2,751 matches
-
el Senador”, fiul regelui Ferdinand al III-lea cel Sfânt. Mama sa a continuat să joace un rol politic și în timpul majoratului fiului ei, împiedicând de mai multe ori detronarea acestuia. Domnia sa a stat sub semnul confruntării dintre regalitate și nobilimea condusă de unchiul regelui, Infantele Juan de Castilia de Tarifa și de Juan Núñez de Lara el Menor, sprijiniți uneori și de Don Juan Manuel, nepotul lui Ferdinand al III-lea. Ferdinand al IV-lea a urma calea predecesorilor săi
Ferdinand al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/330217_a_331546]
-
ocupe Gibraltarul, iar în 1312 să obțină controlul orașului Alcaudete din regiunea Jaen. La Cortesul de la Valladolid din 1312 regele a dat un impuls reformei administrației și sistemului judiciar, în cadrul eforturilor sale de întărire a autorității monarhiei în detrimentul celei a nobilimii. Ferdinand al IV-lea a murit la Jaén la numai 27 ani la 7 septembrie 1312 și a fost înmormântat la Colegiata de San Hipólito de Córdoba.
Ferdinand al IV-lea al Castiliei () [Corola-website/Science/330217_a_331546]
-
Saint-Étienne funcționau peste 600 de armurieri. Dezvoltându-se concomitent și alte meșteșuguri, orașul ajunge în secolul XVII la o populație de 23.000 de locuitori. După Revoluția din 1789, municipalitatea și cetățenii au dobândit noi terenuri expropriate de la Biserică și nobilimea locală. Odată cu efuziunea noului regim în a schimba denumiri și toponime, numele orașului se schimbă în "Armeville". În timpul revoluției industriale s-au dezvoltat metalurgia și industria extractivă, în particular exploatarea resurselor de cărbune. În anul 1816, Louis-Antoine Beaunier creează "Școala
Saint-Étienne () [Corola-website/Science/297746_a_299075]
-
Maghiară care avea că obiectiv cultivarea limbii maghiare și încurajarea studiului literaturii în limba maghiară. Dar maghiarii mai doreau și recuperarea drepturilor politice care erau diminuate. Doreau recuperarea dreptului de a convoca Dietă Maghiară. Își exprimau pozițiile liberale. Datorită insistențelor nobilimii maghiare (nobilimea mică inclusiv fiind destul de nmeroasa), în 1825, maghiarilor li se permite convocarea Dietei Maghiare. Cehii, un grup important numeric și istoric, cu tradiție, au creat o serie de instituții cu caracter cultural, fiind creat și un teatru care
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
avea că obiectiv cultivarea limbii maghiare și încurajarea studiului literaturii în limba maghiară. Dar maghiarii mai doreau și recuperarea drepturilor politice care erau diminuate. Doreau recuperarea dreptului de a convoca Dietă Maghiară. Își exprimau pozițiile liberale. Datorită insistențelor nobilimii maghiare (nobilimea mică inclusiv fiind destul de nmeroasa), în 1825, maghiarilor li se permite convocarea Dietei Maghiare. Cehii, un grup important numeric și istoric, cu tradiție, au creat o serie de instituții cu caracter cultural, fiind creat și un teatru care să fie
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
Franței, ca Bretania, ce au fost ultimele teritorii independente alipite de monarhia franceză. Acopereau jumătate din regat și dețineau vechi drepturi și privilegii în materie de justiție și finanțe. Erau scutite de plata unor impozite. Stările provinciale reprezentau în principal nobilimea și se cramponau cu tenacitate de privilegiile lor. Parlamentele era organisme privilegiate care limitau puterea regelui, fiind tribunale-curți de apel, instanțe ultime în zonele respective, fiind în număr de 13, dintre care Parlamentul din Paris fiind cel mai important, întrucât
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
noblesse de robe" (după roba pe care o purtau funcționarii de stat), căci funcția lor le conferea titlu nobiliar. Pentru că magistrații își cumpărau funcțiile, nu puteau fi demiși decât dacă regele le restituia suma cu care și-au plătit slujba. Nobilimea de robă avea și un rol politic. Nici o lege nu putea fi aplicată până când nu era înregistrată de toate parlamentele. Înainte de a înregistra un edict, ele îl puteau critică într-un "remontance" (protest) trimis regelui. Dacă dorea, regele putea să
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
marile răsturnări cauzate de . Abia după izbucnirea revoluției și după căderea Vechiului Regim, ideile iluminismului au produs o ideologie revoluționară, crescând interesul pentru Contractul Social. Societatea franceză a secolului XVIII era împărțită în ordine sau stări. Clerul forma prima stare, nobilimea starea a doua, iar starea a treia cuprindea restul populației, alcătuită din burghezie, țărani și muncitori urbani. Catolicismul era religia de stat. Existau 130.000 de clerici, dintre care, 60.000 erau membri ai ordinelor monahale, iar cei 70.000
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
între 100.000-300.000, adică între 0,5-1,5% . Cei 4.000 de nobili de la curte erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles. Erau urmați în ierarhie de nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, ca magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care nu văzuse niciodată Versailles-ul, trăiau în mediul rural. Cum doar fiul cel mai mare moștenea întreagă proprietate, ceilalți fii își căutau de lucru
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
curte erau cei mai puternici, a căror descendența nobiliară dată încă din secolele XIV-XV, permițându-și costul vieții la Versailles. Erau urmați în ierarhie de nobilimea de robă, nobili care lucrau în administrație și justiție, ca magistrații din parlamente. Restul nobilimii, care nu văzuse niciodată Versailles-ul, trăiau în mediul rural. Cum doar fiul cel mai mare moștenea întreagă proprietate, ceilalți fii își căutau de lucru în biserică, armată sau administrație. Dar funcțiile costau mult și 1/4 din nobili erau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
își căutau de lucru în biserică, armată sau administrație. Dar funcțiile costau mult și 1/4 din nobili erau prea săraci ca să-și permită. Trebuiau să se înroleze sau să-și muncească micile proprietăți. Principala sursă de venit era pământul. Nobilimea deținea un sfert și o treime din pământul Franței și îi revenea între 15-25% din venitul bisericii. Marii nobili dețineau funcțiile înalte în stat. Erau miniștrii regelui, înalții săi magistrați, intendenții din provincii și ocupau funcțiile superioare în armată. Abatele
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
privilegiile fiscale și ar renunță la drepturile senioriale, ar fi ruinați. Se opuneau schimbărilor și se cramponau de privilegiile lor ca fiind singurele care îi distingeau de oamenii de rând. În 1781, s-a dat ordonața Segur, menită să sprijine nobilimea săracă de provincie, pentru care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de oamenii de rând. În 1781, s-a dat ordonața Segur, menită să sprijine nobilimea săracă de provincie, pentru care armata era singură slujba, împotriva bogaților "anoblis" (recent înnobilați) care puteau să-și cumpere grade militare. La sfârșitul secolului XVIII, nobilimea nu era însă o castă închisă, oricine putând deveni nobil printr-o favoare acordată direct de către rege, fie cumpărând anumite slujbe. Erau în serviciul civil regal 50.000 de funcții venale, care puteau fi cumpărate, vândute și moștenite că orice
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
comerciale și bănci. Au profitat de pe urma creșterii arenzilor ca proprietari de pământ. În 1749, la Paris, tot cei care aveau un venit de peste o jumătate de milion de livre erau nobili. În porturile ca Bordeaux, burghezia era mai bogată decât nobilimea locală. Burghezii nu aveau titlu nobiliar și nici nu erau țărani sau muncitori urbani. Se implicau în industrie. Negustorii se numărau printre burghezii bogați, comerțul exterior fiind în Franța cel mai dinamic sector economic, cu o creștere a volumului schimburilor
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
proveneau din rente și veniturile proprietăților funciare. Burghezia deținea un sfert din pământ în Franța și posedă și drepturi senioriale, fiind o formă de proprietate care putea fi cumpărată de oricine. 15% dintre seniori erau burghezi. Burghezia nu se opunea nobilimii și nu contesta sistemul de privilegii până în 1788. Acceptă valorile nobiliare și dorea să se bucure de sistemul de privilegii, prin dobândirea unui titlu nobiliar pentru care tot se străduiau să le obțină. Majoritatea funcțiilor care confereau titlu nobiliar cereau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
de secretar al regelui, care conferea direct noblețea ereditară. Negustorii care făceau averi uriașe îi concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
concurau pe nobili abandonând comerțul cât mai curând posibil și investind banii în terenuri, funcții, rente, întrucât comerțul era considerat nedemn sau dezonorant. Burghezia și nobilimea au devenit membre ale unei elite unice, avute, existând prea puțină ostilitate burgheză față de nobilime. Dacă burghezia era cea mai bogată componentă,țărănimea era cea mai numeroasă. Circa 85% din populația Franței trăia în mediul rural și majoritatea o alcătuiau țăranii. Dețineau 25-45% din suprafețele de teren. Era un mic strat de 600 000 de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
decis constituirea Stărilor Generale. Primele două ordine privilegiate dispuneau de un număr mai mare de voturi decât starea a treia. Conducătorii burgheziei ai stării a treia n-au acceptat și au luptat împotriva aristocraților, militând pentru egalitate și desființarea privilegiilor nobilimii și clerului și instaurarea unui sistem în care se promovau în funcțiile superioare după merit și nu după origine, în care toți să plătească impozite după aceleași norme și în care toți să fie egali în față legii. În lupta
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
care să inspire cu încredere celor care acordau împrumuturi. O parte din banii percepuți ca impozite nu ajungeau la rege. Astfel, fără o restabilire a controlului asupra finanțelor, nici o reforma fundamentală nu putea fi realizată. Chiar și dacă clerul și nobilimea ce beneficiau de privilegii și scutiri ar fi plătit impozite, deficitul nu putea fi redus. Jacques Necker, un bancher protestant din Geneva, a fost numit director general al finanțelor, pentru cunoștințele sale în domeniul financiar și pentru abilitatea să de
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
moțiunii, numai un singur vot a fost contra ulterior. Regele susținea că nici un impozit nu va mai fi impus fără consimțământul reprezentanților națiunii, "les lettres de cachet" vor fi abolite și va fi inițiată libertatea presei. Nu permitea că privilegiile nobilimii și clerului să fie discutate în comun și urmau să fie desființate vămile interne, la gabelle et la corvee. Dar Starea a Treia nu era satisfăcută, astfel, regele a ordonat deputaților să se disperseze și să se întrunească separat. 151
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
cantoanelor, orașelor și comunelor au fost abolite. Toți cetățenii erau eligibili în toate funcțiile, indiferent de origine. La terminarea ședinței de la ora 2 dimineață în ziua de 5 august, deputații au sărbătorit victoria. Decretele din august au marcat sfârșitul puterii nobilimii și al privilegiului înnăscut, instaurând o societate bazată pe egalitatea civilă, toți francezii având aceleași drepturi și îndatoriri, având acces la orice profesie (benefic mai ales pentru burghezia care era mult mai bine instruită), un funcție de abilitățile acestora, și plăteau
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
inspirație pentru liberalii din întreaga Europă în secolul al XIX-lea. Regele nu a împărtășit entuziasmul general pentru schimbările care se desfășurau. La 5 august, i-a scris arhiepiscopului din Arles că nu va consimți niciodată la spolierea clerului și nobilimii și că nu va ratifica decretele prin care sunt jefuite. Nu putea utiliza forța împotriva Adunării pentru că nu mai putea conta pe armată, astfel încât a adoptat o politică de ne-cooperare refuzând să promulge decretele din august, Declarația drepturilor. A
Revoluția franceză () [Corola-website/Science/297527_a_298856]
-
și Austria. Marele Seim a fost convocat de către Stanislav August în 1788. Realizarea Seimului a dus la adoptarea Costituției din 3 mai 1791, fiind considerată prima din Europa modernă. Reforma constituțională a generat o puternică opoziție în cercurile conservatoare ale nobilimii din Comunitate și de către Caterina a II-lea. Confederația Targowica a apelat la împărătesa Ecaterina pentru ajutor și în mai 1792 armata rusă a intrat pe teritoriul Comunității. Războiul defensiv purtat cu forțele poloneze s-a încheiat atunci când regele, convins
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
în 1795, Comunitatea Polono-lituaniană a încetat să mai existe. Moartea lui Sigismund al II-lea August în anul 1572 a încheiat guvernarea de aproape două secole a Dinastiei Jagiello în Polonia. A urmat o perioada de trei ani în care nobilimea poloneză (șleahta) căuta moduri de a continua procesul de guvernare și de alegere a unui nou monarh. Șleahta de jos a fost inclusă în procesul de selecție și au fost efectuate ajustări la sistemul constituțional. Puterea monarhiei a fost circumscrisă
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]
-
articole Henricane (numite după Henric de Valois, primul rege Jagiellon), care a stat la baza sistemului politic al Poloniei, cât și Pacta conventa, care deținea diferite obligații personale suplimentare a regelui ales. Din acel moment, regele era un partener cu nobilimea, un membru de top al regimului (Seim) și a fost în mod constant supravegheat de către un grup de nobili de rang superior, seniori din camera superioară a Seimului. Dispariția dinastiei de guvernare și înlocuirea acesteia cu o monarhie electivă non-ereditară
Istoria Poloniei în epoca modernă timpurie (1569–1795) () [Corola-website/Science/330739_a_332068]