236 matches
-
doar o auto-observație de fond, caracteristică unei cumințenii lucrătoare, a unei strădanii specifice condiției obișnuite a îndelungii exersări. El joacă cu sine însuși un joc al subtilelor angajamente și își îngăduie în exercitare aptitudinală exact atâta cât o permite alternanța noetică pe care o cere însăși materia îndeletnicirii sale. De aceea reflexivitatea acumulează și depozitează, pentru a găsi apoi fericita oportunitate a inserției cruciale, ea asumând o responsabilitate măsurată, prudentă, în armonie cu timpii esențiali ai constituirii unei opere. Fie că
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
artistice și contribuie hotărâtor la implicarea ocolitoare specifică parcursului creator. În lumina ei, reflexia imprimă cogniției o cadență întretăiată, care alternează lumina ordonatoare cu fermentul echivocității unei simțiri principial constitutive actului artistic, legând în această desfășurare cu tentă dialectică determinări noetice incompatibile în orizontul experiențelor comune. Este o unică ocazie, care i se oferă doar creatorului, de a face viabile niște combinații atitudinale inedite, de a trăi la cota unui risc incitator fiorul aproape extatic al forțării limitelor subiective (așa cum o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
frumosul. El reprezintă punctul de pornire al celei de-a doua funcții a reflexivității, cea de descriere (interpretare) a propriei interiorități, cea menită să se intrice constructiv cu latura formatoare în vederea creării de posibilități de exprimare artistică sau de angajament noetic. Componenta explicativă generează obiectivitate și fermitate vizionară în orice abordare a propriului univers lăuntric și organizează țesătura noetică după tiparul formator pe care și-l alege în mod liber fiecare creator. Tendința către teorie nu părăsește, astfel, terenul fecund al
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a propriei interiorități, cea menită să se intrice constructiv cu latura formatoare în vederea creării de posibilități de exprimare artistică sau de angajament noetic. Componenta explicativă generează obiectivitate și fermitate vizionară în orice abordare a propriului univers lăuntric și organizează țesătura noetică după tiparul formator pe care și-l alege în mod liber fiecare creator. Tendința către teorie nu părăsește, astfel, terenul fecund al perseverentei experimentări congenere care ține de meticuloasa creștere a procesului educațional. O teorie estetică bine pusă la punct
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
propriul reper valoric, într-o interacțiune infinit benefică pentru rezultatul demersului artistic). Conștiința adună laolaltă într-un neobosit efort cognitiv toate determinațiile reciproc compatibile ale subiectivității, creând ansamblurile comprehensive ce vor fi apoi traduse în semnificație estetică, adică elaborând sistemul noetic pe care se întemeiază creația ca formă de transmutare condițională a unui dat intuitivo-conceptual. Facultatea autoaprecierii este locul originar al judecăților de valoare care însoțesc opera de artă, iar distanța pe care o poate lua hermeneutica infinit rafinată a contemplatorului
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Și instituționalizat, și în libera interacțiune a ocaziei sociale conjuncturale, subiectivitatea se construiește în contact cu altă subiectivitate pilduitoare, iar conștiința de sine devine un reper structural al ansamblului rațional care alcătuiește fenomenologia faptului comunitar. În jurul ei gravitează întregul sistem noetic individual și, în funcție de înaltele investituri pe care ea le acordă, se organizează un ansamblu comportamental general. Conștiința de sine este și aici condiție de posibilitate a progresului printr-o benefică și înnoitoare segmentare a fluenței destinale cvasi-automate. Ea ridică, prin intermediul
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
a legăturii inter-fenomenale, țintind inima procesului epistemologic de pe poziția unei reflexivități suverane. De aceea, nicăieri colaborarea dintre cele două tipuri de conștiință nu este mai strânsă ca în cazul întâlnirii interpersonale, acolo unde neutralitatea calculului rece pălește în fața multiplelor angajamente noetice ale deschiderii de punți simpatetice. A-l "studia" pe celălalt oferă prilejul exteriorizării unor structuri cognitive tipice care se vor regăsi aici în combinații specifice inedite și vor primi un dublaj emoțional capabil să le înrâurească orientarea, oferind preferințe asociative
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
poate rezolva prin simple completări sau înlocuiri neutre. Este binecunoscut principiul facilitant al abținerii înțelepte de la act (pomenit anterior) care schimbă mental configurația realului interior pentru a institui apoi o altă stare de fapt, mult îmbunătățită și mai adecvată scopului noetic. Acesta este modelul după care funcționează toate demersurile reflexive "de succes" (cele care aplică principiul anticipației inteligente în dauna unei acuități a atenției circumstanțiale). Mai mult, în perspectivă diacronică, maniera în care a fost condus procesul formativ ține de o
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
un gând"94). Afirmația lui Descartes ne trimite la un pan-mentalism justificator al primatului reflexivității. Și cum "cunoașterea oricărui lucru constă în cunoașterea esenței acestui lucru"95, atunci natura voinței este interpretabilă în termeni psiho-spirituali care țin de sfera noeticului. Însăși bipartiția husserliană ("act al conștiinței" "obiect") integrează voința în domeniul conștiinței, ea nefiind un mediator pragmatic al personalității (un fel de al treilea termen), ci ceva care ține intim de conceptul unității raționale individuale. În sfârșit, elementul teoretic astfel
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de guvernare rațională provine rolul pragmatic și formativ al conștiinței. Conștiința de sine practică o selectivitate adecvată obiectului său atunci când preia mesajul teoretic de la aptitudinea cognitivă generală. Această selectivitate va diversifica infinit apoi paleta de versiuni individuale ale aceluiași principiu noetic. Capitolul 10 Constituirea de structuri ca acțiune a conștiinței de sine asupra propriului spațiu lăuntric Sinteza supraîncărcată menționată anterior este practic substitutul reflexiv al operației kantiene, mult mai generale 96, care constituie prototipul tuturor speciilor de inter-legare de la nivelul conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
această situație teoretică prin revelarea unui fenomen esențial: soarta obiectului vizării și al aplicării este determinată de intenționalitatea subiectului activ. Chiar și supus unor simple cogitații, câmpul interiorității, ca obiect al lor, se schimbă, nu mai este același, primind amprenta noetică a actului conștiinței. Cu atât mai mult, apoi, implicarea concretă în elementul sufletesc va desăvârși opera abia începută de către demersul pur cognitiv. La nivelul fiecărei schematizări supraordonatoare care tinde către stabilitatea personalistă, polul elementar particular vizează întregul, iar întregul patronează
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ține de o înțelegere a felului în care se "progresează" de la conștiința reprezentărilor la conștiința de sine propriu-zisă. Ceea ce anterior am desemnat cu numele de "instanță" (în tripla ipostază a tipurilor de conștiință) își are justificarea metaforică în radicalismul diferențelor noetice care ilustrează și răsfrâng drastica separație noematică a tipologiei propuse de autorii americani. Lumea exterioară, propriile reprezentări și lumea interiorității sunt teritorii perfect distincte și impun, de aceea, modalități de vizare care trebuie să subziste într-o oarecare separație, chiar dacă
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Nu se poate pătrunde în universul omenesc decât unind până la sacrificiu metodologic două cutume interpretative aparținând unor tendințe teoretice divergente. Circularitatea rece și "ritualică" trebuie să poată fi confirmată, aplicată, redescoperită. Adică ea trebuie să prindă corp în materia exercitării noetice. În sfârșit, în sfera semantică lărgită a conceptului de "viață", este adecvată o înțelegere de tipul celei care afirmă că "interpretarea în termeni de "entități" și "atribute" poate fi văzută ca extrem de dubioasă...Eu cred că problemele importante privesc relația
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
trebuie să triumfe în orice experiență a întâlnirii cu necunoscutul. Totul se organizează în jurul personalității, iar aceasta guvernează tot ce înseamnă înțelegere inteligentă a datului vital. Stăpânirea unui limbaj al interiorității, stăpânirea de sine ca summum voluntar al tuturor actelor noetice reflexive și validarea permanentă prin intermediul alterului asemănător sunt arme ale conștiinței în lupta unei vieți care mizează pe progres și pe diversitate interindividuală. Experiența înțelepciunii prilejuită de confruntarea cu sine însuși poate fi de neînlocuit în momente în care provocările
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
de structuri sintetice, prin adecvarea la puncte de vedere fundamentale ce vizează o personalitate singulară. Sentimentul identității cu sine este o rezultantă a unor procedee sintetice cumulative capabile să absoarbă orice multiplicitate, capabile să mântuie contradicția de la nivelul fiecărui sector noetic în parte. Dacă succesul științelor și aventura cunoașterii exterioare au putut face ca reflexivitatea și determinările ei să cadă în uitare (sau oricum să sufere o corespondentă marginalizare) este pentru că o fascinație a spectaculosului a luat locul înțeleptelor replieri pe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
la un univers trunchiat, restrîns la nivelul lui sensibil ; cînd vorbim despre om, ne referim la un om restrîns la nivelul lui psihofizic. Universal e, pentru noi, ceea ce se poate constata drept general valabil în acest univers restrîns, unde ființele noetice au devenit supranaturale și nu-și mai au locul, unde se poate cel mult admite scenariul SF potrivit căruia, în afară de oameni, există poate extratereștri, supuși și ei, pe alte planete, unor condiții spațio temporale, dotați și ei probabil cu rațiune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea teologică autentică. Doctrina, liturgica, experiența spirituală erau, toate trei, privite ca posibilități de participare la noutatea polară a divinului. Față de ea, atitudinea umană potrivită i se părea a fi epectaza, definită prin cuvintele lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în noua serie, "simbolul unui început nou în condițiile unei libertăți care începea să spere că va fi în stare să semene cu cea veche". Pentru Marcel Petrișor, Convorbirile sînt o "Arcă noemică și transportatoare prin vremi a acelor poveri noetice, dialectice și problematice, care-și așteaptă încă dezlegarea. Ospitalitatea practicată cu exigență", de către publicația noastră, oferă colaboratorilor, cum remarcă Maria Carpov, "un cadru mult rîvnit, intrarea într-o comunitate care obligă". Solomon Marcus subliniază reușita revistei ca "în lunga ei
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
aici, unde se pune în discurs ceea ce fiecare religie privește ca esențial despre Unul divin, tocmai aici diversitatea pare de nedepășit, multiplicitatea pare ireductibilă. Iată un paradox care ne poate reaminti în mod frapant, imperios, deosebirea de nivel dintre experiența noetică și formularea ei conceptuală, faptul că cea din urmă nu este decît figură orientativă spre adevărul eliberator perceput de cea dintîi. Or, faptul de a rămîne, în materie de credință, de cunoaștere spirituală, la treapta conceptului riscă să producă idolatrie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
la un univers trunchiat, restrîns la nivelul lui sensibil ; cînd vorbim despre om, ne referim la un om restrîns la nivelul lui psihofizic. Universal e, pentru noi, ceea ce se poate constata drept general valabil în acest univers restrîns, unde ființele noetice au devenit supranaturale și nu-și mai au locul, unde se poate cel mult admite scenariul SF potrivit căruia, în afară de oameni, există poate extratereștri, supuși și ei, pe alte planete, unor condiții spațio temporale, dotați și ei probabil cu rațiune
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în revelația christică. Cînd interpretează ciclurile liturgice bizantine, el le înfățișează ca urcușuri ale omului pe cale de a fi deificat în realitatea împărăției, în misterul Zilei a Opta. Cînd expune temele isihasmului, el insistă pe experiența spirituală, dătătoare de cunoaștere noetică, teologală din care poate decurge formularea teologică autentică. Doctrina, liturgica, experiența spirituală erau, toate trei, privite ca posibilități de participare la noutatea polară a divinului. Față de ea, atitudinea umană potrivită i se părea a fi epectaza, definită prin cuvintele lui
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
studiul realității obiective 42. Pornind de la el, s-a ajuns să se folosească acest termen pentru a desemna și "contradicții" din planul realității. Or, nu realitatea este contradictorie sau antinomică, ci gândirea și exprimarea asupra realității. Ce anume corespunde contradicției noetice în plan ontic? Alexandru Surdu susține că opoziția reală. Aceasta are la nivelul intelectului ca expresie contradicția, susținerea de enunțuri contradictorii, de reprezentări, modele sau teorii care se opun43. Un alt autor susține că, din punct de vedere ontologic, contradicțiile
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
din punct de vedere ontologic, contradicțiile corespund imposibilităților, adică situațiilor care nu pot avea loc, faptelor necompozabile; contradicțiile reprezintă expresia lingvistică sau discursivă a imposibilității ontologice 44. Cu alte cuvinte, neantului logic, pe care îl exprimă o contradicție la nivel noetic, trebuie să-i corespundă neantul ontic. Ceea ce este foarte clar e că utilizarea ontologică a termenului "contradicție" este improprie și chiar generatoare de confuzii 45, ea fiind admisibilă doar ca o licență. La fel trebuie să privim și extensia hegeliană
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
a-i da de locul unde sălășluiește, de vatră și de cuib"31. Fața lumii nu se arată decât în locul unde lume nu mai e, nu se dezvăluie decât pe "această culme a vederii"32, în dinamica unei vederi spirituale, noetice, care este "intensitatea vizionară a apariției obiective"33. De aici, din climaxul luminării, ajunsă pe "colina bucuriei", vederea "va relua totul de la început acum, anume mereu de pe o culme clarvăzătoare"34. De pe această culme e posibilă a doua întoarcere, aceea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]