465 matches
-
ochii cu lipsa noastră de cultură, cu slăbiciunea noastră politică înlăuntru și-n afară, cu corupțiunea care mănâncă societatea noastră, pentru a ne spune: Voi voiți un asemenea lucru? Pe când cei mai mulți dintre noi se cred nevrednici, în adâncul sufletului lor nevrednici de a ridica vălul de pe acest ideal, cunoscând că numai o altă generație, curățită prin abnegațiunea și durere, poate îndrăzni să gândească la ea, acești domni, pentru cari istoria suferințelor noastre e un basm, pentru cari mormintele eroilor noștri sunt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
eu - cu cât mai importantă este treaba paznicilor, cu atât ar fi mai trebuincioase cea mai desăvârșită eliberare de celelalte ocupații și cea mai mare sârguință. 10. Mobilitatea socială (Republica, 423c-423d) (Socrate) ... dacă dintre paznici s-ar naște vreun copil nevrednic, să-l trimită în altă clasă, iar dacă printre ceilalți s-ar naște vreunul vrednic, să-l aducă în rândul paznicilor. Acest principiu voia să arate că și ceilalți cetățeni, fiecare în altă parte, să facă un singur lucru și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fie mixte, căci magistraturile sunt comune bărbaților și femeilor. Da. Pe copiii unor părinți valoroși îi vor lua într-o creșă, ducându-i la niște dădace care locuiesc izolat, într-o anumită parte a cetății. Pe cei ieșiți din părinți nevrednici, sau din părinți vrednici, dar născuți cu defecte, îi vor ascunde, cum se și cade, într-un loc tainic și neștiut. Da, dacă e vorba ca neamul paznicilor să rămână curat - zise. Acești magistrați se vor îngriji și de hrană
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vînt, - să te-arăți tăcut și simplu, să zîmbești cu nepăsare, e cea mai Înaltă artă dintre cîte-s pe pămînt. * „Oricine crede că viața sa proprie sau aceea a semenilor săi nu are semnificație nu este numai nefericit, ci chiar nevrednic de a trăi.” (A. Einstein) Cei care nu pot realiza sentimentul valorii „vieții” nu-și dau seama că semnificația vieții se configurează În scopurile care ne animă: „Viața individului Își dobîndește sensul prin participarea la o realitate umană generală, și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
păros, cu o calviție pretimpurie, bărbos, mare amator de somn, stângaci, total neîndemânatic, lipsit de orice talent, nul la sport, câtuși de puțin meloman și, bineînțeles nepriceput la muzică, inabil până și la scris, într-atât îi sunt mâinile de nevrednice, la fel de nepriceput la ascuțit pana de scris ca și la înhămatul cailor, la vânătoarea de șoimi ca și la a se face ascultat de vreun animal domestic. Și apoi, adaugă el ca pentru sine, la cât este el de mărunțel
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Revărsare de umoare neagră și furie autodistructivă, România pierdută întredeschide totuși, după parcurgerea tuturor bolgiilor infernului destinului românesc, poarta purgatoriului: „Și totuși, nu pot să cred că am epuizat răbdarea Creatorului care ne-a gândit români pe acest pământ.” Clasa nevrednică (1997) vădește înclinația autorului către eseul politic cu valențe filosofice, prefațat de altfel de nenumărate articole polemice semnate de I. în presa postdecembristă. În 1997, reîntors pentru scurt timp la literatură, autorul nu mai regăsește energia pasională și suflul creator
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
fel de jurnal intim excesiv metaforizant, în care sinceritatea nu produce autenticitate, ci frizează mai degrabă indiscreția și lipsa de măsură. SCRIERI: Unde, ce, când..., Timișoara, 1990; Iisus s-a născut la Timișoara, Timișoara, 1994; România pierdută, București, 1995; Clasa nevrednică, București, 1997; Diamantul de gheață, București, 1997; Singur între români, București, 1997; Fata și Moartea. Egeea, București, 2001; Polul de putere, București, 2002. L.H.
IORDACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287599_a_288928]
-
Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți de înțelepciune, vor fi iubitori de argint. Și vor fi mulți prezbiteri nevrednici și păstori care își vor asupri oile lor, iar acestea vor fi lacome, căci nu vor avea păstori sfinți” (3, 24). Principalul semn eshatologic va fi însă retragerea Duhului din sufletele credincioșilor și mai ales din ale prezbiterilor. Aceștia vor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
pe pământ, dând o lovitură decisivă întregii omeniri. „Iar la sfârșitul vremurilor, va coborî Beliar, el, prințul cel mare, regele acestei lumi pe care a stăpânit‑o dintotdeauna. Și va coborî din lăcașul său ca un om, ca un rege nevrednic, ucigaș de mamă, stăpânitor al acestei lumi; și va asupri floarea pe care au sădit‑o cei doisprezece apostoli ai Celui Iubit” (4, 2‑4). După cum am spus mai devreme, în capitolul 4 se regăsesc cele patru tradiții anticristologice: Beliar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adevărată; se descoperă ușor celor care‑l caută cu credință; se deschide îndată celor ce cu trupuri neîntinate și inimă pură vor să bată la ușă. Nu alungă pe nici unul dintre robii Săi; de nimenea nu se scârbește socotindu‑l nevrednic de tainele Sale dumnezeiești; pe bogat nu‑l prețuiește mai mult decât pe sărac; pe sărac nu‑l disprețuiește pentru sărăcia sa; pe barbar nu‑l rănește făcându‑l nepriceput; pe eunuc nu‑l dă deoparte, ca nefiind bărbat; femeii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
potrivnicul care «se înalță mai presus de tot ce se numește Dumnezeu» (2Tes. 2,4), care se așază în templul lui Dumnezeu, este Anticristul, cuvântul fals, care se așază în Scripturi, care se pretinde adevărat luând din Scripturi mărturiile părerilor nevrednice. Pentru cei care refuză să [le] creadă în alt fel, el este «potrivnicul» care se așază pe tronul Scripturilor și pe zidirea lor «dându‑se pe sine drept Dumnezeu». În orice vreme, cuvintele ereziilor, anticriștii se arată stând în templul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
într-o mare slavă”, reprezentată de români. Se adaugă necrologurile Sextil Pușcariu și Dragoș Protopopescu, portretul comemorativ Nicolae Iorga - la opt ani de la moartea năprasnică a marelui istoric, Eminescu - la centenarul nașterii, Sângele martirilor, Unitate spirituală și acuzatorul articol Păstori nevrednici, despre decretul abuziv de desființare a Bisericii Greco-Catolice din România, dar mai ales despre lipsa de solidaritate a înalților ierarhi ai Bisericii Ortodoxe din țară. Prin cronica deosebit de favorabilă la romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu La Vingt-cinquième heure și prin
UNIUNEA ROMANA – L’UNION ROUMAINE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290354_a_291683]
-
dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe Ianoș și haiducii acestuia i se supun. Spre a le încerca vitejia, Miu îi pune la proba ridicării armelor, ca în epopeile antice. În cele mai multe cazuri voinicii lui Ianoș se dovedesc nevrednici, prilej pentru Miu de a-i persifla, refuzând să le fie conducător: „Voi știți să hoțiți / Nu să haiduciți / Nu să biruiți”. Uneori reușește în această probă cel mai neînsemnat din ceată și atunci lui i se atribuie conducerea, iar
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
n-a pierdut pe drum porunca iubirii de vrăjmași sau de aproapele. Împreună cu acești dumnezeiești Părinți și „mari dascăli ai lumii”, credincioșii se roagă la fiecare liturghie pentru dregători, pentru suflarea creștină și pentru toți episcopii Bisericii - răi sau buni, nevrednici sau luminați, străini de Scripturi sau chiar „drept învățând cuvântul adevărului”. „Pe toți și pe toate” îi pomenim deci - de-am fi logofeți ori simpli cititori - în slujba de căpătâi a Bisericii. În această rugăciune se cuvinte să avem o
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Iartă-mă, Doamne, că cu plecăciune vin la tine să depărtezi păcatul, în veci de veci, amin ; îți pup piciorușele șacușa torn și uleiuș în candelă. Doamne, fă-mi mie, păcătoasei, loc la sânul tău, că n-oi fi mai nevrednică ca altele. Frecându-și stăruitor pleoapele, baba săruta evlavioasă pământul, apoi se scula suspinând. în ogradă troscotul scânteia din firișoare de cleștar ; flămândă, o mâță se prelinse din podul în care mieunau glasuri subțirele. Sub un snop de stuf din
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
-n lume - atunci te obosește Eterna alergare... ș-un gând te-ademenește: Că vis al morți-eterne e vieața lumi-ntregi ". {EminescuOpI 65} FĂT-FRUMOS DIN TEIU - Blanca, află că din leagăn Domnul este al tău mire, Căci născută ești, copilă, Din nevrednică iubire. Mâni în schit la sfânta Ana Vei găsi la cel din stele Mângâierea vieții tale, Mântuirea feței mele. - Nu voiu, tată, să usuce Al meu suflet tânăr, vesel: Eu iubesc vânatul, jocul; Traiul lumii alții lese-l. Nu voiu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
socotit că Sfântul Pavel n-avea nici o chemare pentru apostolat și chiar l-au învinovățit pentru că a încercat să propovăduiască învățăturile Domnului altor popoare. La fel mă disprețuiesc și pe mine iezuiții din Ordinul Sfântul Petru ca pe un preot nevrednic să propovăduiască în Japonia. Pe când încercam să domolesc furia ce spumega înlăuntrul meu, o tristețe nelămurită îmi apăsa sufletul. Cu toate că ne închinăm la același Dumnezeu, credem tot în Domnul Iisus și încercăm cu toții să facem din Japonia o țară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
evreul Zigu Ornea, și poetul favorit a lui Băsescu, Mircea Cărtărescu și un întreg pluton de anonimi, pe care numai dracu’ știe cum îi mai cheamă. Dar Eminescu, rămâne Eminescu de-a pururi. Eu un scârța-scârța pe hârtie, mă consider nevrednic de a tulbura somnul înalt la umbra cetinei nemuritoare imaginate de poet, și de a scrie chiar și la modul superlativ despre El. Acum vă rog să-mi dați voie ca în această zi de sărbătoare națională, să închei cu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
duhoarea ce se Înălța la intervale de timp aproape regulate din trupul vizitatorului.... - Deci un fel de fum? repetă ea cuvintele Extraterestrului. - Da, un fel de fum, Întări acesta... „Doamne, Stăpâne a toate cele ce sunt, auzi-mă pe mine, nevrednica Ta slujitoare, și dezleag-o pe roaba Ta de toate legăturile Satanei și, dacă este legată În cer sau pe pământ, sau cu piele de animale necuvântătoare, sau cu fier, sau cu piatră, sau cu lemn, sau cu scriere, sau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
uneori după vise grele, mă întreb înspăimântat oare astfel mi-e dat să plec din această Lume: cu tristețea că i-am văzut ticăloșia și nu m-am străduit să o îndrept, câtuși de puțin? Cu umilința că am slujit nevrednicilor, fără a avea curajul să-i înfrunt? Cu sila de mine că m-au ademenit traiul ușor, lipsa de gânduri și lenea clipei, fără a munci spre a le birui? Și câte și mai câte altele. În astfel de clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să scapi de pedeapsa ce ți se cuvine pentru îndrăzneala de a mă fi furat. Las-o pe prințesă, căci nu pot îngădui ca o doamnă atât de fermecătoare și un armăsar ca acesta să rămână în mâini atât de nevrednice. Regele Circaziei, furios că era astfel insultat strigă: Ticălosule, cum îndrăznești să mă faci hoț când ocara aceasta ți se cuvine mai degrabă ție. Drept e că frumusețea acestei doamne și însușirile acestui cal sunt fără seamăn: haidem, deci să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
groapa Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor, Fortul 13 Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și ros de multe amărăciuni care voiau să mă piardă în lava unei robiri eterne, Dumnezeu m-a ocrotit și mi-a lungit viață cu ani mulți ca să mărturisesc. Să mărturisesc martiriul camarazilor mei. Hazardul e mare, puterile mici, eu nevrednic și rănile adânci. Mă închin cu pietate la icoanele camarazilor mei plecați demult la cer, camarazi cu care am pătimit „veacuri de nopți” fără de zori, în cavouri umede, cu bolți înghețate. Să ne întoarcem la matca străbună, la firescul uman
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
dar poate constrângerea asta îi slujea. Când dai drumul răului, revărsarea iui se lățește nemăsurat. Vorbele mici ale traiului convențional aveau misiunea lor și plecarea misterioasă a micei păcătoase, din pricina martorilor, avea poate mai puțină urâciune. O mulțime de cuvinte nevrednice nu fuseseră astfel rostite. Era lipsa lor un bine sau un rău? Existau! Asta era de căpetenie. Din materialul rușinei si durerei, care alcătuia păcătoșenia de azi, se formaseră bubele vorbelor. Poate, totuși, e mai bine când sr sparg în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
modelat pe același tipar. E foarte elegantă, fiindcă asta e pretenția absolută a lui Drăgănescu 60 61 - și cum nu e o pretenție supărătoare!... Ce noroc că Drăgănescu a venit după prinț. Toată grija lui e să nu se poarte nevrednic de a fi succesorul unui așa personagiu. Nu e gelos ca să nu fie mitocan - crede el! Nu e avar ca să nu fie mitocan, nu e mojic - idem. Vinurile - en gros - sunt acolo departe, în Dealul Spirii, unde era Hanul lui
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]