218 matches
-
puși sub stăpânirea Albaniei, Serbiei sau Bulgariei, au căutat și obținut sprijinul României, constituind de atunci încoace facțiunea filo-română (istoriografia românească socotindu-i, ca și cea sârbească și bulgărească de altfel, ca fiind desprinși în Evul Mediu timpuriu din românimea nord-dunăreană). O parte dintre aceștia, de altfel, au fost strămutați în anii 1919-1925 în Dobrogea de Sud, descendenții lor constituind astăzi comunitatea aromână din România. Ceilalți au beneficiat, între 1918 și 1944, de finanțarea unei rețele școlare în limba română în
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
Jos și în Balcani, nu sunt negate de nimeni, dar sunt trecute sub tăcere, iar în dezbaterea istorică, rolul strămoșilor minorităților de azi lor este minimizat, sau chiar ocultat. În acest context, Românii sud-dunăreni apar ba ca "imigranți de origine nord-dunăreană" în țările balcanice (unde sunt totuși menționati încă din secolul VII, în episodul "Torna fratre" din Teofan Spovednicul și din Theofilact din Simocatta), ba ca "rămășițe răzlețe a unei latinități sud-dunărene strămutată tardiv în nordul Dunării" (teoria istoriografiei mahiare, inițiată
Aromâni () [Corola-website/Science/298373_a_299702]
-
p. 73), de Descălecător, „pornind la vânătoare“ când soarele i s-a părut «un cap de zimbru» ("Descălecătorul" - "ibid"., p. 75), de Ctitor-de-Mânăstiri, de Tipăritor-de-Bucoavne, de Zidar-de-Argeș, de Cronicar, de Moț, ori de icoanele domnilor / „regilor“ fundamentali ai Daciei / Dacoromâniei Nord-Dunărene: Basarab, Țepeș, întruchipare a înaltului spirit justițiar valah peste ultima jumătate de mileniu (cf. "Țepeș" - "ibid"., p. 81), Ștefan cel Mare, Ioan Vodă, de icoanele sfinților-cărturari: Popa Ion Românu de Sâmpetru, Șincai, Mureșan (cf. "ibid", pp. 79 - 110). În ciclul
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]
-
Constantinopol vine de la vlahi și datează aproximativ din secolul al VI-lea; vlahii au avut o colonie lângă capitală. În lucrarea sa "Strategikon" din 602, împăratul Maurikios (Mauriciu) îi numește „romani” pe unii indivizi refugiați în Imperiul Bizantin din teritorii nord-dunărene și care aveau funcția de călăuze în cadrul armatei bizantine. Unii oșteni romanici din oastea bizantină foloseau cuvinte din limba lor maternă, de exemplu "„clisura”, „sculca”" etc. Începând cu anul 814 slavii sudici, care erau păgâni la acea dată, au dezlănțuit
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
al III-lea în anul 867. Vasile Bulgaroctonul îi menționează pe vlahi într-un „hrisov” din 980 în contextul Vlăhiilor din Peninsula Balcanică. Despre aceasta relatează cronicarul bizantin Kekaumenos (sec. XI). Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea. Lexiconul conține un pasaj: "dacii, care acum se numesc pecenegi" ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. Ioan Skylițes, a cărui scriere, datând din sec. XI
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
Istoricul Brezeanu consemnează că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas din secolul al X-lea. Lexiconul conține un pasaj: "dacii, care acum se numesc pecenegi" ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. Ioan Skylițes, a cărui scriere, datând din sec. XI, este inserată în cronograful lui Ghiorghios Kedrenos, tot din sec. XI, relatează că "David", unul dintre frații lui "Samuil", împărat la acea vreme, a fost ucis în anul 976 între Castoria
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
menționează ca fiind incertă și total marginală; orice altă poziție este socotită ca fiind o manifestare a imperialismului cultural românesc, acest punct de vedere fiind confortat de poziția majorității istoricilor români, pentru care "vlahii" sunt doar o ramură a românimii nord-dunărene.” Prima atestare a unei organizări militare românești în Thesalia este dată de răscoala militară a românilor din acestă zonă de la 1066. Nemulțumiți de politica fiscală excesivă practicată de imperiu față de păstori, vlahii organizează o acțiune militară condusă de Niculiță și
Istoria vlahilor de la sud de Dunăre () [Corola-website/Science/297439_a_298768]
-
din India. Și astăzi există triburi nomade sau seminomade în India, susținând teoria că romii au fost nomazi de la început, au părăsit India în timpul unei invazii și apoi au fost împinși înspre Europa de războaie și invazii ulterioare. În spațiul nord-dunărean, prima atestare documentară a romilor datează din anul 1385, când domnitorul Țării Românești, Dan I, dăruiește mănăstirii Tismana posesiunile care aparținuseră mai înainte mănăstirii Vodița de lângă Turnu Severin. Între aceste bunuri, mobile și imobile, donația unchiului său Vladislav I, către
Romi () [Corola-website/Science/297476_a_298805]
-
azi. Creștinismul, persecutat de autoritățile imperiale în primele trei secole, a avut un rol decisiv în privința integrării populațiilor migratoare ce s-au stabilit pe teritoriul imperiului. S-au găsit dovezi literare și arheologice ce datează din secolul IV în spațiul nord-dunărean, ca gema de la Potaissa, donariul de la Biertan, discul cu monograma lui Christos, opaițe din bronz decorate cu semnul crucii, părți ale unui candelabru din bronz, ce atestă prezența unor lăcașuri de cult. Pe ruinele fostului castru român de la Porolissum sunt
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
ea armata și pe provinciali.Oamenii luați de acolo i-a așezat în Moesia și a numit(nouă așezare) Dacia să Aureliană ,care acum desparte cele două Moesii". În plus, Historia Augusta nu-l învinuiește pe Gallienus pentru pierderea provinciilor nord-dunărene. Vizigoții, ramura apuseana a goților, au fost primii migratori ce și-au făcut apariția în teritoriul Daciei părăsite de Aurelian, lăsând vestigii materiale că cimitirul de la Santana de Mureș și tezaurul de la Simleul Silvaniei, ce aparțin culturii Santana de Mureș-Cerneahov
Dacia romană () [Corola-website/Science/296675_a_298004]
-
mai mult în Asia Mică. În apus, Imperiul își pierde, în favoarea normanzilor, posesiunile italiene: Bari cade la 16 aprilie 1071, Palermo e cucerit la 8 ianuarie 1072 de Robert Guiscard, ducele Apuliei și al Calabriei (1057-1085) În Peninsula Balcanică, pecenegii nord-dunăreni își întețesc atacurile, ajungând să controleze practic întreg teritoriul dintre Haemus (Balcanii) și Dunăre, iar slavii sudici își intensifică lupta de eliberare de sub autoritatea Bizanțului. În 1072, se produce răscoala lui Constantin Bodin, proclamat țar la Prizren și învins cu
Mihail al VII-lea Ducas () [Corola-website/Science/315120_a_316449]
-
din alt neam decât cel al Comnenilor . Unii istorici, în schimb, consideră că Gheorghe Brătianu are pe jumătate dreptate, deoarece cred că în corpul românilor din armata lui Vatatzes erau atât locuitori de la sud, dar și de la nordul Dunării. Românii nord-dunăreni puteau fi tot așa de buni cunoscători ai locurilor pe unde trebuia să treacă armata bizantină. Participând la acțiunea lui Vatatzes, vlahii nord-dunăreni nu erau la prima lor misiune în slujba împăratului Manuel I . Pe de altă parte, rămâne de
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
așa de buni cunoscători ai locurilor pe unde trebuia să treacă armata bizantină. Participând la acțiunea lui Vatatzes, vlahii nord-dunăreni nu erau la prima lor misiune în slujba împăratului Manuel I . Pe de altă parte, rămâne de neînțeles nefolosirea vlahilor nord-dunăreni de către Vatatzes într-o vreme în care locuitorii acestor ținuturi erau favorabili bizantinilor . Nu este exclus ca și armata lui Ioan Doukas să fi avut un corp de vlahi. Spre o atare opinie ne-ar putea duce interpretarea epitafului de pe
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
domnia divinului Manuel din glorioasa Roma, gloria Comnenilor puternici și măreți. De asemenea, Dimitrie Onciul sublinia că acest nume (ansonii) ar putea să aibă în vedere pe românii aliați cu bizantinii în contra ungurilor. De altfel, limba populației romanizate din spațiul nord-dunărean este înregistrată ca Ausonion fone și de către Priscus din Panion în Ambasadele sale. Cronicarul bizantin ne informează că unii oameni de la curtea lui Attila vorbeau această limbă, care nu poate fi decât a populației locale romanizate, din afara imperiului . Nucleul acestei
Isaac al II-lea Angelos () [Corola-website/Science/316306_a_317635]
-
obiceiuri. Este o lucrare de referință, îndeosebi pentru citate, foarte adesea utilizată în lucrările privitoare la Antichitate. Numele lucrării, data redactării sale, identitatea autorului / autorilor au pus probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
pus probleme delicate cercetătorilor. Stelian Brezeanu a scris că prima mențiune bizantină a românilor nord-dunăreni sub etnonimul de daci a apărut în Lexiconul Suidas. Lexiconul conține un pasaj: „dacii, care acum se numesc pecenegi” ce se referă la realitățile etno-politice nord-dunărene. "Suda" este în același timp un dicționar care explică formele gramaticale complexe și dă definițiile unor cuvinte rare în greaca veche. Este și o enciclopedie care comentează persoane, locuri sau instituții. Sursele pe care le utilizează sunt deseori biblice sau
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
foederati, care își păstrau autonomia, fiind incluse astfel, din punct de vedere administrativ-teritorial, în sistemul unui condominium romano-germanic. Imperiul își exercita însă un ferm control militar asupra lor prin intermediul forțelor sale din cetățile de pe linia Dunării sau din interior. Stăpânirile nord-dunărene au fost protejate de Constantin printr-un val de pământ cu șanț, lung de circa 700 km, cunoscut sub numele de Brazda lui Novac de Nord, ce pornea de la Drobeta oprindu-se probabil la castrul de la Pietroasele (Buzău). Valul lui
Constantin cel Mare, împăratul care a recucerit Dacia. Aspecte inedite ale domniei - File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102271_a_103563]
-
sunt menționați de Platon care relatează concepția zalmoxiana "nu poți să vindeci trupul fără a ține seama de suflet". Busuiocul pare să fi fost și el printre leacurile lui Zalmoxe întrucât, așa cum indică și datinile de Boboteaza, după creștinarea populației nord-dunărene românii l-au folosit pentru sfințirea locurilor și alungarea necuratului. Infuzia se prepară astfel: se toarnă o cană de apă clocotita peste o linguriță de plantă uscată și mărunțita. Se acoperă vasul și se lasă la infuzat 15 minute apoi
Ceai de busuioc, beneficii. Previne peste 40 de AFECȚIUNI, fortifică SISTEMUL IMUNITAR și combate ULCERUL GASTRIC () [Corola-website/Journalistic/105085_a_106377]