450 matches
-
formă elevată de gândire transversală, capabilă să-și inventeze motive pentru a se îndoi de ceea ce este evident, de a merge la rădăcini și de a aspira la întreg. Atunci se impune întrebarea: este posibilă o filozofie a tehnicii la nominativ? Se poate face din tehnică o problemă filozofică fundamentală care ne invită să reflectăm la ceea ce aceasta, cu transformările pe care le-a provocat, înseamnă pentru om și pentru autoreprezentarea sa culturală? Toți suntem familiarizați cu variata gamă de obiecte
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
asupra acestei întrebări: restabilirea științelor și artelor a contribuit la rafinarea moravurilor?) pe care Rousseau l-a prezentat în 1750 ca răspuns la întrebarea scoasă la concurs de Academia din Dijon. Este un exemplu elevat de filozofie a tehnicii la nominativ. Dar, chiar și fără a ne întoarce atât de mult în timp, este de ajuns să privim la expresiile majore ale filozofiei tehnicii în secolul XX: chiar și ele au avut acest caracter fundamental. Dacă ne gândim la considerațiile lui
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
de interpretarea acestei schimbări, astfel încât aceasta să nu ducă la o lume fără de noi, la un regnum hominis lipsită de suveranul său. Inițierea unei astfel de interpretări este una dintre sarcinile cele mai urgente ale unei filozofii a tehnicii la nominativ. Capitolul 16 Nihilismul în Italia Omul obișnuit rătăcește în întuneric, filozoful se înșală la lumina soarelui. Dintr-o serie de motive pe care nu este posibil să le examinăm aici, cultura filozofică italiană a fost deosebit de sensibilă la captarea manifestărilor
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
savanți, dar este de dorit să le selecționeze cu prudență pe cele incluse În ediția sa. Numele filologilor se dau după abrevierile sem nalate În notae. Dacă ajunge să fie citat un nume nou, se folosește În forma latinească, la nominativ, numai pentru filologii care sînt numiți În mod obișnuit așa (e.g., Victorius, și nu Vettori, Camerarius, și nu Kammer meister, Perizonius, și nu Voorbroek), dar se scrie Bentley, Haupt, și nu Bentleius, Hauptius. Se declină Însă În formă latinească numele
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
valoare de plural în româna veche și modernă 4.5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ 1.3. Subiectul non-nominal 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective 2.2. Numele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
5. Pronumele de întărire Capitolul 3. ACORDUL PREDICATULUI CU SUBIECTUL 1. Introducere 1.1. Subiectul nominal 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ 1.3. Subiectul non-nominal 1.4. Acordul verbelor care nu acceptă subiect 1.5. Acordul verbului-predicat când subiectul nu este lexicalizat 2. Subiectul nominal 2.1. Substantivele colective 2.2. Numele proprii 2.2.1. Antroponimele 2.2.2. Toponimele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
grup adverbial GCompl - grup complementizator GConj - grup conjuncțional GD - grup determinant GFlex - grup flexiune GN - grup nominal GP - grup prepozițional GV - grup verbal GX - proiecție maximală, al cărei tip nu este specificat m. - masculin n. - neutru N - nominal N, Nom - Nominativ NP - nume predicativ p., pers. - persoană pl. - plural S - subiect SCoord - sintagmă coordonată SVO - topica subiect + verb + obiect sg. - singular Spec - specificator V - verb VSO - topica verb + subiect + obiect SEMNE FOLOSITE LA EXEMPLE * - exemplul este agramatical ? - exemplul este destul de acceptabil
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu subiectul având rolul Experimentator, care are cazul dativ. Este o construcție asemănătoare cu rom. Lui Ion îi plac romanele polițiste, cu deosebirea că în islandeză toate testele sintactice arată că nominalul în dativ este subiectul propoziției, iar cel în nominativ este un complement: (3) Jóni líkuðu țessir sokkar. Jón-D plac-pl. aceste șosete-N " Lui Ion îi plac aceste șosete." (Bobaljik, 2006: 5) Acordul complementului cu verbul-predicat se întâlnește, printre altele, în limbile uralice, unde are caracter opțional (Nikolaeva, 1999). În
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acordului posibilă: (8) Dacă Y se acordă cu XP, înseamnă că XP și Y sunt sau au fost într-o relație Specificator-Centru în cursul derivării. Pentru a explica toate situațiile de acord, inclusiv acordul complementizatorilor și acordul complementelor indirecte în nominativ din islandeză, prin ipoteza din (8), trebuie să presupunem existența mai multor proiecții funcționale și mai multe mutări ale unor elemente până când se obține configurația potrivită.Problema acestei ipoteze este că duce la generarea prea multor proiecții, atâtea câte este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
minimalist, cazul era atribuit în anumite configurații sintactice de verb, prepoziție, adjectiv (acestea atribuind cazul regim 12) și de Flexiune, adică de Acord + Timp (care atribuie cazul nominativ). Este situația prototipică, dar care nu acoperă toate situațiile existente: în islandeză nominativul este atribuit complementului, iar subiectul are cazul dativ (vezi (3), reluat mai jos); în portugheză, verbul la infinitiv se acordă cu subiectul, care are cazul nominativ; în grupurile nominale posesive din maghiară, posesorul este în cazul nominativ (vezi (25)): (3
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dintre trăsăturile phi, care trebuie verificată (conform teoriei minimaliste trăsăturile trebuie să fie verificate, această operațiune constituind una dintre temele sale centrale). Propunerea lui Chomsky din 1995 era că este verificat cazul într-o configurație implicând un centru Acord. Dacă nominativul era verificat astfel, conform propunerii că propoziția este o proiecție a Acordului, iar subiectul este specificatorul său, era firesc să se uniformizeze teoria despre verificarea cazului și să se propună verificarea cazului acuzativ într-o configurație asemănătoare. Prin urmare, a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doar în cadrul grupului nominal.) Wechsler și Zlatić (2000) au propus această teorie pornind de la exemple în care acordul este hibrid sau mixt, același nominal declanșând simultan două tipuri de acord diferite: formal și semantic. În sârbo-croată, substantivul deca, feminin singular (nominativ), are sensul colectiv "copii"; prin urmare, acest substantiv colectiv prezintă o neoncordanță între formă (singular) și sens (plural). În grupul nominal, acordul este formal, iar acordul predicativ este semantic (acord mixt, hibrid): (35) Ta dobra deca su došla. acel-f.sg.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
unui complex verbal finit (verb + Flexiune) este cel mai înalt nominal accesibil din domeniul verb + Flexiune (Bobaljik 2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
2008). Accesibilitatea este definită în termeni de caz morfologic, nu caz abstract. Astfel, în islandeză, unde verbul se acordă cu obiectul direct în nominativ, nu cu subiectul, care este în dativ, acordul se explică prin faptul că obiectul direct în nominativ este cel mai înalt accesibil nominal pentru verbul finit, deoarece nominalul în dativ nu îi este accesibil (fiind un caz lexical, nu morfologic). Potrivit acestei viziuni, verbul finit va căuta cel mai înalt nominal accesibil din structură și se va
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
dumneaei, pronumele posesiv său, sa: (105) a. doamna profesoară și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în care persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen, sunt trei forme de pronume personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
personal la singular (he - masculin, nominativ, she - feminin, nominativ, it - non-uman / copii foarte mici38, nominativ și acuzativ; him - masculin, acuzativ, her - feminin, acuzativ și genitiv, its - non-uman / copii foarte mici, genitiv; his - masculin, genitiv) și una singură la plural (they - nominativ, them - acuzativ, their - genitiv). În franceză, la acuzativ formele atone marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
doua de mai sus: verbul are trăsături interpretabile de număr și persoană, pe care trebuie să le verifice într-o relație de acord cu subiectul. 1.2. Relația dintre acordul predicatului și cazul nominalului subiect 1.2.1. Subiectul în nominativ S-a arătat că în unele limbi există o relație între acordul verbului-predicat și cazul nominativ al nominalului subiect. De exemplu, în engleză cazul nominativ este atribuit nominalului într-o configurație de acord de tip Specificator - centru. Poziția canonică a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Odată angajată ea, compania a prosperat. d. Tu ai de citit. Acest lucru arată că atribuirea cazului nominativ în română nu depinde de prezența flexiunii personale, deci de marcarea acordului subiect - predicat. 1.2.2. Subiectul în alte cazuri decât nominativ În limba română, există situații în care subiectul este în genitiv, în dativ sau în acuzativ (marcat prepozițional). Un context de acest tip îl reprezintă propozițiile neinterogative fără antecedent, cu pronume relative, în care relativul ocupă poziția de subiect sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lucru. - subiectul este marcat pentru dativ d. Îi trimit la care îmi cere primul. - subiectul este marcat cu o prepoziție care atribuie acuzativul (la)42. Conform GALR (II: 350), un alt tip de context cu subiect în al caz decât nominativul implică sintagme partitive în care N1 nu este lexicalizat: (10) a. Au câștigat de-ai noștri. (cf. GALR, II: 350) b. Au murit și dintre ei. (cf. GALR, II: 350) 1.3. Subiectul non-nominal Poziția subiectului este destul de permisivă, admițând
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
gramatica tradițională). Pentru acordul cu N2, care este tolerat în GALR, sunt propuse explicații semantice și sintactice: "acceptarea construcțiilor cu predicatul la plural - a acordului cu adjunctul grupului nominal subiect - presupune reorganizarea semantică și sintactică a grupului nominal: substantivul în nominativ, sărăcit semantic, se reinterpretează ca un determinant cantitativ, iar poziția dominantă în grup revine substantivului / pronumelui (atribut) la plural" (II, 378). Așadar, acordul cu N2 se face pentru că (i) N2 este centrul grupului, prin reorganizarea sintactică a acestuia și (ii
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
din (155) nu sunt foarte frecvente, nefiind un tip productiv. Sunt interesante pentru acord situațiile în care N1 și N2 au trăsături de gen conflictuale. Este interesant de urmărit dacă acordul verbului predicat se face cu N1, care este în nominativ și este, cel puțin aparent, centrul grupului, sau cu N2, care e în genitiv, într-o poziție de unde nu ar trebui să controleze acordul, dar care servește la identificarea referentului: (157) a. "Fruncea" hotelurilor din România e bănățean. ("Formula As
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pictures of the wall. (cf. Heycock, 2009) În (23), al doilea nominal este în acuzativ, ceea ce se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Heycock, 2009) În (23), al doilea nominal este în acuzativ, ceea ce se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se corelează cu faptul că acordul nu se face cu acest nominal. Dacă s-ar face acordul cu acesta, ar trebui să fie în nominativ. Faptul că este imposibil nominativul (*...is I) derivă probabil dintr-o constrângere care limitează prezența nominativului în structurile copulative la contextele în care nominalul în nominativ se acordă cu verbul. Cum verbul se acordă cu primul nominal (din motive pe care le vom detalia mai jos), pronumele postverbal nu poate fi în nominativ. Dacă N2 ar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]