236 matches
-
de imagini erotice de dragoste pasională, Cântarea Cântărilor educă sufletul să tânjească și să intre în comuniune cu frumusețea divină a Mirelui. Dar pentru a face asta, sufletul trebuie să învețe ceva ce Proverbele sau Eclessiasticul nu predau niciodată. Înțelegerea noetică erotică ridică o problemă și trebuie învățată prin abandonarea controlului; pentru că în sanctuarul interior al prezenței divine, nu există obiect al dorinței sau concept de înțeles. Mireasa trebuie să învețe să pătrundă, cu dorința înflăcărată, cu palmele deschise ale necunoașterii
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
migrația”... sufletului spre Dumnezeu. Primul care a interpretat versetul în sens mistico-filozofic a fost Philon din Alexandria, continuat apoi de întreaga tradiție alexandrină și nu numai. Omul lui Dumnezeu trebuie să emigreze din lumea pământeană, „de jos”, către lumea inteligibilă, noetică (Philon, De migratione Abrahami, 20). Clement (Stromatele II, 51, 2) și Origen (Contra Celsum VIII, 22) vor interpreta „emigrarea” ca pe o „traversare” (Paști, diabasis) dinspre întuneric spre lumină, dinspre Egiptul morții/patimilor spre Canaanul vieții/nepătimirii („sărbătoarea Paștelui începea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dincolo de care degradarea fizică nu mai poate fi reversibilizată. În acest caz, putem vorbi deja de un spirit parțial detașat, obosit de legăturile contingente, el se pregătește să se ridice la niveluri existențiale cu vibrație mai mare, în corpul său noetic, adică în dimensiunea sa eterică. Pentru cei înclinați către spiritism, Joao de Deus este un mediu foarte puternic ce pretinde că nu vindecă sau că nu e conștient de ceea ce face. El se vrea un simplu instrument în mâinile divinității
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
contradicție a științei față de ea însăși nu se limitează cu toate acestea la opoziția dintre conținutul său obiectiv și efectuarea subiectivă care nu contenește a-l produce pe acesta, între ceea ce am putea numi corelatul său noematic și realitatea sa noetică. Ea o privește întâi de toate pe aceasta din urmă, și aici este nimerit să o evaluăm și să o apreciem. Ceea ce ni se revelează astfel este o incompatibilitate între această intentio științifică însăși, adică ținta ființei naturale determinate științific
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Contact Internațional, Iași, 2000; Profetul la marginea imperiilor, Editura Rao, București, 2001; Beggarland (Falii 5), Editura Timpul, Iași, 2004; Rondeluri și Ovoide, Editura Junimea, Iași, 2005; Biblioteca Profetului, Editura Junimea, Iași, 2007; Dogma sau libertatea gândirii esențe ale arcului reflex noetic, Junimea, 2007; Falii 7 (poema dorului) în Biblioteca Convorbiri literare, mai, 2008; Cele mai frumoase poezii de dragoste, Editura Fundației Culturale Poezia, Iași, 2008; Ros lucis. Opera poetică. Prefață de Ioan Holban, postfață de Daniel Corbu, anthologie de poeme și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
lumina nu va mai bate la fel în geamuri și oglinzi, Editura Contact International, Iași, 2011; Robia timpului, Editura TipoMoldova, Iași, 2012. Volume de eseuri: Dorință și sinapsă, Editura Contact Internațional, Iași, 1992; Dogma sau libertatea gândirii esențele arcului reflex noetic, Editura Junimea, Iași, 2007; Al treilea clopot sacralitatea arcurilor reflexe, Editura Timpul, Iași, 2009; Taine sau alegorii o incursiune subcorticală, Timpul, Iași, 2010. A tradus și publicat volume de poezie semnate de Luigi Attardi, Antonietta dell'Arte, Souleiman Awwad., Nail
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
plină de o asemenea versificație încifrată, amintind de revoluția simbolică din Joc secund. Cel ce în viața de toate zilele este, după cum se recomandă, cercetătorul "lumii tainice și în același timp stranii" a creierului (amintită, spre exemplu, în Arcul reflex noetic, dar și în studiile sale hermeneutice) optează, în opera artistică, pentru o serie de alteri care practică ritualuri masonice, accesibile doar "Copiilor infinitului". El ni se recomandă drept ucenicul profet, supus al Creatorului, Marele Arhitect al Lumii (Rondelul ucenicului profet
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și-n “libertatea” lui noetică și creatoare. „Demoniacul” Baudelaire sau „dumnezeiescul” Dante sînt la fel de mari poeți, atît cît sîntem omenește îndreptățiți să-i judecăm. Orice altă judecată aparține lui Dumnezeu și transcende istoria.” Dl. Răzvan Codrescu, cu care dorin să stăm de vorbă, analizează, pentru
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
în noua serie, "simbolul unui început nou în condițiile unei libertăți care începea să spere că va fi în stare să semene cu cea veche". Pentru Marcel Petrișor, Convorbirile sînt o "Arcă noemică și transportatoare prin vremi a acelor poveri noetice, dialectice și problematice, care-și așteaptă încă dezlegarea. Ospitalitatea practicată cu exigență", de către publicația noastră, oferă colaboratorilor, cum remarcă Maria Carpov, "un cadru mult rîvnit, intrarea într-o comunitate care obligă". Solomon Marcus subliniază reușita revistei ca "în lunga ei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
dispunerea savantă a liniilor ce alcătuiesc desenul textual se îmbină cu finețea rece a inciziei logice. Început ca hermeneutică, demersul critic inaugurat de I. tinde către ceea ce autorul numește „hermenoetică” - metodă interpretativă ce încifrează înțelesul dianoetic al textului în sensuri noetice. Cartea de debut a lui I., Generația lui Neptun (1967), analizează implicațiile teoretice ale mișcării italiene neoavangardiste intitulate Grupul ’63. Eveniment premergător a ceea ce mai târziu se va numi postmodernism, resurecția spiritului avangardist se face pe fondul opoziției manifeste față de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
paradoxal, pe același nivel textual. Aceasta este ceea ce I. denumește „adâncimea suprafeței”, cea care mimează, în spirit postmodern - ludic și parodic -, „accidentele, hazardul și surprizele profunzimii”. Odată definit, palimpsestul critic abordează antinomiile-cheie ale esteticii și culturii universale - gândire logică/ intelect noetic, identitate narcisică/ identitate proteică, spirit atic/ spirit asiatic -, trecând prin operele unor scriitori emblematici precum Dimitrie Cantemir, Mihai Eminescu, Mateiu I. Caragiale, Emil Botta, Pascal și Dante. Palimpsestul vizează, în modul în care îl concepe și utilizează I., o secretă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
ajung inevitabil la fundamentele esteticii și la raporturile acesteia cu celelalte categorii axiologice. Cercul lui Hermes (1998) distilează straturile succesive ale palimpsestului - figurile proteice, manifestate în durată cronologică, ale comprehensiunii - în viziunea fulgurantă a intuiției extatice, acea ipostază a intelectului noetic în care existența estetică, de natură textual-discursivă, este răscumpărată și mântuită prin prezența imponderabilă, dar orbitoare a adevărului întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
s-a produs totuși, datorită inițiativei curajoase a unor cercetători antiprocustieni, printre care profesorul american Herbert Benson, de la Universitatea Harvard ocupă un loc privilegiat. El a înființat la universitatea respectivă Mind Body Institute, care se ocupă de așa numitele terapii noetice (nous, în limba greacă înseamnă „minte”), adică acele strategii care fructifică forța minții umane. Concepția lui gravitează în jurul principiului breakout (detașarea de orice gând) și care se acompaniază cu multiple efecte. Iată câteva dintre cele pe care le-a detectat
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
care au fost adunate printr-o experiență de aproximativ trei decenii, au condus la utilizarea programului de meditație, în versiunea lui Kabat-Zinn, în peste 250 de spitale din SUA, Canada și Europa (apud Servan-Schreiber, 2008). Cert este că dintre terapiile noetice, meditația este prima care a pătruns în sistemul de sănătate standard. Așa cum rezultă din baza de date ISI Web of Knowledge, în luna ianuarie 2011, erau publicate 3380 de articole destinate tehnicii meditative. Este o cifră care nu mai necesită
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sindromul de stres posttraumatic (alcoolism, tabagism, dependență de droguri etc.). Referitor la aportul meditației asupra psihicului, starea de relaxare pe care o induce, decelabilă și encefalografic, este de 4-5 ori mai profundă decât cea provocată de somn. Pentru că această tehnică noetică activează emisfera dreaptă a creierului și implicit funcțiile de care este responsabilă, practicând meditația, individul devine mai creativ și mai inspirat în rezolvarea problemelor sale existențiale. în plus, această strategie, întrucât sporește viteza de comutare de la o emisferă cerebrală la
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
Dumnezeu”(apud Constantin-Dulcan, 2008). Toate aceste date pe care le-am furnizat, credem că oferă credibilitate suficientă pentru a coopta și rugăciunea în terapia oricărei patologii, inclusiv al sindromului de stres posttraumatic. Accesibilitatea rugăciunii, ca și a oricărei alte tehnici noetice, oricând, oriunde și oricât, constituie un argument suplimentar, pe care nu mai avem dreptul să-l ignorăm. Ceea ce trebuie reținut este că nu există un alt teritoriu de transformare mai profund decât cel spiritual. 2.3. Trauma în lectură ontogenetică
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
sale de când s-a născut și până azi, îngrijit așezate în albumul său de familie. Demersul ce-și caută deja cumpănirea tinde să se constituie, în ultimă instanță, într-o fenomenologie, pentru că, în privința gândirii-positum, el rostește sau încearcă despre fenomenul noetic (gândirea ca dat), așa cum acesta și-a constituit sensul în vremea noastră trecută, iar în privința gândirii-fenomen, el se prezintă ca act al constituirii de sine a gândirii înseși, în acest act fiind năruită atitudinea noetică naturală, prin care "subiectul" nu
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
rostește sau încearcă despre fenomenul noetic (gândirea ca dat), așa cum acesta și-a constituit sensul în vremea noastră trecută, iar în privința gândirii-fenomen, el se prezintă ca act al constituirii de sine a gândirii înseși, în acest act fiind năruită atitudinea noetică naturală, prin care "subiectul" nu se recunoaște și ca "obiect", și fiind activată o atitudine prin care gândirea se recunoaște continuu ca avându-se pe sine ca "obiect" privilegiat, fără a scăpa din vedere "lucrurile însele". Demersul se proiectează ca
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unde avem cuvinte legate (enunțări, propoziții; adică judecăți, dacă cuvintele legate sunt puse în "corespondență" cu o stare de lucruri). Ceea ce corespunde, în plan logic (formal sau constitutiv și normativ sau regulativ, ceea ce implică lingvisticul, de o parte, reprezentaționalul și noeticul, de alta), "sintezei" dintre cuvintele legate și lucrurile (stările de lucruri) la care ele se referă este judecata: "forma logică" prin excelență. Judecata ce exprimă adecvarea (corespondența) dintre cuvintele legate (în enunțări sau propoziții) și faptele (stările de lucruri) corespunzătoare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu poate face trecerea de la senzații la "obiect". E drept, tocmai categoria este cea care "obiectualizează" senzațiile (prin intermedierea schemelor temporale ale imaginației transcendentale), însă numai în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în funcțiunea sa judicativă (ca funcție în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în judecată). Trecerea gândirii (în mod reprezentațional sau noetic) către lucruri, în vederea "sintezei" onticului cu lingvisticul, este, așadar, problematică. Căci onticul pare a fi de la bun început un fel de sinteză între lingvistic și noetic sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice "subiectivism" abrupt, potrivit căruia "lucrul" este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Totuși, "lucrul" nu poate fi ceva nici în el însuși, nici doar dincolo de el însuși; de aceea, în vederea sintezei, trebuie să devină cu putință o venire din sine a lucrului însuși, care presupune o deschidere a acestuia concomitentă cu deschiderea "noetică", în stare a-l prelua și prelucra. Acesta este motivul pentru care "tema" lucrului are nevoie de un orizont tematic: acesta este reprezentat de ceea ce am numit "ontic". Dar și "tema" cuvântului are nevoie de un asemenea orizont: este vorba
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ne-a apărut deja ca sinteză a enunțului cu starea de lucruri corespunzătoare și topos în care se întâlnesc, în sensul unei sinteze, onticul și lingvisticul; pe de o parte, întâlnirea acestora face cu putință "gândul" (de natură reprezentațională sau noetică, așadar "logică") și corespondența sau lipsa de corespondență dintre elementele prinse în sinteză, adică valoarea de adevăr. Se cuvine, acum, încă o precizare: în momentul în care adevărul și-a ieșit din semantica sa ontologică, el a devenit "valoare de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
experienței reprezintă un simptom al neputinței judicativului neputinței logicii, științelor, chiar filosofiei de a reface logos-ul, de a prinde (de a ajunge la) "lucrurile însele", devenind rostire esențială: tăcere judicativă și esență a lucrului, așa cum, pe baze non-judicative, totuși, "noetice", reușește, uneori, filosofia.40 Un exemplu potrivit pentru ideea ultimă, dovadă, totuși, de încercare de forțare a limitelor judicativului constitutiv, este "maxima" fenomenologică "La lucrurile însele", susținută de reconstrucția cunoașterii pe temeiul faptului intenționalității, al intuiției categoriale și eidetice și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]