549 matches
-
ger cumplit a rupt spre zori ninsoarea; Cu prima rază de lumină Arborii au scuturat floarea. Cristale pe omăt alunecau Din palme răstignite în lumină, Cu degete văzduhul scrijeleau Toți arborii din vechea mea grădină. Cu trunchiul greu și suflet nins Pomii mocnesc sub stratul de zăpadă; Când iarna crede c-a învins Rădăcinile fac vlăstari ca altădată. LUT ȘI PIATRĂ Am luat în pumni lut și-am început să-l strâng; Atât de tare lutul îmi sfârâia în palme c-
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
glumă a început, Să creeze flori cu mici detalii. * Niște pictori fără treabă, Au pus albul în zăpadă, Aruncându-l pe câmpie, Pentru a iernii bucurie! Se așterne albul necuprins, Din ceruri curg alte zăpezi, Cu fulgi albi ca părul nins, vino la fereastră să îi vezi! Referință Bibliografică: CATRENE DESPRE IARNĂ / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1831, Anul VI, 05 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CATRENE DESPRE IARNĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368178_a_369507]
-
care am renunțat! Vopsele în tușa capturi de imagini ochii de pictor expresii așează omule privește și contemplă cuvinte de prisos îndrăznește descrie menirea de-a fi din zorii de zi în apus de soare viata-i iubire un trandafir nins ce așteaptă osânda în noapte de iarnă cuvinte tăcute vorbește din suflet strigate mute săruta pe suflet sărut din provincia inimii săruta frumosul parte din tine din soarta iubire. Referință Bibliografica: Sărut din provincia inimii / Gheorghe Șerbănescu : Confluente Literare, ISSN
SĂRUT DIN PROVINCIA INIMII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1176 din 21 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353851_a_355180]
-
de făptura-ți ce fioru-mi poartă Jăruindu-mi focul purului păcat, Încrezător în noi, încrezător în soartă: Juvenile clipe care au plecat... Ca un fum albastru-n facla argintie, Se strecură tainic stele scânteind, Povesti de iubire, scrise pe hârtie Ninsă ca în iarna unui tandru gând; Clipele din ierni demult înghețate, Nea de vechi regrete topite-n sărut Ca buzele de fragă, dulci și minunate, Ce-au topit iubirea, ori mi s-a părut... Emilian Oniciuc (Lican)-04.01.2014
IARNA UNUI GÂND de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353915_a_355244]
-
moarte pot să-nviu. Am plâns și-n mine mahnele s-au stins Și-n lacrima lui Christ prea suferirea Îmi caut ca să-mi aflu mântuirea Și-mpodobit cu răni, să-mi strig Iubirea Și-apus în toți, să fiu de raiuri nins ! (pag. 5) Autorul ”Sfeșnicului în rugăciune” este într-o permanentă căutare a unei noi trepte spre desăvârșirea spirituală care (te) apropie de Creator. Plecând de la expresia celebră, folosită sub diverse forme, ”câtă iubire, atâta suferință”, iată că, și poetul Traian
CA ÎNTR-O RUGĂCIUNE ÎN VECHI ȘI-ASCUNSE SCHITURI de GABRIEL DRAGNEA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353992_a_355321]
-
mai faci, cum o mai duci. Câteodată nu ai chef de nimeni iar alteori simți nevoia ca toată lumea să te vadă, să te audă, să-ți simtă bătăile inimii. Acum câțiva ani, întorcându-mă acasă mergeam pe mijlocul drumului proaspăt nins. Mă credeam într-un film american clasic. Eu, mergând cu pași siguri în noapte pe mjlocul drumului pustiu iar camera de filmat aflată undeva în spatele meu focalizând atent actorul principal. Era doar camera, fără echipa de filmare. Câteodată și acum
IARNA TRECUTA de ALEXANDRU BUZOIANU în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353094_a_354423]
-
cerului»; de făurar fiind, Ea și El „îmbrățișează pământul“, în ultimă eros-instanță, Ea invocând nu vreo zeitate valentinian-dragobețiană, ci pe Atoatecreator: «O, Doamne, mi-ai / trimis un înger, sleit de / prea multele-i zboruri, / să-mi privegheze somnul / abătut de ninsele gânduri...!» (p. 110). El, înmărțișorat / făurărit-dragobetian, dansează «pe aripile gândurilor», „în zori de rouă“, pe «dâra de Lumină lăsată de îngeri, perceptibilă doar de cei aleși», își propune a îmbătrâni «căutând împreună împrimăvărarea», simte că, în cuplul Ea - El, brațele
EMISFERELE ANDROGINULUI, BISTURIUL ZEUS-CHIRURGULUI ŞI „CÂNTAREA CÂNTĂRILOR” de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353586_a_354915]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > CIOB ALBIT Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 1170 din 15 martie 2014 Toate Articolele Autorului ciob albit Și cerul dând lumină din pulbere de stele răstoarnă fire albe din ninse primăveri, și-aruncă peste-ntinderi luciri de lună grele să țeasă-n canavauă un azi ce n-a fost ieri. Și eu sunt cer ca tine, pământ ce poartă-n sine izvorul unui munte și-un ciob albit de stea
CIOB ALBIT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1170 din 15 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353612_a_354941]
-
totul de nuanțe și deveneau doar strigăt aici frigul din pereții proaspăt învechiți strâmtora intensitatea odăii acolo căldura îmbulzită prin goluri deborda de unghii neprietenoase dincolo de posibilități iarna coborâtă printre versuri era doar o vară măsluită cu halucinații îndrăgostiți vise ninse harcea parcea acum oricum tânjea de bine de rău Referință Bibliografică: ORICÂND ESTE ORIUNDE / Anca Elena Șerpe : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1164, Anul IV, 09 martie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Anca Elena Șerpe : Toate Drepturile Rezervate
ORICÂND ESTE ORIUNDE de ANCA ELENA ŞERPE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353644_a_354973]
-
adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
are grijă să-i descrie atât de frumos trăirile: „Când simte-o apăsare ... se cam grăbește toamna,/ Iarăși pleacă nepoata, iar i-o răpește «doamna» ... / Trăiește-o tristă clipă cu-același dor nestins/ Durere-ascunsă-n zâmbet și-n părul ei cel nins.// Înalță rugi fierbinți, mai spune-o rugăciune/ Cu lacrimi de credință, dorindu-i cele bune,/ Își mângâie copila cu mâna-i iubitoare/ Și inima-și adună-ntr-o binecuvântare.” Fiecare plecare de “acasă” este însoțită de „Ruga bunicii, dulcea mea
PAULA DIANA HANDRA, PAŞI DIAFANI PE GÂNDURI DE MĂTASE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353597_a_354926]
-
adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de dogoare - făclii de maci de doruri grele,-aprinse, dar și în ruginiul toamnelor sublime și în splendoarea cetinilor ninse. Însă tremurul ingenuu al sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească
MARTIE 2014 (COLECŢIA LIRIK) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353672_a_355001]
-
azi nu am aflat nimic. O fi murit pe undeva ori poate încă mai trăiește sau poate că a fugit în țara lui natală... Dumnezeu știe! Alteori mi se pare că-l simt lângă mine, îl visez bătrân, cu tâmple ninse și cu riduri adânci, făcându-mi semn să-l urmez pe un drum necunoscut, periculos și adânc. Cel mai probabil drumul către moarte... Și cu cât mă gândesc mai intens, cu atât mai mult îmi vin în memorie cuvintele Raisei
PARTEA A II-A de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353656_a_354985]
-
plouat și tot mai plouă Nourii s-a scuturat Despicînd amiaza-n două, Timpului să-i fac palat! Plouă-n gînduri de april Seceta să-mi fie casă Pentru sufletu-mi puțin, Cînd secunda mă apasă! Plouă droaie de petale Ninsă floare de cireș Mersul timpului din cale, S-a oprit cu interes! Dacă ploaia mi-a udat Minutarele pe gleznă Timpul nu s-a terminat, În minutele din beznă! Referință Bibliografică: Timp de ploaie / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TIMP DE PLOAIE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354113_a_355442]
-
Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea Cuvinte-i dă - dar ne`nțelese -, Uscate, într-un cufăr vechi... Fuioru-l toarce, Viața-l țese Ăra! Ce zgomot
VERSURI GÂND NESPUS... de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347067_a_348396]
-
Mihail Sadoveanu, Dosoftei sau Vasile Pogor. Cel puțin pentru mine Iașul reprezintă un loc, unde inima mea se simte ca la ea acasă, unde am trăit cele mai intense și plăcute momente dintr-o altă toamnă argintată de bruma părului nins, prin scurgerea anilor vârstei mele, orașul unde îmi regăsesc mereu liniștea sufletească, fie că mă voi plimba pe aleile din Copou, sau pe ale altor oaze pline cu verdeață și liniște, fie că asist la o piesă de teatru, vizionez
CĂLĂTORIND PRIN TOAMNĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1739 din 05 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347152_a_348481]
-
Patrimoniu > SEARĂ DE MAI CU ARTISTA FĂRĂ ANI: MEDEEA MARINESCU Autor: Aurel V. Zgheran Publicat în: Ediția nr. 1245 din 29 mai 2014 Toate Articolele Autorului Se însera la Bacău. Cădea o ploaie caldă, lăcuind cerul bleu, se-mprospăta orașul nins toată ziua cu păpădii. Doamne, heruvimic prinos de bucurie a grăbit luna să preschimbe văzduhul sidefiu și să ne vedem inimile ridicate departe de trup, la Poarta sărutului! Era 27 mai (2014) și se juca la Bacău piesa „Străini în
MEDEEA MARINESCU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1245 din 29 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/357471_a_358800]
-
poți”, Să mergi spre țelul tău cu elan și-avânt Și-adevărul simplu în față să-l scoți: Muncesc, mă bucur, cânt, plâng, iubesc, deci sunt. NOI SUNTEM RĂDĂCINA Apasă greu coroana de mușatini Pe fruntea naltă și pe tâmpla ninsă, Dar dragostea de glie-n piept aprinsă Te-nvață să păzești hotar și datini. Mereu la fel să fie țara-ntinsă Ai stat de strajă fără să te clatini, Cu sângele zvâcnind și plin de patimi, Cu inima-o flacără
SONETE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357784_a_359113]
-
vamă își lasă iubirii mistuitoare Și deschide pleoapa lumii, cu parfum de fericire. Ăst destin îl au poeții, de atâtea veacuri scurse Și nu cer sorții repaos, fiindcă ei nicicând nu mor, Versul lor plin de înțelesuri, inspirat, de muze ninse, Va rămâne-n veșnicie testamentul vieții lor. Cornelia Vîju Referință Bibliografică: Poeții / Cornelia Vîju : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 429, Anul II, 04 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cornelia Vîju : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
POEŢII de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357867_a_359196]
-
să reflectăm profund la destinul nostru, lume care, „în marea trecere”, treptat, devine „Paradis în destrămare”, unde: „Portarul înaripat mai ține întins // un cotor de spadă fără de flăcări // Nu se lupotă cu nimeni // dar se simte învins // Serafimi cu părul nins // însetează după adevăr, // dar apele din fântâni // refuză gălețile lor // Noaptea, îngerii goi // zgriguliți se culcă în fân // vai mie, vai ție, // păianjeni mulți au umplut apa vie, // odată vor putrezi și îngerii sub glie //” ( L. Blaga: Paradis în destrămare
PARADISUL ÎNSÂNGERAT, RECENZIE DE DUMITRU PĂSAT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357933_a_359262]
-
Publicat în: Ediția nr. 537 din 20 iunie 2012 Toate Articolele Autorului METAFORE APRINSE Dorurile care le-am purtat, Sunt în aceste pagini prinse, Foarte intacte s-au păstrat, Azi fiind metafore aprinse. Zboară vulturii în libertate, Peste piscurile albe, ninse, Privind spre ziduri de cetate, Să găsească metafore aprinse. Florile cu gingășie rară, Au culori din cer desprinse, Revin în noua primăvară, Puternice metafore aprinse. Prin galeriile întunecate, Cu multe secrete neatinse, Din plimbările mele toate, Păstrez metafore aprinse. Fragmente
METAFORE APRINSE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357612_a_358941]
-
susura-n ramuri. Urcat pe catarg un șoarece năstrușnic se credea Columb. Zmei și căpcăuni și un singur Făt-Frumos bat pădurile. Creionul roșu trimisese la moarte poemul fetei. Din lanul de grâu graurii duc la cuiburi prima recoltă. Se lăsase nins ieri omul de zăpadă să pară bătrân. Iarna croșeta cu razele soarelui un pastel în zori. Am descoperit că am grupa de sânge la fel ca macii. Referință Bibliografică: PANSEURI în 17 silabe (I) / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
PANSEURI ÎN 17 SILABE (I) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357631_a_358960]
-
Acasa > Poezie > Familie > DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 356 din 22 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, din părul tău nins să mă-mbăt cu arome de fulgi ca-ntr-un vis de copil de tăceri amuțit care-ncet se destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
nuc umbra zilei de ieri, / chipul mamei săpa o icoană în geamuri. // peste cale, un bici trezea rar licurici. / în umbrar de arini mâna nopții întinsă / cobora cu arici și-ndemna din arnica / care grele cu fân, prin lumina cea ninsă. // goale, stelele beau din izvoare de var, / florile-și culegeau umbrele despletite, / ochiul nopții torcea, răsfirând din cuibar, / o năframă de vânt peste noatini și vite. // poate-o pasăre grea ne lua sub aripe, / poate râul întors se pierdea în
POEMELE VAMEŞULUI MÂNTUIT. JIANU LIVIU-FLORIAN: IMNURILE FĂŢĂRNICIEI , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358904_a_360233]
-
liber vorbesc în șoaptă cu răchita și guguștiucii reveniți pe margine de pervaz îmi făceau din aripă ochiul inimii a descifrat semnez așteptarea pe cuibul unde se va roti iar viață TIMPUL MĂ ÎNVAȚĂ CUM SĂ-MI PĂSTREZ VISUL în ninsul cuminte de ieri peste piatră și gropi pământul adoarme verdele îi spune povești la gura speranței despre lumea de-afară îi mângâie obrajii învăluiți de lumina albului divin stau de vorbă cu bucata mea de cer aflu că avem loc
POEMELE VISULUI SALVAT de ANA MARIA GÎBU în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360428_a_361757]