1,090 matches
-
pozitive și cele negative, cu locurile bune și alea rele, cu momentele faste și-alea pline de ghinioane și, cine știe după ce calcule, viziuni și paranormalâcuri, mă pune să demontez și să remontez în alt colț cadrul patului, să târâi noptierele pe hol, să iau ficusul și să-l duc în balcon, las’ că poate de data asta se usucă, să mut dulapurile, să-mi cadă rafturile peste degete, să strâng mocheta. După aceea s-o las să mediteze, preț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
el ce rozaliu e, cu alveole curate de nefumător, se lasă ca o cremă de căpșuni când ating cu degetul. Vreau să mă spăl pe mâini, dar nu mai apuc... ... ușa e zgâlțâită cu putere. Am pus lanțul, am îngrămădit noptierele, am tras cuierul, m-am proptit și cu spinarea-n ea, dar pârâie din balamale, nu mai are mult și zboară. Un trosnet, a cedat, cei de-afară împing și eu fug repede-repede pe holul care parcă-i tot mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
auzit cât de cât de tine, n-ai cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-ai cum. Încep amintirile, evocările, scriu colegii de clasă, devin emoționante, patetice borfelinele pe care le-ai avut în tinerețe, dau iama prin noptiere și scot epistolele trimise când erai înfierbântat, poze de când erai utecist cu acnee purulentă, se păruiesc postum, care-a fost mai iubită, caută motivele „gestului” tău, c-așa zic, „gestul”, de parcă ai fi făcut cu mâna la ia-mă nene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
poftă de-o țuică... - Când l-au luat cu Salvarea și l-au dus la Iași, la spital, s-a trezit dintr-odată și-a aruncat cu sticlele de la perfuzii după asistentă, pe urmă l-a pocnit cu sertarul de la noptieră și pe doctor, să nu se atingă nimeni de el, „ce mi-ați băgat în vene”, chiar așa striga, „jos labele de pe mine... jos...”. L-au prins abia lângă poartă, l-au legat de pat și i-au făcut o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fi lovit sau m-ar fi pus să beau sânge satanic sau altceva de felul ăsta, ziceam. Doar că-l plăceau mai mult pe fratele meu, pentru că era mutilat. Și, ca să-mi ia fața, Evie venea spre mijlocul scenei, lângă noptiera în stil Early American. — Aveai un frate mutilat? zicea. Cineva dintre cei care ne priveau tușea. Poate că lumina scăpăra pe-un ceas de mână. Mda, era mutilat de-a binelea, da’ nu într-un fel sexy. Totuși, povestea are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
ea nu știa ce se petrecea, de parcă cineva Îi Îneca fetița sau i‑o sugruma. Printre urlete și strigăte, distinse ceva neclar, ceva cumplit, auzi numele fiicelor ei și un urlet Îngrozitor: „Nu! Nuuu!“ Dădu până la urmă de sfeșnicul de pe noptieră și, cu mâinile care abia o ascultau, aprinse chibritul. Fetița urla Întruna, cu o privire Înspăimântată În oglinjoara pe care o ținea strâns În palmă. Doamna Brener Încercă să i‑o smulgă din mână, dar fetița ținea oglinjoara cu Înverșunare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ei era convulsionat de spasme, ochii‑i priveau În gol. Fetița Își privi năprasnic mama de parcă o vedea pentru prima oară În viață. „Toți sunt morți“, zise cu o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
curat prins la spate. Cu zâmbetul pe buze. Zâmbesc. De fiecare dată când le privești pe furiș. Au câte-o vorbă bună pentru fiecare pacient. Câte-un comentariu despre „ce drăguță colecție de urări de însănătoșire v-ați aranjat pe noptieră”. Ce drăguțe violete africane creșteți în ghivece pe pervaz. Domnul Whittier le iubește pe femeile-astea îngerești. Domnului Whittier, bătrânelul pleșuv de la capătul coridorului, îi spun întotdeauna: ce drăguțe postere fluorescente cu formații heavy metal v-ați lipit pe perete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu apă. Nu vreau apă. Vreau ceva tare, să mă îmbăt și să uit de voi, toți bărbații, copii născuți să-mi aduceți suferință. Tânărul coborî la bar și reveni cu o sticlă de vin. Turnă în paharele mari de pe noptieră și ea bău cu sete, printre sughițuri. Mai vreau unul! Ai să te îmbeți, Luana... Și ce dacă! Vreau să fac, într-adevăr, ceva rău, să ai motive reale pentru a mă oropsi. Rosti îngenunche lângă ea și-i prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împingă, să-l dărâme. "Nu pot, Ștefan. E prea greu. E un obstacol de netrecut". Cu mâinile lipite de zidul rece, ea continuă, cu încăpățânare, să se opintească. Iuliana Darie intră în salon cu două cafele aburinde. Le așeză pe noptiera de lângă pat, se aplecă spre Radu, îi ridică fruntea căzută în piept și-i prinse obrajii între palme. Copile, încearcă să te aduni, altfel ai să înnebunești. Ștefan pieptăna, cu gesturi mecanice, părul frumos al Luanei. Ea se cutremură văzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
luat-o din mână. Uite, să-ți arăt! Din ea a scos un obiect, s-ar fi zis de sticlă, mai mult sau mai puțin sferic. — E o lanternă magică. Hai să-ți arăt cum funcționează! A aprins lampa de pe noptieră și a așezat deasupra ei lanterna magică. Încăperea a dispărut ca prin farmec. Pereții au pălit, iar Adam s-a trezit Într-o pădure din Europa. Un desiș de arbori cu creastă ascuțită Înghițise dulapul, iar dintre copaci s-a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe-o parte se făcea că doarme. Tu nu te culci, întrebă mama pe Carmina, mai citești? Ba mă culc, zise, după ce primi pe sub plapumă un călcâi de-al Elenei. Așeză semnul de carte între pagini și abandonă cartea pe noptieră. Tatăl făcea semne presând cu unghia deasupra aliniatului de unde urma să continue lectura. Mama stinse lumina și veni lângă ele. Era caldă, avea carnea pufoasă, mirosea a leșie. Era multă liniște. Elena o prinse de mână și o strânse. Carmina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
între degetul arătător și cel mijlociu, lăsa să cadă pe globul ocular, una, două, trei picături. Zăbovea câteva secunde nemișcat, cu pipeta suspendată în aer, apoi repeta operațiunea la ochiul celălalt, închidea sticluța, o așeza în trăistuță, o așeza pe noptieră pipăind locul; își masa ochii, simțea lichidul amărui ajuns până la rădăcina nasului, trăgea pe nări, probabil că și înghițea fără să vrea puțină substanță, avea un aer mulțumit chiar dacă pe eticheta sticluței era imprimat un cap de mort care anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
poate Elena este la spatele ei, adormită de mult, cu figura calmă, cu pistruii ei presărați pe nas și pe obraji și că nimic din întâmplările ultimelor zile nu era real. Într-o noapte deschise alarmată veioza și privi către noptieră, crema de noapte Maria contra pistruilor rămăsese acolo, la locul ei. Închise lumina și adormi liniștită. Atunci când ștergea praful, ridica flaconul cu grijă ca pe un bibelou de porțelan și-l așeza apoi în același loc.Elena își ura grozav
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ceartă de durată. Vocea lui, vocea ei, vocea lui, vocea ei. Carmina se îndrepta către pat ca robotul. Privea anatomia abandonată pe masă ca pe un obiect întâlnit cândva mai de mult nu se mai știe unde. Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
spera ea, cu timpul va reuși să capete acea simplitate a muntencelor. Atâta doar că în mintea ei totul se petrecea ca în ceață, o noapte fără nici un sfârșit, cu gesturi greoaie, molatice, cu neputință. Doar ceasul când zbârnâie pe noptieră anunță că începe o nouă zi. Nu te mai duce, îi spuse hotărât mama într-o dimineață la micul dejun. Așezat la locul lui în celălalt capăt al mesei tatăl mesteca zahărul în cana cu ceai. Privea atent lichidul ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai întâi pe masă, s-ar fi așteptat să găsească cartea de anatomie deschisă la capitolul "sistemul osos", apoi pe scaunul cu încheieturile slăbite din pricina faptului că obișnuia să se legene sau să-l țină aplecat pe două picioare, văzu noptiera cu oglinda ovală pe care încă se mai afla o cutie de cremă contra pistruilor, folosită de Elena mai mult ca suport moral și patul larg încadrat de o parte și alta cu două corpuri de bibliotecă. În rafturi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nu trebuie să fie stresați pentru că vor face o nuntă mică. Nu are importanță, au asigurat-o ei, ca părinți ei aveau obligația să... Privirea fetei căzu pe o carte despre Blaga. Zăcea așezată cu coperțile în sus pe suportul noptierei și își aminti că tatălui îi plăcea să citească date biografice, note de călătorie. Și-l imagină în pat, îmbrăcat în pijama, cu ochelarii pe nas, ținând cartea la numai o palmă distanță de ochi, cum exclama din când în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ar fi bine să se echipeze de plecare. Avea un tremur în voce. Până s-a înapoiat ea, a fost foarte nerăbdător. S-a ridicat de pe scaun, a studiat calendarul bisericesc, a răsfoit o carte despre Blaga, aflată pe noptieră, a privit pe fereastră în curte, a rupt o frunză de nalbă și involuntar a dus-o la nas s-o miroase, mama a spus că e bună de pus pe răni, el a încuviințat, da, e antiseptică, a rotit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
așeză un fald la perdeaua din bucătărie, se consultă cu ea asupra locului unde trebuia plasat albumul, nu foarte la vedere, spunea Trofin, albumul trebuia depistat cu timpul. Pe urmă insistă să mai pună o pernuță pentru ace în sertarul noptierei. Erau amândoi conștienți că era un fel de joacă, o joacă, dar reușise să-i răvășească, seara așa cum nu se mai întâmplase de foarte mulți ani, au stat de vorbă în pat mult timp, pe urmă au stins veioza și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca să-și învioreze porii, iese afară din cadă, se înfășoară în prosop, își scoate din păr clamele apoi se parfumează după urechi, sub sâni, baia toată este îmbălsămată, scăldată în miresme. Se întinde pe pat, cu picioarele ridicate pe marginea noptierei, mâinile și le ține ridicate sus pe tavan, știe că încet, încet, sângele se va lăsa de-a lungul brațului, colorând mai puțin intens mâna, dând capilarelor transparență. Pleoapele i se lasă grele, învinse de încordare. Stă nemișcată și fără de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și, când asta mi s-a părut în regulă, m-am săltat în genunchi. Stăteam îngenuncheat la picioarele patului dublu dintr-un dormitor. Un dormitor ticsit cu toate lucrurile necesare de obicei unui dormitor. În colț era un șifonier. O noptieră cu o întreagă colecție de pahare cu apă de vechimi diferite și-un ceas deșteptător cu cifre digitale roșii - 4.34 p.m. -, un scrin doldora de deodorante și capace, un flacon de multivitamine și rămășițele unui sul de hârtie igienică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și familiară și de neclintit. Alături, ușa dormitorului meu - reală și funcțională și nu tocmai închisă. Între ea și canat era un spațiu cât să încapă o pisică, iar asta făcea ca pe palier, din podea până în tavan, veioza de pe noptieră să proiecteze o dâră de lumină galbenă. Dincolo de crăpătura ușii, în dormitor, pe covor caietul acela de neînțeles, patru coloane de numere și un grafic tăiat, stătea deschis, cu fața spre tavan. În patul dublu, Ian pisoiul era încolăcit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Willows, am scotocit în rucsac, am scos sticla de votcă la jumătate de litru, i-am desfăcut dopul și-am tras o dușcă. Pachetul încă nedesfăcut aștepta lângă mine. Apelant necunoscut spunea ecranul verde. Cu grijă, am pus mobilul pe noptieră. Apelantul necunoscut ar fi putut fi un membru al Comitetului de Explorare a Ne-spațiului sau un străin care găsise una dintre cărțile mele de vizită și formase numărul din curiozitate. Dată fiind precaritatea legăturii, poate că nu existase nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
peretele în căutarea comutatorului. Clic. Am pășit înăuntru. Un dormitor. În spatele ușii se afla un dormitor mic și ordonat. Un pat simplu, un raft de cărți bătut în cuie pe perete, deasupra lui, un dulap de haine, un scrin, o noptieră și o măsuță de scris aproape de ușă. Am închis ușa după mine, am pus jos cușca lui Ian și mi-am sprijinit rucsacul de masă. Sub stratul gros și tăcut de praf, încăperea avea un miros vag de spațiu locuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]