1,996 matches
-
după serviciu, ca o comandă dacă este adresată de un șef unui subordonat etc. Multe probleme de comunicare pot rezulta din dificultatea de a distinge între cele două dimensiuni (conținut și relație). 5. Comunicarea reprezintă un cumul de factori verbali, nonverbali, de context etc. Acești factori pot să se afle în armonie și să contribuie la o mai bună înțelegere a mesajului ori, dimpotrivă, să se contrazică (spre exemplu, mesajele mixte între comunicarea verbală, care transmite ceva, și comunicarea nonverbală, care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
verbali, nonverbali, de context etc. Acești factori pot să se afle în armonie și să contribuie la o mai bună înțelegere a mesajului ori, dimpotrivă, să se contrazică (spre exemplu, mesajele mixte între comunicarea verbală, care transmite ceva, și comunicarea nonverbală, care transmite exact opusul). 6. Comunicarea este simetrică și complementară. Conform acestui principiu, simetria se dezvoltă atunci când doi indivizi se aseamănă, acționează la fel, comportamentul lor se reflectă ca într-o oglindă. Acest aspect poate fi un bun start pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care-l fac sensibil la influența emițătorului. Uneori, mesajele primite pot fi contradictorii (fie că provin din diferite surse, fie că provin de la aceeași sursă, dar din forme de comunicare diferite - de exemplu, emițătorul poate să comunice verbal ceva, iar nonverbal să comunice cu totul altceva). De aceea, în momentul în care emițătorul își gândește mesajul, este important ca acesta să fie generat dintr-o perspectivă empatică, în sensul că este utilă o proiecție în modul în care respectivul ascultător va
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai devreme. 2.3. Feedback, canal și context în comunicaretc "2.3. Feedback, canal și context în comunicare" Feedback-ul este o componentă deosebit de importantă a comunicării. T.K. Gamble și M.Gamble definesc feedback-ul drept „toate mesajele verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane” (Gamble, Gamble, 1993, p. 151). Longenecker spune că feedback-ul „este necesar pentru a determina măsura în care mesajul a fost înțeles, crezut
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
valoare și trăiri personale în afara acestor informații etc. O clasificare evolutivă a acestor mesaje include: mesajul care se află înmintea emițătorului, mesajul transmis propriu-zis, mesajul interpretat și mesajul reamintit de către receptor. 3. Feedback-ul poate include toate mesajele verbale și nonverbale pe care o persoană le transmite în mod conștient sau inconștient ca răspuns la comunicarea altei persoane. Generic, putem distinge între feedback-ul evaluativ și feedback-ul nonevaluativ (care menține și optimizează procesul comunicațional). Canalul de comunicare reprezintă calea care
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
care enumeră șase criterii. Astfel, după criteriul partenerilor, întâlnim o comunicare intrapersonală, o comunicare interpersonală, una în grup mic și, a patra, una publică; după statutul interlocutorilor, deosebim comunicarea verticală de comunicarea orizontală; după codul folosit, există comunicare verbală, paraverbală, nonverbală și mixtă; după finalitatea actului comunicativ, o comunicare accidentală, una subiectivă și o a treia, instrumentală; după capacitatea autoreglării, deosebim comunicarea lateralizată/unidirecțională de cea nelateralizată, iar după natura conținutului, putem cataloga comunicarea ca fiind referențială, operațional-metodologică și atitudinală. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ne focalizăm, la nivel bazal, fundamental, pe trei perspective asupra comunicării: în primul rând, vom investiga tipologiile definite de împărțirea comunicării, în sens organizațional, între comunicarea verticală și cea orizontală și, în perspectiva codului folosit, distingând între comunicarea verbală, paralimbaj, nonverbală și metacomunicare. În ceea ce privește comunicarea intrapersonală (cu sine însuși), interpersonală (cu o altă persoană), de grup (cu un număr de alte persoane) și publică (cu un număr mare de persoane), ne vom ocupa în acest capitol de comunicarea intrapersonală, urmând să
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
folosește o veche zicală pentru a justifica o comunicare pozitivă cu sine însuși: „Mi-am plâns de milă pentru că purtam niște pantofi vechi și rupți până mi-a ieșit în cale un om fără picioare”. 3.4. Comunicarea verbală și nonverbală tc "3.4. Comunicarea verbală și nonverbală " 3.4.1. Comunicarea verbalătc "3.4.1. Comunicarea verbală" Pentru Hybels și Weaver (1989), limbajul reprezintă un ritual; este vorba despre un ritual care se petrece atunci când ne aflăm într-un anumit
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
o comunicare pozitivă cu sine însuși: „Mi-am plâns de milă pentru că purtam niște pantofi vechi și rupți până mi-a ieșit în cale un om fără picioare”. 3.4. Comunicarea verbală și nonverbală tc "3.4. Comunicarea verbală și nonverbală " 3.4.1. Comunicarea verbalătc "3.4.1. Comunicarea verbală" Pentru Hybels și Weaver (1989), limbajul reprezintă un ritual; este vorba despre un ritual care se petrece atunci când ne aflăm într-un anumit mediu în care un răspuns convențional este
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
scris dezvoltă o responsabilitate și o motivație superioară relativ la activitatea proprie, aceștia trebuind să își organizeze și administreze propria învățare în aceeași măsură cu oferirea de sprijin pentru colegi. Comunicarea orală reprezintă modalitatea cel mai des întâlnită de comunicare; comunicarea nonverbală o însoțește pe cea verbală, definindu-se în relație cu aceasta într-un mod aparte, în sensul sprijinului pe care ea îl furnizează prin elementele de întărire, nuanțare și motivare a mesajului (să ne închipuim, spre exemplu, același mesaj explicat
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
unor suporturi multiple de înțelegere a acestui mesaj: cel mai important este cel iconic, susținut de materiale adiționale care fac inteligibil și credibil mesajul, pe de o parte, și, pe de altă parte, de concordanța dintre mesajul verbal și cel nonverbal, acesta din urmă văzut aici în rolul său de întărire; - comunicarea orală este circulară și permisivă, în sensul că permite reveniri asupra unor informații, detalieri care nu au fost prevăzute atunci când a fost conceput mesajul; - comunicarea orală este puternic influențată
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
ideea că, în fapt, lucrurile stau exact invers? Dacă ați ajuns la o astfel de concluzie, înseamnă că ați interpretat paralimbajul. Paralimbajul reprezintă modul prin care mesajul este transmis; în literatura de specialitate, acesta este introdus când în câmpul comunicării nonverbale (Hybels, Weaver, 1986, p.114), când în aria comunicării verbale (Roberts, Hunt, 1991, pp. 240-241). Din aceste motive, precum și observând importanța sa didactică, am considerat necesar să-l introducem ca o modalitate distinctă, situată la granița comunicării verbale și a
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
Weaver, 1986, p.114), când în aria comunicării verbale (Roberts, Hunt, 1991, pp. 240-241). Din aceste motive, precum și observând importanța sa didactică, am considerat necesar să-l introducem ca o modalitate distinctă, situată la granița comunicării verbale și a celei nonverbale, cu incidență directă asupra fiecăreia dintre ele). El include viteza cu care vorbim, ridicarea sau scăderea tonului, volumul, folosirea pauzelor, calitatea vorbirii. Tonul real al vocii poate fi descoperit dimineața, după trezire. Cu fiecare oră ce trece, oboseala distorsionează timbrul
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
multe greșeli de exprimare, ne vom bâlbâi sau vom face mai multe pauze urmate de interjecții ca „ăăă” decât facem de obicei. Interlocutorul nostru va resimți aceste elemente și va reacționa la ele. Incluzând paralimbajul în ansamblul elementelor de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema și Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au concluzionat că oamenii reacționează cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
reacționa la ele. Incluzând paralimbajul în ansamblul elementelor de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema și Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au concluzionat că oamenii reacționează cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea pe cea verbală, subiecții experimentului aveau tendința de a ignora cuvintele). Paralimbajul are un rol deosebit în situațiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul convorbirii
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de comunicare nonverbală, Argyle, Alkema și Gilmour (apud Hayes, Orrell, 2003) au efectuat un experiment în urma căruia au concluzionat că oamenii reacționează cu o probabilitate de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea pe cea verbală, subiecții experimentului aveau tendința de a ignora cuvintele). Paralimbajul are un rol deosebit în situațiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul convorbirii telefonice (ceea ce se cheamă eticheta telefonică) a unui
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
de cinci ori mai mare la indiciile nonverbale decât la cele verbale (astfel, când comunicarea nonverbală o contrazicea pe cea verbală, subiecții experimentului aveau tendința de a ignora cuvintele). Paralimbajul are un rol deosebit în situațiile în care alte elemente nonverbale nu sunt implicate: să luăm exemplul convorbirii telefonice (ceea ce se cheamă eticheta telefonică) a unui agent de vânzări cu un client necunoscut. Agentul este o voce pentru clientul în cauză. Imaginea pe care acesta i-o va asocia va depinde
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
pot schimba înțelesul a ceea ce dorim să transmitem. Albert Mehrabian a estimat că 39% din înțelesul comunicării este afectat de paralimbaj. Iată de ce trebuie remarcat că numai în mod arbitrar sau în scop funcțional-didactic putem separa comunicarea verbală de cea nonverbală, ele aflându-se pe un continuum extrem de flexibil; într-adevăr, un mesaj este mai credibil și suportă o înțelegere mai profundă atunci când, în transmiterea lui, suporturile verbal și nonverbal se îmbină eficient. La celălalt capăt al perspectivei la care facem
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
arbitrar sau în scop funcțional-didactic putem separa comunicarea verbală de cea nonverbală, ele aflându-se pe un continuum extrem de flexibil; într-adevăr, un mesaj este mai credibil și suportă o înțelegere mai profundă atunci când, în transmiterea lui, suporturile verbal și nonverbal se îmbină eficient. La celălalt capăt al perspectivei la care facem apel, putem să ne închipuim cum ar fi transmiterea unui mesaj fără incidența mișcărilor, gesticii, mimicii la care cealaltă persoană apelează atunci când desfășoară respectiva activitate de comunicare? 3.4
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
perspectivei la care facem apel, putem să ne închipuim cum ar fi transmiterea unui mesaj fără incidența mișcărilor, gesticii, mimicii la care cealaltă persoană apelează atunci când desfășoară respectiva activitate de comunicare? 3.4.3. Comunicarea nonverbalătc "3.4.3. Comunicarea nonverbală" O persoană a intrat într-o cameră, a făcut câțiva pași și apoi a ieșit. Pentru un privitor atent, acel om a comunicat deja foarte multe despre sine. Comunicarea nonverbală are o mare doză de credibil, întrecând-o pe aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
comunicare? 3.4.3. Comunicarea nonverbalătc "3.4.3. Comunicarea nonverbală" O persoană a intrat într-o cameră, a făcut câțiva pași și apoi a ieșit. Pentru un privitor atent, acel om a comunicat deja foarte multe despre sine. Comunicarea nonverbală are o mare doză de credibil, întrecând-o pe aceea a comunicării verbale; mai mult, conform lui Albert Mehrabian (apud DeVito, 1988, p. 140), putem face un astfel de calcul: impactul total = 0,07 verbal + 0,38 vocal + 0,55
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
p. 140), putem face un astfel de calcul: impactul total = 0,07 verbal + 0,38 vocal + 0,55 facial. Desigur că această formulă trebuie interpretată cu atenție, dar nu putem să nu tragem o concluzie logică după care partea comunicării nonverbale din impactul total al comunicării este suficient de extinsă pentru ca acest domeniu să reprezinte o arie de cercetare și dezvoltare a teoriei și practicii comunicării (o perspectivă mai flexibilă o întâlnim la Mark Knapp și Ray Birdwhistell șapud Gamble, Gamble
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
și practicii comunicării (o perspectivă mai flexibilă o întâlnim la Mark Knapp și Ray Birdwhistell șapud Gamble, Gamble, 1993, p. 104ț conform cărora canalul verbal ocupă o proporție de 35% din totalul comunicării, restul de 65% fiind ocupat de canalul nonverbal). Comunicarea verbală și comunicarea nonverbală se diferențiază din câteva puncte de vedere: continuitatea, canalul de comunicare și modalitățile folosite, măsura în care pot fi controlate, structura și modul în care sunt formate. Comunicarea verbală are un început și un sfârșit
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
mai flexibilă o întâlnim la Mark Knapp și Ray Birdwhistell șapud Gamble, Gamble, 1993, p. 104ț conform cărora canalul verbal ocupă o proporție de 35% din totalul comunicării, restul de 65% fiind ocupat de canalul nonverbal). Comunicarea verbală și comunicarea nonverbală se diferențiază din câteva puncte de vedere: continuitatea, canalul de comunicare și modalitățile folosite, măsura în care pot fi controlate, structura și modul în care sunt formate. Comunicarea verbală are un început și un sfârșit clar delimitate de cuvintele folosite
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
din câteva puncte de vedere: continuitatea, canalul de comunicare și modalitățile folosite, măsura în care pot fi controlate, structura și modul în care sunt formate. Comunicarea verbală are un început și un sfârșit clar delimitate de cuvintele folosite, pe când comunicarea nonverbală este continuă; astfel, spre exemplu, mai mulți oameni aflați într-un compartiment de tren pot să aibă mai multe comportamente de comunicare: unii dintre ei comunică oral, alții citesc ziare sau privesc pe fereastră. Vedem că dacă, în ceea ce privește comunicarea verbală
[Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]