard
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
Paul Miclău comme " cette douce chanson " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Leș termes du syntagme " în limpezi depărtări " (littéralement : " dans le lointain clair ") șont inversés par Paul Miclău : " dans le clair lointain " (Gorunul/Le chêne) (1978 : 135) ; Le fragment " vieața netrăită " (littéralement : " la vie non-vécue ") est interprété par Paul Miclău comme " leur vie manquée " (Liniște/Silence) (Miclău, 1978 : 147), variante plus poétique ; " când tu-mi îneci obrajii, ochii/în părul tău,/eu amețit de valurile-i negre și bogate/visez [...]. " " quand
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
la umbra gorunului, unde zace furat de o prezență copleșitoare, este echivalentă cu o mângâiere, cu o dezmierdare. E poate o nouă experiență a cunoașterii prin lumina iubirii? Vor mai veni sufletele să-și retrăiască Într-o altă făptură viața netrăită? E un vagabondaj al sufletului dornic să-și găsească Împlinirea dincolo de trupul neputincios, supus ireversibilei perisabilități? („Liniște”, „Dați-mi un trup voi munților”) E poate o sete de liniște În chip mioritic și eminescian? La Blaga „clopotul” din „pieptul unui
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]