1,034 matches
-
mă fi întors la Kearney, cel puțin parțial, ca să mai văd o dată o femeie în jurul căreia, fără a fi conștient, am fabricat o întreagă viață ipotetică. Ea rămase întinsă, cu zâmbetul controlat încă, de parcă tocmai i-ar fi spus: Un neurolog intră într-un bar... Sintaxa s-a cam complicat, Ger. —Te rog. Chestia asta mă distruge. Zâmbetul ei înțepeni. Se întoarse pe burtă, privindu-l ca și cum tocmai i-ar fi mărturisit că adoră să poarte lenjerie de damă. Cu fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
săptămână din martie. Ciudat de docil, Mark se duse să discute cu tehnicienii de la laborator. N-are cum să fie de la medicament, îi spuse Hayes lui Karin. Literatura nu pomenește de așa ceva. —Literatură, repetă ea. Ficțiune totală. Îl simțea pe neurolog notându-și deja această nouă chichiță, ca s-o publice. Diagnosticul de Cotard nu schimba nimic important. Acum, că Mark începuse să ia olanzapină, doctorul Hayes insistase să continue fără să sară peste vreo doză. Karin putea garanta că respectase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Mark e în afara pericolului, cel puțin pentru moment. Weber s-a implicat deja în acest caz dincolo de limitele corectitudinii profesionale. Ultimul său voiaj aproape că-l terminase. Dacă se implică și mai mult, s-a zis cu el. Dar acum, neurologul înțelege pe undeva: reponsabilitatea nu are limite. Studiile de caz pe care ți le însușești sunt ale tale. Dacă nu face nimic, dacă refuză rugămintea băiatului, dacă abandonează acum ceea ce cârpăcise atât de rău, atunci era cu siguranță ceea ce vocile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de la Bunul Samaritean, uitându-se la aceleași relatări despre război găunoase și părtinitoare ca și restul lumii ignorante. Uitându-se fără oprire, ca și cum, dacă s-ar uita la armatele astea suficient de mult, poate că ar recunoaște un prieten vechi. Neurologul cognitivist stă lângă patul lui, înfiorându-se sub televizorul din perete, uitând de ce se află acolo până când îi aduce aminte pacientul. —Deja pleci? Ce te grăbești așa? Abia ai venit. S-a deșirat și s-a subțiat ca viața. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
am pierdut toți colegii de promoție, rămânând singurul supraviețuitor dintr-o generație predestinată sacrificiului în război și apoi a vremurilor vitrege prin care ne-a fost dat să trăim. La sugestia prof. Veronica Darabană, Mariana mă determină să consult un neurolog - dr. Ion Negoiță, un reper al profesionaliștilor în halate albe. Iau legătura telefonică, își consultă agenda de lucru și-mi promite vizita la domiciliu câteva ore mai târziu. A venit cu exactitate matematică la ora convenită. L-am primit ca
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
fiica mea, asigurând-o că încă beneficiez de o bună stare de sănătate, rar întâlnită la persoane de vârsta mea, semn al unei vieți ordonate și disciplinate. Deci, în primele două zile de după lansare am semne favorabile de la cardiolog și neurolog - semne bune pentru mai târziu. După două zile de încercări de-a lua legătura cu familia recent dispărutului coleg, reușesc să vorbesc cu una din fiice - Rodica, transmițând condoleanțe familiei, promițându-le volumul trei, despre care știa de la verișoara ei
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mă gândesc la o posibilă operație, cu grijile inerente. Medicul specialist mă asigură că nu-i caz de operație și-mi prescrie tratament eficient, ceea ce e cum nu se poate mai bine! Deci, după semnalele pozitive ale medicilor cardiolog și neurolog, am un nou semn pozitiv privind sănătatea mea generală ce-mi strecoară un nou impuls optimist. Duminică, 12 septembrie 2010, am telefonat d-lui prof. Gruia Novac să nu uite că mâine e ziua de naștere a prof. univ. Ion
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
o conduită standard, inclusiv aceea de a ști dacă te Înșel“. Ea opunea comportamentul meu declarațiilor pe care i le făcusem și pe care le trata drept „verbalism“, și nu greșea. Toate astea nu-mi rezolvau Însă agorafobia. Consultasem doi neurologi care Îmi prescriseseră medicamente atît de puternice că nici măcar nu era nevoie să Înghiți tot conținutul tubului ca să te sinucizi. De Îndată ce comprimatele Începeau să-și facă efectul, nu mai eram În stare să mă țin pe picioare și mă duceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Broadway, țes Împreună un strat nou, ca un așternut de zăpadă neatins ce așteaptă primii pași. Fiecare nouă bucurie și dezamăgire va lăsa urme În această zăpadă, mai Întâi doar o atingere, apoi o cărare și, mai târziu, urme adânci. Neurologii le numesc sinapse, cinicii le numesc capcane, iar pentru poeți ele sunt acea prezență din poeziile lor care te poate transporta oriunde dorești. Kitty și Matthew trecură pragul acestui teritoriu neexplorat cu foarte mare grijă. De obicei, acesta e momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Îți sugera că s‑ar odihni. Dar nu se odihnea. - Asta i‑a trecut, nu? a stăruit Battle. Dar n‑a mai dat peste el și altceva? Ceva nou? Mai exista și altceva. Următoarea lui infecție a fost denumită de neurologi Guillain‑Barré, atunci când, În cele din urmă, au reușit să o identifice. Nu mai fusese diagnosticată până atunci. Abe venise cu avionul de la Paris ca să participe la un dineu oferit de primar În onoarea lui. Ținută de gală și discursuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
supus unui examen preliminar. Istoria mea medicală, adunată Într‑un dosar gros, se găsea În biroul surorilor. În timpul săptămânilor de criză, Rosamund ținuse un jurnal al ei, așa Încât internul a chestionat‑o și pe ea. În aceeași noapte, doctorul Bakst, neurologul șef, și‑a făcut apariția la ora douăsprezece și a interogat‑o și el pe Rosamund. Sărmana tocmai adormise În fotoliul de lângă patul meu. Eu fusesem tratat de pneumonie și de infarct. Și, cu toate că fusesem instalat „la etaj”, Încă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Când doctorul mi‑a cerut: „Desenează‑mi un ceas” tot ce am putut mâzgăli a fost un zero strâmb. Doctorul Bakst era de părere că simptomele mele proveneau dintr‑o otrăvire. Bédier din Saint Martin Îmi servise un pește toxic. Neurologul susținea că sunt victima toxinei cigua. Eram gata să cred ce era mai rău despre Caraibe. Medicul francez pe care Îl consultasem acolo Îmi diagnosticase boala drept friguri tropicale. Dar e posibil să fi știut adevărul. Doctorul Bakst din Boston
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
stau În picioare și mă simțeam extrem de umilit când eram frecat cu săpun și clătit de infirmierele binevoitoare, care văzuseră la viața lor tot ce poate fi văzut, așa Încât priveliștea trupului meu nu le mai șoca. Presupuneam că experimentatul meu neurolog și, totodată, Îngerul meu păzitor, era familiarizat cu cazuri similare și știa foarte bine „la ce mă puteam aștepta”. Mâinile și picioarele aveau să mi se usuce și, dacă mușchii or să mi se atrofieze, o să‑mi pierd simțul echilibrului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și respirând rar și înăbușit. Era parcă încremenită în această poziție, când în salon au pătruns mai multe persoane grăbite, vizibil alertate și îngrijorate, printre care recunoscu doi vecini din blocul în care locuia: un medic cardiolog și un altul, neurolog. A rămas nemișcată, fără să clipească, de teamă să nu deranjeze, să nu i Tainicele cărări ale iubirii se spună să plece ori să i se interzică pe viitor alte vizite. Nimeni nu a deranjat-o. În graba lor, poate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
auzit, poate numai de el, adică..., cum să spun, de un ceva imaginat. Această din urmă presupunere poate fi amintirea unui moment care i-a făcut mare rău cândva, într-o anumită etapă a vieții. Am vorbit și cu medicul neurolog, colegul meu și..., făcând corelația datelor, pot afirma că teama lui a provocat o serie de simptome somatice sau psihologice care... - Adică..., ce simptome, domnule doctor? Ce anume a avut concret? întrebă biata femeie, rămasă fără picătură de sânge în
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
pentru prezentare. Discuțiile nu s-au sfârșit aici. S-a vorbit mult, s-au prezentat ipoteze și s-a hotărât amânarea intervenției chirurgicale și ținerea sub strictă observație a pacientului la aceeași secție, Terapie Intensivă, cu aportul nemijlocit al specialistului neurolog. Se avea în vedere anularea intervenției, dar, pentru un plus de siguranță, s-a hotărât doar amânarea. Mulțumit, Eugen își freca mâinile de satisfacție, neuitând, după cum îi era obiceiul, să aducă mulțumire Domnului pentru sprijinul tacit pe care îl primea
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
tânărului, încît Felix devenise un musafir tolerat în chip excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant căruia îi plăcea să fie înconjurat, și unde găsea gratis o bună instalație de baie, și pe blândul, hazliul doctor Obreja, care lăcrima pentru nebunii lui și-i chema pe rând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Între formula „unitate” și adevăratele intenții ale noii Puteri În sectorul evreiesc. Având ca scop asigurarea respectabilității și a credibilității, Comitetul Democratic Evreiesc va folosi o serie de nume de intelectuali proeminenți, ca deja amintitul H. xe "Maxy"Maxy, profesorul neurolog - viitor academician - Arthur xe "Kreindler"Kreindler, care va deschide, de altfel, prima ședință a C.D.E., profesorul Maximilian xe "Popper"Popper, specialist În boli de plămâni, șeful secției de specialitate la spitalul „Caritas” din xe "București"București. Reacția diverselor formațiuni evreiești
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
în partea stângă. Pentru majoritatea oamenilor, dreptacii, emisfera stângă este dominantă, conducând la o mai bună îndemânare a mâinii drepte și, în egală măsură, la ideea că limbajul articulat este comandat în această emisferă. Încă din secolul al XIX-lea, neurologul Pierre-Paul Broca (1865) a demonstrat, prin autopsia cadavrului cuiva care nu putuse să vorbească, faptul că centrul limbajului articulat se afla în această emisferă stângă; el a numit „afazie” incapacitatea de a vorbi generată de o asemenea leziune. Ideogramele asiatice
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
și inteligența În secolul al XIX-lea, ideile medicului german Franz Josef Gall (1758-1828) au făcut furori. Conform acestei teorii, numită „frenologie” (phreno înseamnă „spirit” în limba latină), funcțiile psihologice sunt localizate în creier. O idee remarcabilă, ca principiu! Astfel, neurologul francez Pierre-Paul Broca a prezentat cazul unui om care era incapabil să vorbească (afazie) și al cărui creier s-a dovedit, după moartea sa, atrofiat pe o suprafață bine definită: partea temporală stângă a creierului, centrul limbajului vorbit. Dar Franz
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de datoria medicului sau a farmacologului, sunt utile câteva indicații. În primul rând, trebuie să-i punem în gardă pe tineri în privința inamicului numărul 1 al memoriei: alcoolul. Acest flagel este cunoscut de mai bine de un secol, de când un neurolog rus a observat că bolnavii ce sufereau de alcoolism cronic nu mai reușeau să memoreze noutățile, ajungând astfel la o amnezie gravă. Știm acum că alcoolul, care distruge celulele, deteriorează în primul rând hipocampul, structura creierului care arhivează, într-un
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
o voce care-i șoptește pe dinăuntru, un altul este olfactiv etc. Această credință, uneori modificată puțin de pedagogi, în lumina dezvoltărilor științifice, este o rămășiță a teoriei memoriilor parțiale de la sfârșitul secolului al XIX-lea, susținută în special de neurologul Charcot. Potrivit acestei teorii, ar exista o memorie asociată simțurilor noastre, astfel încât ar exista o memorie vizuală, una auditivă, una olfactivă etc. Firește, se considera că muzicienii sunt auditivi, uitându-se că Beethoven a început să surzească încă de atunci când
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
un chip „drept”, fie un chip „stâng” (Bruyer, 1983). Paul Ekman (1989, 1992), psiholog la Universitatea din San Francisco, a încercat să înțeleagă mecanismele expresiei emotive a chipurilor. Prin aceasta, el îi aduce un omagiu lui Guillaume Duchenne (Ekman, 1989), neurolog la Salpêtrière, care, prin cartea sa Mecanismul fizionomiei umane (1862), a fost pionierul analizei rolului pe care îl are fiecare mușchi în expresia feței. Duchenne excita fiecare mușchi în parte cu ajutorul curentului electric și analiza astfel felul cum acționau în
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
de actori, lui Ekman i s-a confirmat faptul că anumiți mușchi pot fi comandați voluntar (cum ar fi zigomaticii, în cazul surâsului fals), iar alții nu (cum ar fi mușchiul piramidal al nasului, care acționează atunci când suntem mânioși). Concluzie Neurologii au remarcat că pacienții cu o leziune anterioară a emisferei cerebrale stângi erau deseori depresivi, triști, în timp ce pacienții care prezentau leziuni anterioare ale emisferei drepte erau excitați pozitiv (Davidson, 1989). Amintindu-ne că emisferele cerebrale comandă părțile opuse ale corpului
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
nu le cunoaște”. Această celebră formulă a lui Pascal a dat unor generații întregi impresia că rațiunea și emoția sunt independente și că idealul omului inteligent ar fi cel al individului rece, lipsit de emoții. Dar examinarea cazurilor clinice de către neurologii Antonio și Hanna Damasio (Damasio, 1995), în consens cu teoriile cognitive, demonstrează interacțiunea rațiunii și a emoției. Punctul de plecare al teoriei lui Damasio e studierea unui tânăr (Elliot) care, în urma unei leziuni a cortexului frontal, nu mai simțea nici o
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]