18,350 matches
-
Pe care îi învățase a vorbi De răsunau mările, insulele și pădurile de "Tatăl Nostru" Iar visele toate le scrisese cu "Bucură-Te Marie" Ca să nu se rătăcească calea-n călătorii. "Anatolia - vopsea de ouă" scrie pe plicul micuț și norul cel roșu, verde, albastru, galben în care voi scufunda ouăle în Joia Mare. Deasupra lor vor răsuna apoi cele mai tainice și trainice cuvinte ale anului HRISTOS A îNVIAT! ADEVARAT A îNVIAT! Și același băiat e acum în stupina Mânăstirii
Poezie by Liliana Ursu () [Corola-journal/Imaginative/7782_a_9107]
-
bere o dragoste filmată cu încetinitorul și-aceste drumuri ah aceste drumuri nespus de lungi ce-atîrnă cum franjuri de ferestrele casei. Șoferul Nu cu benzină-și umple rezervorul ci cu frig apoi apasă pe accelerație își dezmorțește încheieturile albite aidoma norilor de prea multă-ncordare pînă cînd căldura divina căldură vine de la sine. Semn de carte Cuvinte găurite cum steagul Revoluției prin care rînd pe rînd ni se perindă capetele prozaice. Final Nici un gînd oricît de bicisnic nu te mai ia
Poezii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/7822_a_9147]
-
plac nisipului și ai legat în lanț libertatea în numele dublurii ei fotoni când vorbim se întâmplă să amuțesc inundat de o prezență densă învăț să respir e senzația pe care o au siamezii când își împrumută inima unul altuia și norii îmbătați de fotoni intri în mine cu tot trecutul cu rădăcinile viguroase din care sug cei ce trăiesc încă o dată prin tine în plină zi nu se mai vede nimic numai sufletul de nu-ți vine să crezi doare trecem
Poezie by Florin Caragiu () [Corola-journal/Imaginative/7517_a_8842]
-
Ioan Moldovan Euforii Au revenit băieții acasă și cel sătul de roșcove și cel din câmpul cu vite cu miei cu de toate ne-am cumpărat scaune noi și o masă nouă mie personal mi-a revenit scrisul cărunt soare nori somnii mâncăruri spălări de vase puterea înnebunește și pe cei tineri și pe cei bătrâni azi e ziua de ieri și mainimicul a rămas în cartier ca un incendiu nereușit iar partea grea a slujbei mele: să-mi amintesc timpul
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
care scria ce scria E-atât de târziu, Maria! Lasă-ne pe toți în inima ta! Nimănui Himera încolăcită vânătă și puiul ei pe cer i-am văzut eu întâi n-am mai spus nimănui Când credeam că-s doar nori cineva din apropiere șopti în engleză Doamne, ia uite ce-i acolo Puiul ridică laba mamei sale ca pe o aripă de morsă și începu să sugă și căzură pe autostradă Autocamioane imense trecură peste ei și nu mai rămăsese
Poezie by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/7969_a_9294]
-
hîrjoană pentr-o jucărie podul prea-păzit de peste Prut se topea cu mine cînd zdrobeam sfîrcurile roze amîndouă și țipa ca șarpele în laț primăvara cînd e-o viață nouă - și pleca a treia zi frumoasă ca o lună noaptea pe sub nori o simțeam prin sînge ca o boare și prin inimă-mi treceau fiori Lenea nu se știe cînd mă voi trezi nu din somn nici din beție poate ci din lenea care m-a cuprins ca o pacoste venită peste
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
trec ușor să nu te tulbur să nu crezi c-am vrut să fac dintr-un gest timid de umbră seacă soarele prin ramuri de copac stînci de piatră din nisip de plajă și din plajă munți cu creste-n nori să nu crezi că am dorit vreodată moartea mea prin tine s-o măsori luminare a luminii seci dintr-un seu de schit ce nu-și mai are nici călugărul în el demult astins într-o rugăciune ca o disperare
Alungînd tristețea, ca paganini. by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/7950_a_9275]
-
ascultă glasuri sub toacă *** pe cine îl cheamă prier un berbec într-un lemn îi va fi soarta/ zîmbind într-ascuns/ la priveghi Luna-i fecioară nătîngă iar tu/ ai pieptul de mînz - pe cine/ în apus/ aștepta Călătorul doar norii pot da un răspuns - rătăcită e floarea iubirii între coapsele nopții nimfă a apelor dulci a apelor verzi și amare încrezătoare/ mîinile pipăie tavanul și pereții piramidei Poem de inițiere tu/ cel îmbrăcat cu hainele Tigrului celui viu îți fluturi
Poezie by Cassian Maria Spiridon () [Corola-journal/Imaginative/8006_a_9331]
-
arată în ușă și stă acolo-n lumină ca un orb bătut de-o rafală de grindină. Socrate se vede copil alergând prin lanul de rapiță ia bicicleta rezemată de o păpădie cât un salcâm și dispare ca într-un nor de praf în Socrate cel de acum. e-atâta liniște încât îl auzi pe Socrate adultul mângâindu-și pisica de Angora. Platon se-arată în ușă ținând de ghidon bicicleta și stă acolo-n lumină bătut de-o rafală de
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
aș putea-o traduce-n cuvinte. dar visul oricărei zile de luni e să-i urmeze duminica și există o zi între toate în care furnicilor de pe țărm le-mbobocesc din umeri pânze de corabie. Dejun pe iarbă Plafonul de nori era foarte foarte jos mici scântei oranj de câte ori insecta adevărului atinge conștiința un timp înclinat altfel nu se explică de ce se precipită toate în aceeași direcție și-n ultima secundă pragul suprem al mângâierii o reciprocă neatingere - ce i-ai
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
primul heruvim, Ligurie, de Domnul Slavei Trasată ești, contur sublim. Și golfuri mici mai sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
litere!... Au-u-u!" "Sărmanul de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka se pare..." - spuse un trecător explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot(t)o 1 de jur-împrejur pustiu de pre-biblice începuturi și doar nori cavalerii de nori călărindu-și propriii lor dinozauri de aburi 2 norul pe cer trece calea la câtevreun înger Eheu! fugaces...- prin gura lui Horațius zic eu: noru-i poate trece calea și lui Dumnezeu... În sfârșit Suflete bun la toate
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
de el... e un fost traducător... Al lui Dostoievski sau Kafka se pare..." - spuse un trecător explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot(t)o 1 de jur-împrejur pustiu de pre-biblice începuturi și doar nori cavalerii de nori călărindu-și propriii lor dinozauri de aburi 2 norul pe cer trece calea la câtevreun înger Eheu! fugaces...- prin gura lui Horațius zic eu: noru-i poate trece calea și lui Dumnezeu... În sfârșit Suflete bun la toate. Marin Sorescu Mă
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
sau Kafka se pare..." - spuse un trecător explicându-i altui trecător ce înseamnă DEX-ul etc. Mot(t)o 1 de jur-împrejur pustiu de pre-biblice începuturi și doar nori cavalerii de nori călărindu-și propriii lor dinozauri de aburi 2 norul pe cer trece calea la câtevreun înger Eheu! fugaces...- prin gura lui Horațius zic eu: noru-i poate trece calea și lui Dumnezeu... În sfârșit Suflete bun la toate. Marin Sorescu Mă surprinsei că multă din muzica lui Mozart se portivește
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/8113_a_9438]
-
decât mulțimea smerită, turlele peste clopote dese de bronz adăpostesc Învierea din piatra rostogolită. Mișca fără zgomot buzele lui rugându-se pentru iertarea noastră fierbinte. În gura fiului meu lingurița cu vin scălda, peste gingie, smalțul primului dinte. Atotușor Un nor cu ghimpi zdrelea apusul peste zare, în loc de vălătuci, țâșnea pe cer sârma ghimpată, parcă vedeam pe boltă curtea despicată a satelor din Bucovina, în hotare. Trecea prin porumbare, hăcuia știuleți și boabe, icoanele-n ștergar, la răsărit, a câta oare
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
spate și coapse satinul vârtos, picuri de clei, când și când, Că se-nțeleg bine frunze, ramuri și oase, Cuvintele mușcate și mestecate în gând. Trag de litere și le cânt și le adun în buchete cărnoase, citesc poemele despre nori, șpagatul ce leagă peste strofe călcâie de zei, Cartea livezilor a lucernă și mentă miroase, să nu orbiți nărilor, voi urechi, și nici voi, ochii mei.
Poezie by Doina Uricariu () [Corola-journal/Imaginative/7802_a_9127]
-
ninsoarea aducătoare de pace. în dreptul Pomului Cerului, arborele neamului tău: Cetina Muntelui cu Murii ^Nalți Mă Tem Să Trec Eu din Haita Timoceană sunt și trec în Haita Tomitană Până la Cetine port creanga de tisă Pomul Muntelui, De pe Cheatră până-n Nori, Cetatea Tatei, Vincea-Tulus, Cetăți de Etate, Și prin toate fost-am Tatăl Cetățean al Locului cu numele său, Și de la Tumulul Băluța la promontoriul Moiseiului Toate colinele Lu Maris Ripicenius Lu Meandriu, Mândrul Lumii, Drumețul Basu Jubileisis Bi, șcel de-
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
a suptului celestului sfârc Golănii și jocuri ale speciei dinți feminini mușcând limbi intruse-ntre dinți Noapte de vară vreme de așternut și fie ce-o fi un vânt țigănesc mă-ndeamnă spre bordeluri. Cădea Lovind o pasăre care în nori dormea fulgerul cade și doboară copacul copacul izbește piatra care stătea și piatra găurește acoperișul acoperișul care acoperea Se crapă tavanul și cade moloz în ceașca împăratului care tocmai gândea că nimic nu mai cade în lume împăratul se afla
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
în ceașca de ceai liniște de mușețel și pururi încercuitului pace Linguriță feminină de alpaca în porțelan bizantin zahăr în rai prizonier și-n aer suluri aurii de cling cling. 48 în al patruzeci și optulea an după nașterea mea norii erau stacojii și o lumină stranie arctică Erau umbre lungi de ospiciu ca și cum clădirile s-ar fi culcat aplatizate ca și cum o lamă ar fi tuns chilug orașul Era o duminică de sfârșit de mileniu și era atâta ură la rigolă
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/8180_a_9505]
-
untdelemnul ei bun pentru mir: de unde venea șoapta aceea monotonă ca o litanie? Găsisem, în sfârșit, pe mal refugiul din vacarmul zilnic; în fața mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu, surprins în mișcarea ușoară a nuferilor supraviețuind printre resturi împinse de valuri, printre duhori și rădăcini putrede. Nuferi blestemând? - m-
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
Adrian Alui Gheorghe Ceremonia ceaiului În timp ce în dreptul ferestrei norul se înnegrea Ca o scăfîrlie de înger îngropată în albastrul veșnic, Tu puneai apa la fiert ca să-mi pregătești ceaiul. Apa scotea mici țipete, așa îmi imaginam facerea cerului: din aburul adunat de la atîtea piei asudate de privighetori care cîntau
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
cîntau o missa solemnis la nesfîrșit, silnic sau care îngînau pur și simplu neputința de a fi pentru o noapte om. Nimănui nu-i este indiferentă clipa ce trece, Nici clipei însăși care se vede Pe sine trecînd. Apa fierbea. Norul se înnegrea și mai tare. Oamenii n-au bucurii multe. Trec livizi unul pe lîngă altul Măcinați de adevăruri finale. Ceaiul curgea prin mine prelingîndu-se Direct în cer. Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
Oamenii n-au bucurii multe. Trec livizi unul pe lîngă altul Măcinați de adevăruri finale. Ceaiul curgea prin mine prelingîndu-se Direct în cer. Iubirea? Că trebuia să fie și iubirea se prefăcuse Într-un spiriduș care își rodea tacticos unghiile. Norul din dreptul ferestrei explodase Ca un sîn cu lapte negru. Otrava Cititorul stă la porțile dimineții și așteaptă poeziile pe care, la lumina nopții, poetul le scrie cu propriul sînge, cu sîngele celorlalți îndoit cu apă, cu vin, cu virtute
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
Mariana Filimon Fîrî mare Prin gânduri trece un nor nisipos învăț să trăiesc fără mare zările se deschid într-o ramă albastră cu luciul de lacrimă fără să-mi fie milă de mine ci doar de fisura din zid cum e să trăiești fără mare zac în patul străin
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
clatini de atât adevăr nerostit îți părăsești adăpostul cu încărunțitele speranțe construiești dealuri fosforescente talazuri luna verde acoperă cerul Goluri Celui ce trece frate îi spui și nu știi de ce somnul casei vine din adâncuri prăpăstioase în ferestre înserarea scrutează nori păguboși adevăruri lipsite de consistență te separă de lume ca într-o oglindă secată privești în golul de sentimente ceașca și cartea ușor se destramă nu le mai poți mângâia Luminî de toamnî în cicatricele ploii nu deslușesc decât semne
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]