905 matches
-
sclipesc pe cer Fiecare-un giuvaer Dintr-un unic colier. * * * * * Și-am zis Ler și flori de stea Dintre stele, doar o stea Dinspre Răsărit pornește Pe Luceafăr îl vestește. * * * * * Bune meșter lutier, Fă-mi arcuș de menestrel, Dă-mi noian de diafan Nelumesc și netrupesc, În Înaltul pământesc Să mă nasc și să trăiesc cu Sfanțul dor de Eminescu... * * * * * Asta-ți cer și asta sper De la tine, Lerui-Ler Să-mpart stropii vinului Sângelui Eminului... CEZARINĂ ADAMESCU Referință Bibliografica: EMINESCIANA, ACUM
VERSURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361561_a_362890]
-
veni pe valuri din cuprinsul zărilor De un veac aștept s-apară din adâncul depărtării Zâna viselor ce-n noapte strigă la poarta uitării Admir la margini de lume zborul pescărușilor Urmărind din înălțime jocul spiridușilor Ce se-amestecă-n tăcere în noianul de himere Născute din nostalgia dorințelor efemere. Spuma valului brodează pe hotare de nisip Gândul trimis în adâncuri pentru zâna fără chip Hula veșnic ne-mpăcată se revoltă din neant Vrând s-acopere pământul cu un val halucinant. Când la țărmuri
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
adaug sorbituri de viață DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de culori al toamnei pustii De speranțe și vise Printre arbori rătăcesc fantome stranii La tăcere proscrise. Anotimpul plin de nostalgii și tristeți Preludiul noului an A decis să salveze din noianul de vieți Doar pe un zeu pământean - Pe nenăscutul oștean NEBUNIA TOAMNEI Invadate de culori nebune Câmpurile par chilimuri scumpe, Ascultând de legile minune Sărbătoarea toamnelor irumpe. Nefi resc tronează galbenul aprins Cadru ireal de lumini și fl ori, Curcubeie
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
Anii ei sunt și veseli și triști Pune gândul să-ți caute calea, Rostul tău, ce ți-e dat pe pământ. Ocolește și ura și jalea... Rostul meu, l-am găsit în cuvânt. L-am ales cu magia răbdării Din noianul de vorbe nescrise, Peste rău, am pus taina uitării Și-am clădit și iubire și vise. Mai curat și mai fără prihană, Stihul meu... ca un fir în grădină, L-am crescut cu a gândului pană Și-am sădit, între
AM SĂDIT, ÎNTRE VORBE, LUMINĂ ! de MARIN BUNGET în ediţia nr. 919 din 07 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363919_a_365248]
-
este ochiul divin. * Am visat o pădure de pin, Lacrimi îmi curg fără alin, Întunericul se simte străin Un vultur se lasă, din zborul hain * Am visat o pădure de pin, Mă leagănă pădurea în somn, Se-ngroapă cărarea-n noian, De conuri căzute al-an.* * conuri căzute al-an- conuri căzute anul trecut
LIDIA DONDESI. PICTORIŢĂ. DESENATOARE MUZEUL REGIUNII PORŢILOR DE FIER, PASĂREA SPIN, de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 909 din 27 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364010_a_365339]
-
râmdunică ciripește, Iar un castan se pregătește Pentru a florilor ninsoare! Se scaldă într-un zâmbet efemer. Pădurile, livezile și lacul, A dat în floare astăzi liliacul, E-o primăvară plină de mister Rămâi, te rog de fiecare dată Cu noianul tău de flori, Înmiresmată și plină de culori, Tu primăvară minunată! Referință Bibliografică: MISTER / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1155, Anul IV, 28 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Rodica Elena Lupu : Toate Drepturile Rezervate
MISTER de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362818_a_364147]
-
atmosfera rarefiată, iar trupurile moleșite păreau a-și fi dorit să se prelingă, pentru a se putea strecura sub fărâma unei umbre. La început, au fost doar câteva informații răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul în care lumina lăsase locul întunericului ce adusese cu sine și o boare de răcoare, Letiția moțăia pe canapea, cu o compresă udă peste tâmplele ce încă-i
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
risipiți. M-a năpădit tristețea, dar n-o las să m-absoarbă, I-am alungat și umbra din preajma mea, pe loc. Încerc s-adun nisipul dintr-o iubire oarbă, Să-l cern ușor prin sita cea fără de noroc. Pe un noian de cioburi, ridic acum speranțe, Nu irosesc cuvinte pe-un vis rătăcitor! Din lacrimile vieții s-au adunat restanțe, Le-ai strâns pe toate-n tine, destin amăgitor! Negoț nu fac cu clipe, iubirea nu e marfă, Izvorul meu de
IUBIRE ȘI DESTIN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363428_a_364757]
-
Cezarină Adamescu Publicat în: Ediția nr. 1079 din 14 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului COLIND PENTRU NICHITA Lerui ler, lerui ler Cum te-ai dus mai presus Strămutându-te în cer; Și-ai plecat Că un mândru împărat c-un noian de diafan nelumesc și netrupesc în înaltul pământesc unde cei ce mor - trăiesc, lângă Cinul îngeresc. Inima - un fulg de nea A născut în cer o stea Iar această stea de vis A născut în Paradis, Dalbe flori de lerui
COLIND PENTRU NICHITA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1079 din 14 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363499_a_364828]
-
însemna să visezi, o, da, în afara visului. III Dacă ai dori să găzduiești steaua aceea, talisman, sculptură în aer, înainte ca ea să dispară, am urzi împreună fire intuitive, și-am țese cu ele imprevizibilul tapițându-ne ochii cu un noian de lumină, dincolo de insomniacul nor negru al discordiei, dincolo de torentele ploii ce alimentează furia însetată a jgheaburilor cu chip de himeră. IV Dacă prin mijlocirea acelei stele, scânteiere în căușul celest al umbrei, un vechi clopot s-ar balansa până-n
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
Minodora Resteman, „Descătușări - Fărâme de azimă” (versuri vechi și noi), 272 pagini, Editura „Armonii culturale”, Adjud, 2011 Nu e puțin lucru să străbați odiseea sufletească a unui poet, cu atât mai puțin a unei poete, fiindcă acolo s-a strâns noian de simțăminte și trăiri înveșmântate în haină metaforică, trecute prin turnesolul iubirii care desparte albastrul de roșu, stările meditative de cele nevoit cotidiene în care se află natura umană pe parcursul existenței sale. Nu întâmplător, cei care au iscusința de a
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
și năzuim, speranțe.../ Nu ne vor speria nici vânt, nici ploi/ În universul plin de discrepanțe.// Îmi limpezesc plină de dor, privirea/ În nesfârșirea cerului albastru/ Cu ruga sfântă de-a-mi păstra iubirea/ Îmi dărui pace-n sufletul sihastru.// Printre noian de gânduri ce m-apasă/ Caut în mine liniștea râvnită/ Și-n moliciunea ierbii de mătasă/ Mi-afund truditul gând, sunt ostenită// De-atâta zbucium și de umilință.../ Sărut cu-ardoare firicel de floare/ Și mă hrănesc cu muguri de
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
uitate, al căror tâlc încă mai așteaptă descifrarea. Un astfel de stil narativ este în “Cheia lumii” care descrie geografic așezarea de nisip și apă devenită legendară prin zeii ei și prin masivele piramide care s-au păstrat intacte după noianul de ani. Reprezentări ale triunghiului cu vârful în jos reunind cele două părți ale țării și linia care le despărțea, semnifică desenul lumii, cheia întregii existențe, așa cum scrie Rosa Lentini. Contrastele sunt de neevitat: “Egiptul tindea spre stele ori se
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
zbuciumul profund pe care îl destăinuia Eminescu: „În orice om o lume își face încercarea/ Bătrânul demiurgos se oprește-n van;/ În orice minte lumea își pune întrebarea/ Din nou: de unde vine și unde merge floarea/ Dorințelor obsure sădite în noian” (Împărat și Proletar). Existența eminesciană este o existență întru Poezie. Dar să nu uităm că Poetul a fost și un jurnalist de excepție. A abordat, în articolele publicate, mai ales în Timpul, mai toate temele ce frământa sociatatea românească în timpul său
MARELE NOROC AL LITERATURII ROMÂNE – EMINESCU ! de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361169_a_362498]
-
te-ntâlnește, Omul iubește, omul te iubește. Omul rănește, omul te rănește, Omul pierde, omul te pierde, Omul uită, omul te uită. Pisc și abis, contrast lumină și-ntuneric, omul te-nalță, te coboară, în depărtări imense, sub triste constelații, noian de-ntinse ape, refluxul din genuni, adâncul-ametist,pe margini de prăpăstii, pustiuri și tăceri, frânturi de realitate, șoapte, imense ziduri, potop de suferinți, prin oglindiri de umbre furtuni nenumărate. Din lacrimă de stea, călătorind prin ceață, oceanul de lumini, răsare
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
foc, iar Luceafărul nestingherit îi privi pășind pervazul ... Amintiri din copilărie, au rămas Ființă și neant, în timp ce Tristețea de a fi, e Delirul lui Ștrengarul văilor ajuns Pe culmile disperării, încearcă în Iluzii pierdute să escaladeze Pământul uitării scufundat în noianul Silogismele amărăciunii, tocmai când venise tihnit Duminica Mare a lui Grigore Vieru. Chiar încă Nu te-ai priceput?!... Decebal către popor strigă, Deșteaptă-te române, cu bune și rele De o mie de ani pe-acest pământ Se cântă „Somnoroase
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului De te-am iubit prea mult îmi cer iertare. Nu am știut zălog pe suflet să îmi pun Și de-am simțit că sunt doar alinare, Eu am ales noianul de furtuni. Am așteptat în fiecare clipă Și m-am pierdut în gânduri tot mereu... Sperând că în iubire nu e frică M-am înșelat...Îmi pare rău. Și de va fi să poți trăi măcar o dată Ce eu trăiesc în
MESAJ de MĂDĂLINA SIMINEA în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360789_a_362118]
-
Gloria lui În veci se-ntinde O lerui ler Sfinte colinde Vine și marea Să i se-nchine Răsună lumea De colinde divine Steaua lui bună În veci se-nalță O, lerui ler Colindă măreață O, lerui ler Clipe preasfinte Noian de colinde Înapoi și-nainte ! -------------------------------- De sărbători e vremea colindelor. Răsună sfintele cântări care ne aduc aminte de moși și strămoși, de cei care și-au dat viața ca să mai existe această Țară și Pământul românesc. Glorie lor, înaintașilor, care
COLINDĂ LA ANIVERSAREA LUI MIHAI EMINESCU de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368447_a_369776]
-
aur în sinea lui plângând astfel cei din cetate în spasmele lor sumbre mă zăreau trist pe zare lucind din când în când [6] Calul Troian al unei Cetăți închisă-n sine duhnind a hoit în lume și-n veșnicul noian cel apărut din mâluri cel apărut din cețuri spre-a se-ntrupa în forma unui alt Cal Troian [7] Și se-auzea departe ca un corn tot mai stins clinchete de podoabe și susur de licori pe bolta Lumii Troia
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
Frumosul foc te contura lumine Mai tânără cu o floare ca mine. Timpul era ilustrator divin Cu icoana la care mă închin. Prin toate culorile reușite M-a-mpins în grota de ispite”, („Grota de ispite” de Victor Gh. Stan”) ”Noianul vremii a crescut în noi, Dăm azi tributul zilei fiecare, Vom repeta mereu valsul în doi Acorduri dulci, răscolitoare ...” (”Un ceas măcar”, de Adriana Răducan) ” Mă prinde, uite-așa, "un nu știu cine", Și -un nu știu ce" m-atrage spre-nserat, dar glasul tău
PLANETA IUBIRII de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367817_a_369146]
-
lui Hristos din Fecioară rămâne darul cunoștinței celei mai presus de fire făcut omului, fiindcă niciodată în istorie Dumnezeu nu a stat atât de aproape de oameni, viețuind printre ei, mâncând, bând împreună cu ei, luând asupra Sa firea omenească cu tot noianul de păcate săvârșite de omenire. Sfinții Părinți, în cuvântările lor la praznicul Nașterii Domnului, dezvoltă magistral ideile de mai sus. În Comentariul la Evanghelia după Sfântul Apostol și Evanghelist Matei al Sfântului Ioan Gură de Aur, autorul vorbește despre cele
DESPRE PRAZNICUL NAŞTERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS SAU CRĂCIUNUL… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367887_a_369216]
-
și proaspete. În jurul pieții roia altă mulțime. Acolo vindeau urmașii țăranilor de odinioară. Veneau din cartierele mărginașe ale municipiului și din comunele învecinate Aveau grădini și le îngrijeau să aibă ce vinde, să iese din iarnă și să-și plătească noianul de taxe și impozite. Nu aveau bani să plătească masă din piața organizată, pe care să-și etaleze produsele. Vai de ei și nu numai pentru asta, dar și din cauza lucrătorilor de poliție! Cum se apropiau aceștia, cum fugeau grădinarii
ACATISTE...! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/367408_a_368737]
-
pentru Mine", al Sfintei Iubiri. În ce privește chipurile ei, însingurarea nu este mai puțin stranie: a fi prezent în lume, fără a fi din lume (Ioan 17, 16), este desigur o paradoxală formă de însingurare. Dar iarăși cine poate să spună noianul de nume înscrise în "Cartea vieții", pe calea aceasta? Că însinguratul este un puternic al lumii, sub toate înfățișările ei, este, așadar, de netăgăduit într-o vreme când toată cultura și îndeletnicirea oamenilor sunt întoarse spre aici, spre pământ, spre
DESPRE PARINTELE BENEDICT GHIUŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366838_a_368167]
-
adevărat,apăsată de greutăți și neajunsuri. Așadar, mediul în care petrecuse copilăria și adolescența, era unul bazat pe curiozitate spirituală și pe acumulări succesive-mijloace de refugiu, de smulgere din smârcurile acelui mediu ,cărțile rămânând singurele fascicule de lumină într-un noian de întuneric.Părinți sobri, neinstruiți și fără lumina cărții, cu judecăți statornice dealtfel, și cu mentalități polițienești în educarea copiilor, o determinaseră să se adâncească în scris.Avea însă nevoie de dragoste, de dragostea-flacără ca să poată îndura viața. Dar mărginirea
ROMANUL,,FEMEIA ÎN SPATELE OGLINZII -FRAGMENT de MARIANA DIDU în ediţia nr. 1505 din 13 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367562_a_368891]
-
întins de copil și găsi un pumn de cristale argintii, parcă de... zahăr candel iradiind un miros de smirnă si busuioc... Lacrima în care i se topise tot sufletul îi năpădi chipul... Și nu mai căută să afle răspuns la noianul de întrebări. Așa îi află soarele țâșnit din lumina dimineții răcoroase de-acum: doi copii, unul mai mare și altul mai mic, ronțăind parfumatul leac de dor... Referință Bibliografică: LEAC DE DOR / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
LEAC DE DOR de ANGELA DINA în ediţia nr. 1605 din 24 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367735_a_369064]