307 matches
-
o dovadă în plus a ambițiilor organizatorilor acestui spectaculos proiect, care a reunit scriitori de limbi, țări, formule estetice și vârste diferite, pentru a ilustra policromia chipurilor Europei. Ce te-a interesat mai mult în această călătorie: să vezi locuri neumblate, să cunoști oameni, literaturi, să culegi subiecte pentru scris? Cum s-a reflectat experiența Trenului în creația ta? - Unul dintre marile avantaje ale existenței de scriitor este că atelierul de lucru se află în buzunarul tău. Am călătorit foarte mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la el în birou și, plin de noi învățăminte cum era, le-a spus: Nu sînt mulțumit de munca voastră! Și-acum, după ce v-am spus ce-aveam de spus, afară!..." Unul dintre cei trei ingineri, mai tînăr și mai "neumblat", a îndrăznit să-i spună: "Tovarășe director, și unui cîine cînd îi dai cu piciorul, tot îi spui de ce..." Drept care, directorul a început să țipe, cei trei au ieșit din biroul lui, iar mai tîrziu, cînd directorul general a propus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
asamblării ideilor și, mai ales, felul în care cititorul este angajat într-o istorie a ideilor niciodată plictisitoare. „Dragostea de răspântie triumfă pentru că o poate apuca în orice direcție - luându-l pe cititor de mână și purtându-l pe potecile neumblate ale literaturii”, se precizează în finalul volumului. Astfel că Un țărm prea îndepărtat se citește ca un eseu despre problema întoarcerii cititorului. Corina Ciocârlie se dovedește un excelent ghid prin operele scriitorilor fascinați de experiența limitei, de la care reținem lecția
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
chip caracteristic este sigheteanul Vasile Muste. Descendent al unui șir de preoți, om blajin, criptînd însă sub o asemenea înfățișare impulsurile năvalnice ale toposului natal, d-sa ne propune figura unui maramureșean în suflet și trup, „uimind întunericul pe cărări neumblate/ cu alte ploi demult răstignit în înalturi” (Copil cu zmeu). Sentimental fără a fi sentimentalizant, rural fără a fi sămănătorist, poetul se răsfață cu finețurile simplității: „caut un crin să mă nască de tot/ dacă oamenii nu pot/ face aceasta
Într-o nouă variantă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4146_a_5471]
-
proaste - s-a stabilit de mult. Am renăscut din cenușă. Nu mai stau trântit pe canapea. Mai stau eu, dar de lene - asta-i altceva. Totuși. Nu te lua la trântă cu timpul care trece, că ai să pierzi. Fiind neumblat de multă vreme, m-am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dusîntors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4715_a_6040]
-
decît cînd cutreiera ulițele cu pantă ale orașului de jos, tăcînd sau vorbind monosilabic cu el. Dar acest domn foarte înalt și foarte subțire ascunde în ciudata lui alcătuire și un "fantast", un fel de lunatec care umblă pe drumuri neumblate de alții, care vede ce nu văd alții, care are darul de a evada din prezent în stații unde timpul se oprește. Cînd era copil, ni se spune în povestirea Strada Joagărului, urcîndu-se pe un gard, a găsit ușa cerului
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
proaste - s-a stabilit de mult. Am renăscut din cenușă. Nu mai stau trântit pe canapea. Mai stau eu, dar de lene - asta-i altceva. Totuși. Nu te lua la trântă cu timpul care trece, că ai să pierzi. Fiind neumblat de multă vreme, m-am lăcomit să fac pe jos drumul până pe Victoriei, la 22, dus-întors. Spre casă, dădeam să ies de pe Michelet, în dreptul casei lui Mihai Șora, urmată de a exuviilor, spunându-mi ce am să mă mai laud
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/4676_a_6001]
-
independența spiritului, pentru îndrăzneala de a înfrunta tirania și pentru consecvență în protejarea celor supuși unei carantine. Dar la eșecul și impasul politic al lui Sartre voi reveni ulterior când voi releva și valoarea sa excepțională ca deschizător de poteci neumblate pe aria literaturii. De la cele dintâi apariții ale sale în public, Sartre nu lăsa pe nimeni indiferent. Incita parcă la o ripostă, provoca scandalul. Era invidiat pentru audiența la public, pentru succesul rapid și statornic. S-a pus la cale
Uși deschise by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/12965_a_14290]
-
percepție a gestului dramatic. El a intuit nevoia de revoltă (nu mai puteau fi suportate condițiile de subjugare și de umilire și totodată a avut premoniția golului care survine ulterior. Cum a putut să prevadă zădărnicia proiectului utopic un tânăr neumblat încă prin lume, îndoctrinat de educația militară, fără să fi trecut probele grele de formare, de la avânt la deziluzie? Un simptom care semnifică începutul unui discernământ. Schiller a salutat cu urale declanșarea revoluției franceze din 1789. Apoi, repede, elanul s-
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
la comandament, reușește să evadeze din convoi și numai în Munții Vrancei se mai oprește. Pe drum, dând de crame, dealuri și văi ademenitoare, se simte „încleștat deodată” de dorul de casă, dar mai rătăcește până în miezul iernii pe coclauri neumblate, „la răspântii cu hanuri și focuri de popas”. Nemaisimțindu-se ferit ca în porturi, speră în zadar să se piardă în vălmășagul Iașilor, însă priviri tot mai iscoditoare îl fac să ia o hotărâre plină de curaj: „M-am gătit
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
În întâmpinarea Unei cântări, A unei sălbăticiuni, A unei lumini Care-i cere adăpost Ca sălbăticiune Adusă în casă, Un copil plăpând Sau o bătrână A nimănui E tristețea Dormind învelită Între gânduri, Un adăpost La fel de bun Ca o pădure neumblată, Jocul de-a prinselea Sau îmbrățișarea cuiva Îndepărtat și drag. * Palme iubitoare Cu linii strânse în buchete, În torenți, în poteci Neștiute vânătorilor Și păstorilor, Poteci bătute de inorogi Și de alte făpturi Veșnic măiestre. Vâltoare în care se curăță
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
sorții altora - am adormit târziu, într-o cumplită stare de agitație și, îmi amintesc, în noaptea aceea n-am mai visat ca altădată îngeri. *** Dintr-un carnet de însemnări din epoca aceea, păstrat într-un sertar ascuns și prăfuit și neumblat, descoperit printr-o minune mi-a atras atenția abundența și diversitatea „planurilor” pe care trebuia să le întocmească (sau supravegheze) directorul adjunct săptămânal, trimestrial sau anual și am rămas înduioșat de îmbelșugata activitate inutilă cu care mi-am irosit doi
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
parte sau de alta a nevăzutelor baricade, stăteau probabil în fața televizoarelor. Așa cum făcusem și noi până-n urmă cu câteva minute. Nu era din cale-afara de frig, dar bătea un vânt subfire și tăios. Dăduse un pospai de zăpadă și locurile neumblate păreau presărate cu sare. Fără să vreau, am simfit dintr-o dată pe limbă senzația de sărat. Iar asta ma făcuse s-o asociez în aceeași clipă cu gustul sângelui. Așa cum 11 simfisem de câteva ori, în copilărie, în câte-o
Porumbelul vestitor sau de ce iubim America by Ștefan Dimitriu () [Corola-journal/Imaginative/7600_a_8925]
-
neașteptate dar destul de frecvent, ca vorba să se lege și ideile să se închege. Participam atunci la un fenomen unic în existența mea. Gândurile își răspundeau și înaintau împreună într-o explorare aproape primejdioasă. Descopeream resurse neștiute și străbăteam teritorii neumblate până ce atingeam o limită de nedepășit. Rămânea nedezvăluită numai o ultimă esență, nedivulgat numai un ultim secret. Când, foarte târziu, ne duceam să ne culcăm, nu izbuteam să dorm. Mă simțeam prea tulburat. Eram și fericit și frustrat, de parcă aș
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
nișele lor, spre verificare - am făcut o propunere. (Ah! marile ferești, luminoasele coridoare - în săli intram mai rar, chinuiți de micimea băncilor, de strâmtimea lor). Am propus așadar să dăm foc stabilimentului, prin răspândire de sticle cu benzină la colțuri neumblate, așa încât văpaia să întâlnească văpaie, flăcările să se îmbrățișeze. Prin uzul discret al unei singure cutii de chibrituri. Propunerea mea n-a stârnit entuziasmul, măcar interesul celorlalți, fiind chiar cu ostilitate întâmpinată de acel dintre noi căruia cu drag și
Scriitorul terorist by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13541_a_14866]
-
premieri, n-au încă piscine cu apă tocmai bună de înotat, dar fotoliul este măcar tapițat, dacă nu și înfășat în piei cu dinți de crocodil de nu se poate în țâțe de călugăriță - și asta din pricina lor, a maicilor neumblate la autodafé-urile secolului nostru ce n-au stârnit încă - dar perseverează - destulă teamă. Poate doar ancestralul să ne-o apropie, cu ispititoare sutane și bineveniții colți de pe Nil: din Irlanda în Irak sau din puț în lac, tot un drac
Din Irlanda în Irak sau din puț în lac by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Journalistic/13027_a_14352]
-
imagine o îmbogățește prin noile documente oferite. Poate că acest sentiment al „comuniunii”, adaug eu, o conduce pe d-na Cogălniceanu către unele inflamări stilistice dar important este ce anume ne aduce la cunoștință. A întreprins cercetări în spații încă neumblate ale istoriei literare sau umblate puțin. A scotocit arhivele, bibliotecile brăilene și din țară, vechile colecții, comparând și verificând, strângând la un loc date care împreună spun un lucru iar separat altceva. A plecat uneori de la simple impresii, supoziții, de la
Documente brăilene by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5785_a_7110]
-
ar fi fost supusă aceleiași amînări, daca nu i-ar fi fost "smulsa" prin insistențele prietenești ale redactorilor de la Minerva. În mod surprinzător el nu-l consideră pe autorul Crailor... un scriitor fundamental, "adică unul dintre aceia care deschid drumuri neumblate". După opinia lui, în literatura română, scriitori fundamentali sînt, de exemplu - și explică în fiecare caz de ce - Eminescu, Sadoveanu, Arghezi, Blaga. Bacovia nu. "Bacovia este expresia unei subiectivități exacerbate, care e fără posteritate: a fi bacovian înseamnă a te nega
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
cu adevărat nu poți fi decât într-o țară ca să nu te tiranizeze, - ca Franța - să nu ți se impună. Uite așa o țară... un continent ca America, ați fost acolo, în Statele Unite, - mă întrebă iarăși, ca pe un om neumblat, - eiii, dacă fuserăți... înseamnă că se schimbă treaba și știți ce vreau io să zic... domnul meu, vreau să zic că America asta este atât de neînvățată, atât de tânără, cu spații imense, necultivate, că ți se și face milă
Rânzei redivivus? by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7872_a_9197]
-
greaua responsabilitate ce vom avea de suportat ca mâine, când vom fi chemați să ne îndeplinim și noi menirea noastră în societate. Niciodată n-a fost această responsabilitate mai mare ca acum, când omenirea intenționează să se avânte pe căi neumblate, cari vor duce, poate, la o înțelegere și fericire generală! Atingem acum un punct mai delicat. Încotro merge politica noastră? Vor reuși oare oamenii să realizeze un acord universal, și care ar fi situațiunea lor subt o lege unică? Să
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
închiși, o dădea de mâncare unei vite. Se spune că, după cum arăta această vită, așa urma să arate și viitorul soț. SÂNZIENE. În dimineața zilei de 24 iunie, a SÂNZIENELOR, multe fete obișnuiau să se scalde în rouă din zone neumblate. Roua SÂNZIENELOR era strânsă de babe într-o cârpă albă, de pânză nouă, apoi o storceau într-o oală nouă. În drum spre casă, babele nu vorbeau deloc și mai ales nu trebuia să întâlnească pe nimeni. Dacă toate acestea
Nașterea Sf. IOAN BOTEZĂTORUL sau DRĂGAICA. Ce nu trebuie să faci de SÂNZIENE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/79837_a_81162]
-
ursoaice, etc. Rusaliile erau respectate, dar nu îndrăgite pentru că aduceau tot felul de boli. Oamenii nu știu câte sunt și nu le spun pe nume, că nu cumva să le supere. Rusaliile umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde au jucat, rămân arse și neroditoare. RUSALII. Legendele spun că Rusaliile răpesc din când în când un tanar frumos ca să joace cu el. Cand este eliberat, tânărul nu are voie să le descopere altora cântecele lor și nici
RUSALII sau POGORÂREA SFÂNTULUI DUH. De ce nu este bine să lucrezi de RUSALII. TRADIŢII ŞI OBICEIURI by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25296_a_26621]
-
Franzen Noica spunea, dacă nu mă înșel, că viața e prea scurtă ca s-o irosești citind cărți și autori de mâna a doua; urmând "magistralele", n-ai cum să ratezi, adăuga el, așa cum ai păți aventurându-te pe străduțe neumblate. Teoria e discutabilă astăzi, când canoanele alternative coabitează firesc și când surprizele reevaluărilor critice amenință temeliile, consolidate în timp, ale valorilor oficial omologate. Privilegiul de a citi capodopere e, până la urmă, parte din seducătoarea meserie de cititor, iar romanul lui
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
se pare deosebit de relevant eseul despre Ulise, ca personaj-cheie pentru literatura contemporană a peregrinărilor și emblemă a „nomadismului” zilelor noastre. Citându-l pe August Rüegg (Jenseitsvorstellungen vor Dante, II, 114), Borges subliniază afinitățile între Dante și Ulise, cutreierători de drumuri neumblate și lumi nevăzute; dar și deosebirea între cei doi: „Ulise săvîrșește pe seama și pe riscul lui fapte interzise; Dante se lasă călăuzit de forțe mai înalte”. O altă, comparație între Ulise și Sindbad, ne îndreaptă spre explorarea Orientului, de care
Borges, Dante, Orient by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3633_a_4958]
-
ca o mărturie a tradiției bizantine adaptate la respirația înnoitoare a picturii italiene. OCTAVIAN NICA Puterea Sfinxului l Pe urmele legendei În Munții Poiana Ruscă, pe un drum care ne poartă pe Valea Cârlonțului și apoi pe o potecă aproape neumblată, care urcă pieptiș spre vârful Padeș (1 378 m), ne iese în cale o stâncă ce prefigurează chipul unui om, ca un Sfinx din deșertul egiptean sau poate ca „un cap de dac“, cine să știe! Asemănarea cu faimosul chip
Agenda2004-11-04-turistic () [Corola-journal/Journalistic/282191_a_283520]