1,403 matches
-
corpul de oaste al transfugilor moldoveni au fost distruse, iar cei care nu au fost uciși au fost capturați. Moldovenii au luat prăzi bogate, cele trei steaguri regale (care reprezentau ținuturile Sandomir, Cracovia și Liov) și alte nouă ale familiilor nobiliare. Se pare că cei doi frați s-au împăcat în secret chiar înainte de luptă, căci oștenii lui Ștefan i-au trădat pe polonezi în timpul bătăliei și au trecut de partea lui Petru, contribuind astfel la înfrîngerea invadatorilor.. După acest eveniment
Bătălia de la Codrii Plonini () [Corola-website/Science/332635_a_333964]
-
o instituție de învățământ superior dar va ajunge să elibereze diplome de doctor în filosofie și drept. Era recunoscută pentru nivelul înalt de educație umanistă pe care îl furniza, dar care totuși nu era prea mult extins dincolo de idealurile “libertăților nobiliare” nici în perioada Iluminismului. Au studiat aici personalități importante ale culturii poloneze ca Szymon Szymonowic, Adam Burski (Bursius), Tomasz Drezner, Jan Niedźwiecki-Ursinus, Szymon (Simon) Birkowsk și Stanisław Staszic, dar și studenți străini printre care ca și juristul englez William Bruce
Academia Zamoyska () [Corola-website/Science/328078_a_329407]
-
desenator și pictor polonez celebru a cărui activitate artistică s-a desfășurat îndeosebi în Olanda, în Epoca de Aur olandeză. a fost fratele pictorului polonez Teodor Lubieniecki. Krzysztof Lubieniecki s-a născut în orașul Szczecin, din Polonia, într-o familie nobiliară de polonezi, care se considera că avea origini ariene și făceau parte din sectele protestante care proliferau o idee deformată a învățăturilor predicate de către preotul Aric, ce a trăit în Alexandria secolului al IV-lea, era noastră. Comunitatea arienilor fiind
Krzysztof Lubieniecki () [Corola-website/Science/329147_a_330476]
-
urbiei de invazia șobolanilor. Și tot ei fac legătura între peșteră și Dracula. Pe la 1290, la Sângiorgiu Trăscăului (redenumit "Colțești" în a doua jumătate a sec. XX), pește culmea Bedeleului, la numai 8 km de Huda a fost ridicat castelul nobiliar Thoroczkay (Cetatea Trăscăului) Construcția a fost făcută de sașii aduși din Austria și de secui care au rămas până în ziua de azi în cele două sate, Colțești și Rimetea. Din istoria zbuciumata a castelului se remarcă faptul că Matei Corvin
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
localității Semur-en-Auxois. Aici îl întâlnește pe matematicianul de Mézières, care îi trezește pasiunea pentru matematică. În anul 1730 se întoarce la Paris. Marchizul du Châtelet, prins în ocupațiile carierei militare, îi acordă multă libertate, de alfel obișnuită în căsniciile familiilor nobiliare din timpul ""Regenței"" (1715-1723, în timpul minorității lui Ludovic al XV-lea), caracterizat prin libertinaj al moravurilor. Émilie are câteva aventuri de scurtă durată, printre altele cu matematicianul Alexis-Claude Clairaut și cu astronomul Pierre Louis Maupertuis. În 1733, Émilie îl cunoaște
Émilie du Châtelet () [Corola-website/Science/311010_a_312339]
-
centru administrativ al Țării Făgărașului pe vremea când Ștefan Mailat era principe al Transilvaniei. De aici era administrată partea răsăriteană a Țării Făgărașului. Aici exista un scaun de judecată format din 12 asesori, câteva domenii ale principelui și conacul familiei nobiliare Mailat. În cadrul planului de dezvoltare durabilă a județului Brașov, comuna Comăna face parte din Microregiunea Dumbrava Narciselor, alături de comunele Șercaia, Părău, Șinca Nouă, Șinca și Mândra, scopul fiind promovarea regiunii și dezvoltarea de proiecte comune. Comuna Comăna este situată pe
Comuna Comăna, Brașov () [Corola-website/Science/300937_a_302266]
-
Amalia este văduvă de 10 ani și speră ca prințul să o ceară în căsătorie. Prințul participă la un ceai în casa Amaliei Frunzetti, având un schimb de replici cu Bob. Tânărul se dovedește a fi un adversar al distincției nobiliare și un iubitor al naturaleții, considerându-l pe prinț și castelul său ca un „sanctuar al unei lumi dispărute”. Reîntors la castelul său, prințul are o discuție cu alter ego-ul său tânăr, care-i reproșează că duce o viață searbădă
Orient Express (film din 2004) () [Corola-website/Science/312751_a_314080]
-
internațională în domeniul metalurgiei. După moartea lui Carol al XII-lea, Emanuel a fost înnobilat de Regina Ulrika Eleonora, iar numele său de familie a fost schimbat în Swedenborg (sau Svedenborg). Această schimbare i-a conferit o poziție în Casa Nobiliară Suedeză unde a rămas ca participant activ la guvernarea Suediei întreaga sa viață. Ca membru al Academiei Regale a Științelor Swedenborg s-a dedicat studiilor științifice și reflecțiilor filosofice. După 1734 el și-a direcționat studiile și lucrările asupra anatomiei
Emanuel Swedenborg () [Corola-website/Science/302857_a_304186]
-
însemnările istorice erau destinate uzului personal și n-au fost puse în valoare de scriitor. „Reacționar, conservator, antiegalitarist, spirit nu prea religios, veșnic cârtitor, în fine, o conștiință de boier de țară, se comporta ca un lord britanic cu ascendente nobiliare atestate de nouă secole, care, firește, nu înregistrează niciun prieten, are numai inamici si supuși”. A locuit împreună cu soția sa mai în vârstă cu 25 de ani, Marica Sion, pe strada Robert de Flers, actualmente Logofăt Luca Stroici, în casa
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
9a. Odată cu căsnicia, a intrat și în posesia unei moșii la Sion (Fundulea), cu un conac la care avea satisfacția de a-și înălța în 1928 propriul steag cu blazon având culorile de bază („"coup vert sur jaune"”) din blazonul nobiliar al Karabetzilor, strămoșii săi aleși. Fără a avea complexitatea inextricabilă a operei "Craii de Curtea-Veche", povestirea "Remember", adevărată artă poetică, reprezintă punctul cel mai de sus al esteticii mateine. Plasată într-un cadru cosmopolit (Berlinul de la începutul secolului trecut), acțiunea
Mateiu Caragiale () [Corola-website/Science/297546_a_298875]
-
diplomă emisă la Timișoara (capitala din acea vreme a regatului), de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou, restituirea Țării Lăpușului ("terra Lapus"), care fusese ocupată de voievodul Ladislau Kán, lui Toma și Ștefan, fiii lui Dionis (magh. "Dénes"), din familia nobiliara de Losonczi-Tomaj (care va da mai apoi faimoasa familie ardeleană Losonczi-Banffy). Între anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan ("spectabili et magnifico
Lăpuș, Maramureș () [Corola-website/Science/301580_a_302909]
-
și astăzi. În anul 1974 președintele Consiliului Popular a redevenit primar și în anul 1968 a preluat și funcția de "secretar de partid" a localității. Sediul Primăriei Racovița a fost localizat până în anul 1765 fie pe teritoriul local al curților nobiliare ale satului, fie confundându-se cu locuințele juzilor. După cuprinderea satului în "granița militară", cancelaria comandantului de companie numită de localnici "Cănțălărie", a devenit și Primărie, motiv pentru care racovicenii au numit această instituție așa până la jumătatea secolului al XX
Administrația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309497_a_310826]
-
Biserica Română Unită din Teiuș, cu hramul " Intrarea în Biserică a Maicii Domnului", a fost ctitorită în a doua jumătate a sec. al XVI-lea (probabil între anii 1586-1598), de către ramura din Teiuș a familiei nobiliare Rațiu. Edificiul, situat în orașul Teiuș, pe strada Bisericii, nr. 304, este monument istoric clasificat sub . Biserica românească de secol XVI din Teiuș este o ctitorie a nobililor români Petru Rácz I., soția sa domnița Zamfira și Mihail Rácz. Șematismul
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
de 45 de ani, ceea ce dă ca dată a înființării ei, anul 1755." "Școala avea 225 de elevi, 115 băieți și 110 fete." "În anul 1710, episcopul romano-catolic din Alba-Iulia, Ignatiu Winkler relatează că: Paul Zold a donat 2 fonduri nobiliare celor trei biserici din Teiuș, adică bisericii romano-catolice, bisericii românești și oratorului evanghelic." "În anul 1733 în Teiuș erau 8 familii de religie greco-catolică, adică 40 de suflete care aveau biserică și casă parohială." Până în anul 1700 credincioșii români din
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
II., a fost înnobilat de către Ștefan Báthory, regele Poloniei pe 16 Octombrie 1581, în tabăra de la Pskov (Rusia). Tot acolo regele îi acordă pe 16 Noiembrie 1581 lui Mihail Rácz și titlul „Rácz de Nemes-Prad”. Din analiza cronologică a titlurilor nobiliare din catalogul "J. Siebmacher’s" se observă că după trei ani de la înnobilarea lui Petru Rácz, în anul 1581 a fost înnobilat și Mihail Rácz. Deoarece Petru Rácz I. și Zamfira au avut doar un singur urmaș pe linie bărbătească
Biserica Greco-Catolică din Teiuș () [Corola-website/Science/328823_a_330152]
-
este o capelă construită în anul 1902 în cimitirul armenesc din orașul Suceava de către trei membri ai familiei nobiliare armenești Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul și Sofie Walerian von Prunkul. Ea a servit mai întâi drept cavou al familiei Pruncul, devenind ulterior capelă de cimitir. Acest edificiu este singurul lăcaș de cult armenesc din Suceava
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
a patentei imperiale din anul 1787, care stabilea împrejurările în care familiilor boierești din Bucovina le puteau fi conferite titluri de noblețe austriacă, unele familii de latifundiari armeni (Antonovici, Bogdanovici, Capri, Petrovici, Pruncul, Romașcan) au dobândit în perioada 1788-1815 titluri nobiliare austriece, în special cele de cavaler (în ). Prin 1790, Ariton, Luca și Cârste Pruncul, fiii lui Grigorie Pruncul, staroste de armeni, erau înnobilați. În vechiul cimitir armenesc al Bisericii "Sf. Simion" se află monumentul funerar din piatră al lui Gregor
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
și doi primari ai orașului Suceava: Abraham von Prunkul (1865-1870) și Michael von Prunkul (1884-1886), în timpul căruia s-a construit clădirea Tribunalului cercual, a Judecătoriei districtuale și a Cărții funciare. În anul 1902, la inițiativa a trei membri ai familiei nobiliare Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul (1848-1901) și Sofie Walerian von Prunkul, a fost construită o capelă în cimitirul armenesc din Suceava. Construcția efectivă a fost coordonată de inginerul W. Klika. Pe frontonul capelei se află blazonul
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
Pruncul: Michael Bogdan von Prunkul, Warteres Garabeth von Prunkul (1848-1901) și Sofie Walerian von Prunkul, a fost construită o capelă în cimitirul armenesc din Suceava. Construcția efectivă a fost coordonată de inginerul W. Klika. Pe frontonul capelei se află blazonul nobiliar al familiei. Pe o placă de marmură neagră din interiorul capelei se află un text în limbile armeană și germană. Textul în limba germană este următorul: "“Diese Kapelle wurde als Ruhestätte ihrer Angehörigen Michael Bogdan Ritter von Prunkul, Warteres Garabeth
Capela Pruncul () [Corola-website/Science/308391_a_309720]
-
toate acestea, în 1524, consiliul orășenesc, format în mare parte din adepți ai lui Luther, au încurajat învățăturile luterane printre care căsătoria preoților, eliminarea zilelor de post și interdicția catolicilor de a mai predica în oraș. Multe mănăstiri și castele nobiliare catolice au fost distruse de către țăranii animați de noua învățătură. Astfel orașul Augsburg a devenit, prin decizia consiliului, un oraș imperial secular, independent de episcop, cel ce era considerat și prinț al orașului până atunci și luându-i toate atribuțiile
Dieceza de Augsburg () [Corola-website/Science/334008_a_335337]
-
și siguranței asupra nobililor polonezi care-l vedeau. Surpriza cea mare a bătaliei au fost cele trei steaguri militare ale regiunilor Cracovia, Liov și Sandomir capturate de moldoveni, plus nouă steaguri provinciale, la care se adăugau multe steaguri ale familiilor nobiliare. Aceasta însemna că a fost practic un măcel. Ioan Albert, care a avut inspirația de a nu intra în pădure cu cavalerii, a fost condus de garda sa direct până la Liov, temându-se că un popas pentru noapte în Pocuția
Bătălia de la Codrii Cosminului () [Corola-website/Science/303542_a_304871]
-
licantropiei este prezentă și în arta cinematografică, un exemplu în acest sens fiind filmul "Omul-lup" ("The Wolfman", 2010), considerat una dintre cele mai bune ecranizări ale acestei teme. Imaginea acestui mamifer este prezentă pe armura și emblema mai multor familii nobiliare: Mai multe localități sau regiuni din întrega lume au acest animal, fie în denumire, fie pe stema acestora: Lupul apare în multe proverbe și expresii românești (dar și în alte limbi):
Lupul în folclor și mitologie () [Corola-website/Science/325768_a_327097]
-
oferit pensii consistente văduvelor celor căzuți. Copiii rămași orfani au fost adoptați de către Napoleon personal și li s-a permis să adauge "Napoleon" la numele de botez și de familie. În mod interesant, Napoleon nu a acordat niciodată vreun titlu nobiliar niciunui comandant, după cum se obișnuia în urma unei mari victorii. Este probabil ca el să fi considerat Austerlitz un triumf prea personal ca să mai decoreze pe altcineva. Până în zilele noastre, Austerlitz este adeseori considerat drept cea mai mare victorie a lui
Bătălia de la Austerlitz () [Corola-website/Science/299690_a_301019]
-
satului. Localitatea Poienile Izei este atestată documentar prima dată în anul 1430. În Diplomele maramureșene din 24 noiembrie 1430, 18 iunie 1450 si 22 iunie 1458 această localitate este menționată datorită stabilirii de proprietăți, fiind atribuită ca donație unui descendent nobiliar. În decursul timpului s-a numit Poienile lui Ilieș, apoi Poienile Șieului, a Glodului, până la inspirata denumire de acum. Este lesne de înțeles că, existând aici o comunitate, aceasta a fost preocupată să-și construiască o biserică, fapt atestat documentar
Biserica de lemn din Poienile Izei () [Corola-website/Science/310273_a_311602]
-
frecvent întâlnit în întreg spațiul locuit de români, mai cunoscute fiind cele din Caraș-Severin sau Gorj. Malul stâng al pârâului era locuit predominant de comunitatea săsească, iar pe malul drept, în zona mediană a satului se află cetatea, fostă reședință nobiliară, biserica evanghelică și casa parohială. Pe același mal drept, la sud și sud-vest de centru s-a dezvoltat cartierul românesc, românii fiind prezenți, se pare, încă din secolul al XVII-lea. În 1733 erau 220 de familii, ca la 1857
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]