377 matches
-
umeraș începe să tremure și face spume la gură". Ori: ,plouă cu fire de păr și pe-un pod și pe altul". ,casa cu iederă a pleznit ca un pepene răscopt". Ori: ,curva aia mică e o ridiche neagră și noduroasă". Ori: ,literele merg pe hîrtie ca un convoi spre camera de gazare". Suprarealismul e cununa de spini a poeziei Norei Iuga.
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
copilărești ale Dorotei constituie contrapunctul imaginar al unei realități nedeghizate, însă și ele își pierd ingenuitatea și devin deodată sumbre, încărcate de imagini distorsionate, de figuri fantomatice sau grotești. Atingerile, privirile lăptos-mucede ale clienților potențiali, burțile revărsate peste curea, mâinile noduroase, ridurile ca niște cicatrici, conversația în doi peri, aerul de bordel al discotecilor soioase, pantofii cu toc care se afundă în noroi, îmbră- cămintea țipătoare trasează tabloul sordid al unei maculări ireversibile. Cu Examenul lui Péter Bergendy ne întoarcem în
MECEFF 2013 – un mare festival mic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3468_a_4793]
-
Pierre Boulez. Ťîntr-o zi - nota Klee - va trebui să pot să improvizez liber pe claviatura culorilorť. La Zürich, în clădirea modernă de la Kunsthaus, o expoziție permanentă este dedicată unui geniu al locului, lui Alberto Giacometti, artist ale cărui sculpturi filiforme, noduroase, marchează perioada postcubistă, suprarealistă, a artelor plastice ale deceniilor de mijloc ale secolului trecut. Sunt expuse inclusiv lucrări din perioada influențelor africane, sunt marcate drumuri ce duc spre teritorii ale unei spiritualități ancestrale care a inspirat o întreagă generație de
Itinerariu helvet by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/8017_a_9342]
-
fulguiască. Nu-l mai văzusem de prin ^90. Aseară, cînd Mitropolia bătea de nouă, sau de opt, mă rog, era noapte, îl văd ieșind din boschetele de la Starea Civilă, cu sarsanalele-n dreapta și-n stînga, cu-n bat negru, noduros, la subsuoara și luînd-o pe Agatha Bârsescu, spre Palat. După el! Să-l ajung, să-l întreb ce mai face. Ajunge-l dacă poți! Mă și mir că nu-i zboară basca indigo de pe chica sura: așa gonește. Și cred
Desen într-o ureche by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/18163_a_19488]
-
înainte de a curăța (Puterea!) de jegul, de lacrimile, de scuipăturile, vomisurile, precum și celelalte abjecte maculări... Să nu se creadă însă că Parpanghel este un bleg și un naiv, ca toți idealiștii... Că vine Corcodel, adică, la el cu a sa noduroasă măciucă și că-l silește să treacă de partea prostimii, a lăeților și goleților... Nu, să nu vă înșelați... Atacat, Parpanghel va reacționa cu toată forța, fiind în legitimă apărare, și îi va zdrobi lui Corcodel țeasta cu buzduganul de
Caftane si cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10158_a_11483]
-
pe cel al soțului înșelat care descoperă adulterul. Totul avea să fie glumă reușită dar cînd, împresurat de tenebrele nopții, Mișu îl aude brusc pe falsul soț strigîndu-i "Cu nevastă-mea, mizerabile! Te-am mîncat!", îl lovește cu bastonul său noduros "drept în frunte" pe nenorocitul Mitică și-l ucide pe loc. Farsa plănuită la berărie de cîțiva conțopiști se sfîrșește, astfel, dramatic prin apariția spaimei care anulează într-o secundă buna dispoziție și "uzul rațiunii". Aflăm, din spusele martorului, că
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
fi născut om Dansam cu norii dansam cu norii pe un vârf de deal în copilărie dănțuiam ca bezmeticii-n ploaie sub turme de nori tropăind cu copitele pe deasupra capetelor albite de vreme și vremurile cădeau cu lovituri de ciomag noduros peste fragile viețile noastre retrase pe coama unui deal trăind cu spaima în sân de teama steluței roșii din abecedare se petrecea în inima unui anotimp în care bunicul avea fața ca o coajă de arbore bătrân iar mătușile îmbrăcate
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
Nicolae Breb Popescu Isus în grădina Ghețimani Cu ramuri noduroase, împovărați de ani Foșneau adânc măslinii-n grădina Ghețimani în jurul Lui, sub cerul larg deschis, învățăceii toți dormeau, cum le-a fost scris. Cățuilor alături li se răcise seul. Lăsară-un om în rugă, veghea doar Dumnezeul. Părea o noapte
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
porecle este una pierdută în negura vremurilor, iar logica acestui fapt rămasă tot acolo. Lirică era îmbrăcat ca de obicei cu o pătură în care făcuse trei găuri, fără încălțări, fiindcă nu era decât luna noiembrie și purtând același toiag noduros de care putea fi cu greu deosebit. Pe lângă el Stan, o răpciugă de câine, care părea mai mult o stafie, dacă nu cumva Lirică descoperise secretele clonării. Ceea ce nu ar fi fost de uimire întrucât pe aceste meleaguri minunile sunt
Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
ca insula noastră să-și trimită și ea caietul de doleanțe. Dar nu știa să scrie nici o literă. Așa că preotul a preluat sarcina. Eram foarte tânăr, pe vremea aceea, dar amintirile îmi vor rămâne pentru totdeauna gravate în memorie. Mâinile noduroase ale tatălui meu, pline de bătături și răni peste care marea nu înceta să-și arunce sarea, astfel încât nu se cicatrizau niciodată, încetaseră să mai scoată plasele. În biserică, oamenii adunați stăteau de vorbă, în bretonă, cu acea voce surdă
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]
-
pierdut inocența/ în căutarea clipei când mi-am pierdut virginitatea la umbra unei tufe de liliac/ în căutarea clipei când mi-am pierdut/ șansa gloriei de fapt totul totul// mereu îndărăt mereu ocolind prezentul/ care mă pândește cu bâtele sale noduroase// ocolind ceea ce nu pot ocoli/ iată tocmai îmi curge sânge din nas" (Elegie). Ca mai toate cărțile publicate în, deja, foarte prestigioasa colecție de poezie a editurii timișorene Brumar, Pipa lui Magritte este o bijuterie grafică. Calitatea tiparului și a
Un suprarealist elegiac by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11110_a_12435]
-
destul de sigur până la casa la care trona obișnuita doamnă cu perucă neagră. În spatele noastre, murmure, câteva exclamații ostile. Astfel ajunserăm pe stradă și la aer curat. Acolo situația deveni periculoasă. Keyserling atârna greu de brațul meu, în dreapta își învârtea toiagul noduros. Clătinându-se, descria largi curbe, trăgându-mă înainte. În marele exil trebuie să ne ducem, în marele exil! Acolo domnește adevărul, adevărul complet! - Aici e totul plin de negri", iar când un ofițer superior în uniformă trecu pe lângă noi: "Ah
Carl J. Burckhardt: Contele Hermann Keyserling by Mihnea Moroianu () [Corola-journal/Journalistic/11615_a_12940]
-
prin disperare și prin naștere, ea îi readuce, mereu și neobosit, în orizontul vieții. Nici un bărbat nu funcționează la întreaga lui capacitate dacă nu are alături (nu este sfîșiat de) una, zece, o sută de femei. Singur, este posac și noduros ca un copac ocolit de păsări. Cred că toate astea pot fi numite, fără prea multă imaginație lexicală, manipulare. N.B. Fragmente din acest interviu au apărut în revistele "Femeia" și "Playboy", iar întrebările au fost formulate de către revista "Femeia".
Cu Pavel Șușară despre femei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7025_a_8350]
-
locul cel mai bun pentru cerșit, se repezi la Zinaida, îi suci palma, și monedele primite se împrăștiară pe pământ: - Să nu te văd, boală, pe aici, că-ți rup picioarele! și începu s-o lovească în spinare cu plasa noduroasă. Un bătrân șchiop, cum stătea direct pe pământ, se sculă și se apropie de Zinaida din partea cealaltă și, drăcuind- o, ridică mâna s-o lovească: - Hai, șterge-o de aici! Zinaida își strânse pleoapele și se opri. Își simți picioarele
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
a-i băga pe scandinavi în CEE, chestie despre care nu știam o iotă și de care-mi păsa și mai puțin. "Acuma, dacă mă-ntrebi pe mine, Frank, danezii sunt cheia întregii cete de capete pătrate" - un genunchi gol, noduros și bronzat cocoțat pe balustrada lui Ann, un pantof ușor făcut pe comandă cu degetul mare și lung atârnând pe jumătate în afară, cu bărbia sprijinită pseudo-meditativ pe pumnul lui mare. }inuta obișnuită a lui Charley, atunci când nu poartă papion
Richard Ford - Ziua Independenței by Iulia Gorzo () [Corola-journal/Journalistic/7326_a_8651]
-
răscolește: „Și iată-mă ca unul ce-ar răsfoi imagini/ Dintr-o călătorie pe jumătate vis.” (În parcul Goleștilor). Ilustrațiile lui Ștefan Popescu, prietenul care vede, foarte vag și nepământean, ceea ce Pillat se străduiește să spună precis, abundă de trunchiuri noduroase, de suprafețe șterse de vânt. Nimic calm în noianul de negru stins, pe un galben de filă îmbătrânită. Poate că este o bună lectură, și Florica, aceea pe care o pricepem ca pe un paradis cu podgorii și bunici, e
Acasă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5857_a_7182]
-
Steaua, Anul XV (1965), Nr. 1 (180) Cenaclu: Andrei Steiu Poetul Lui Nicolae Stoie In odăile sfinte: un rând de metale, un rând de cuvinte. In odăile muritoare: un rând de femei, un rând de culoare Poetul trecea printre ele noduros: le ierta pe cele de carne si le mușca pe cele de os. ( Cluj,1963 )
Poeme în limba română ale tânărului Andrei Codrescu by Andrei Codrescu () [Corola-journal/Imaginative/10519_a_11844]
-
apus/ și negru de piatră la răsărit./ În groapa aceea de nord,/ unde ajungi frânt de oboseală și plângând,/ trăiește casa noastră/ împrejmuită cu sânge./ În cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
o aluzie la vechi tragedii familiale sau, în continuare, la sângele consumat muncind? O imagine a părinților vine brusc în prim plan, cristică și zguduitoare: ,,în cumpăna fântânii/ tatăl meu răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
rogoz, se ivi deodată Balta Popii. O coloare delicată, verzuie, vestea că primăvara a poposit ș-aici. Cu clonțul sub aripi, un cocostârc se oglindea într-un picior de mărgean. Jurîmprejur sălcii tușinate păreau că stau pe labe, cu ochiuri noduroase ca niște caracatițe. Mă așteptam să aud sâsâituri sau să le văd că-și moaie gâtlejurile pe pământ. Făcea aceste farse cineva ? Amurgul poate. Și mai ales primăvara ai cărei gândaci foșgăiau în vinele mele cu mii de piciorușe bucuroase
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
cocleală. La șaisprezece ani sunt agere ca mâța și, din privirile adumbrite, le tremură lumina printre gene. Trăiesc apoi cu unul de lângă gârlă ori mai din deal. De nevârstnice fac copii, prăpădindu-și din trup argintul. Ajung să aibă picioare noduroase, guri lăbărțate și ochi care s-au stins : doar câteo poftă trecătoare îi mai aprinde, într-o scânteiere scurtă, lipsită de fior. .................................................. ............................................... Ți-o amintești pe Margareta ? Privirea-i aurie iradia tandrețe : aveam mereu senzația că îmi surâde. Pătimașa mea
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
strânge. Geme ușor; în acel moment, imaginea geamului roșu i s-a transplantat în memorie. Și știe că, dacă vasul de wc ar fi fost burdușit cu cărți, și-ar fi dat drumul în el. Front capricios E o tristețe noduroasă pe străzi. Ploaia se întinde până-n orbitele pământului, mai grăbită ca un oraș. Acest front capricios e-n mișcare; îmi lipesc fruntea de geam și rămân așa, privind departe. Toate lucrurile din casă sunt stăpânite de un detaliu, ceva rece
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
ce era să facă? se justificase el apoi, lumină nu, televizor nu, frig, frig) îi încântă pe copii. Împărți bani la toți, sume mari, iar câțiva se aleseră chiar cu dolari, de sufletul moartei. O bătrână, sprijinită într-un baston noduros, se strecură printre copii, se opri în fața lui și-i puse mâna pe umăr. Tu ești Gheorghe sau Petrache? Eu sunt tușa Sanda, sora cea mică a lui maică-ta, Dumnezeu s-o ierte! Am fost certate, iar acum am
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
-un set de cruci. — Hai, mergem să vedem ce-i. Se încolonară la lift. — Ete-o pe Florica, râse una, o porni pe scări! Da’ sprințară ești, Florico, azi! — Păi i-un etaj. Până vine liftuuuu... Bocăniră în ușă cu degetele noduroase. Pe partea ailaltă liniște. — Fă, Florico, să știi că nu-i a bună... Că când vine..., te ia pe neașteptate! — Ptiu, ptiu, scuipară babele la unison în sân și-și mai croșetară un set de cruci pe piept. — Io mă
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ai munci forțat pentru alții, cum muncește bietul Alexandru! o dojeni bătrâna blajin, fără asprime, vorbindu-i ca unui copil. Cu trupul ei micuț, uscat, numai cu mâinile și picioarele mari, deformate de trudă, brăzdate de vine negre, umflate și noduroase, se-ndreptă spre spălătorul din ungher și-și clăti mâinile și fața. Udă încă, ștergându-se în fața icoanelor, la picioarele lui Miluță, cu prosopul în mâini, prinse să se închine cu glas tare, cu voce schimbată. Tatăl nostru, carele ești în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]