KorAP: Find »[drukola/base=nord-vest & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...8 9 10 ...178 >

4,439 matches

Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

mediu mondial, China este o țară cu puține resurse de acest gen. Pădurile naturale se găsesc, în principal, în nord-estul și sud-vestul țării, pe când în câmpiile cu mare densitate demografică și economie dezvoltată din est și în vastele regiuni din nord-vestul țării sunt foarte puține păduri. În pădurile din China cresc o mare varietate de specii de arbori, dintre care unele sunt de mare valoare, precum ginkgo, metaseguoia și altele. Pentru protecția mediului și satisfacerea cerințelor construcției economice, în China au

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Huaihe și la est de Podișul Yunnan-Guizhou, care este cea mai importantă zonă cu păduri artificiale din China. Pe lângă acestea, în China mai există mari sisteme forestiere de protecție, de exemplu, perdeaua forestieră de protecție care acoperă nord-estul, nordul și nord-vestul țării și care este numită " Cea mai mare lucrare ecologică din lume". Pășuni China are 400 milioane de hectare de pășuni, fiind una dintre țările cu cele mai întinse pășuni din lume. Pășunile naturale sunt situate, în principal, în vastele

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
are bogate resurse miniere, până acum fiind descoperite 172 de zăcăminte, însă, rezervele medii pe cap de locuitor sunt relativ puține. Resursele miniere din China sunt răspândite în felul următor: țițeiul și gazele naturale se găsesc în nord-estul, nordul și nord-vestul Chinei, cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
fiind descoperite 172 de zăcăminte, însă, rezervele medii pe cap de locuitor sunt relativ puține. Resursele miniere din China sunt răspândite în felul următor: țițeiul și gazele naturale se găsesc în nord-estul, nordul și nord-vestul Chinei, cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
locuitor sunt relativ puține. Resursele miniere din China sunt răspândite în felul următor: țițeiul și gazele naturale se găsesc în nord-estul, nordul și nord-vestul Chinei, cărbunele în nordul și nord-vestul țării, fierul în nord-est, nord și sud-vest, cuprul în sud-vestul, nord-vestul și estul Chinei, minereurile de plumb și zinc pe întreg teritoriul țării, wolframul, staniul, molibdenul, antimoniul și pământurile rare, în principal, în sudul și nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
nordul Chinei, aurul și argintul pe întreg teritoriul țării, iar fosforul se găsește în sudul țării. Principalele resurse miniere sunt: Cărbunele Rezervele de cărbune identificate ale Chinei sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special, în provinciile Shanxi, Shaanxi și Mongolia Interioară. Țițeiul și gazele naturale Rezervele de țiței și gaze naturale se găsesc, în principal, în nord-vestul Chinei, dar și în nord-estul și nordul țării și pe platforma maritimă din

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
sunt de 2.020 miliarde de tone și se găsesc în nordul și nord-vestul țării și, în special, în provinciile Shanxi, Shaanxi și Mongolia Interioară. Țițeiul și gazele naturale Rezervele de țiței și gaze naturale se găsesc, în principal, în nord-vestul Chinei, dar și în nord-estul și nordul țării și pe platforma maritimă din dreptul coastei sud-estice a țării. Potrivit Buletinului despre fondul funciar și resursele pe 2012, la finele anului 2011, rezervele de țiței identificate erau de 3,24 miliarde

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
21 milioane de KW, iar suprafața încălzitoarelor solare de apă va ajunge la 400 milioane de m2. Energia eoliană China are rezerve bogate de energie eoliană care se găsesc, în principal, pe pășuni, în regiunile deșertice și semideșertice aflate în nord-vestul, nordul și nord-estul țării, pe coastele estice și sud-estice și pe insulele din apropierea acestora. Din 2009 încoace, China a fost țara care a avut cea mai mare creștere a puterii eoliene instalate. La sfârșitul anului 2012, puterea eoliană instalată conectată

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
rezolva această situație și de a impulsiona dezvoltarea industriei electrice naționale. Acesta face parte din strategia de dezvoltare a imensei regiuni vestice a Chinei. Proiectul prevede trei linii nordică, centrală și sudică. Traseul nordic exploatează bogatele resurse hidroenergetice din partea de nord-vest a Chinei și modernizează rețelele electrice din municipiile Beijing și Tianjin și din provinciile Hebei și Shandong. Lucrările de pe traseul central au o mare amploare. Energia electrică produsă de hidrocentralele de pe fluviul Yangtze poate fi livrată provinciilor din centrul și

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Beijing, precum și cele două complexe sportive dedicate Jocurilor Olimpice de Vară din 2008: Stadionul Național din Beijing și Centrul Național Acvatic, cunoscute sub numele de "Cuibul de pasăre" și "Cubul de apă". Xi'an Xi'an, capitala provinciei Shaanxi, situată în nord-vestul Chinei, este centrul politic, economic și de comunicații din nord-vestul țării. Dintre cele șase orașe (Xi'an, Luoyang, Nanjing, Kaifeng, Hangzhou și Beijing) foste capitale în perioada feudală a Chinei, Xi'an a fost prima care a îndeplinit această funcție

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
din 2008: Stadionul Național din Beijing și Centrul Național Acvatic, cunoscute sub numele de "Cuibul de pasăre" și "Cubul de apă". Xi'an Xi'an, capitala provinciei Shaanxi, situată în nord-vestul Chinei, este centrul politic, economic și de comunicații din nord-vestul țării. Dintre cele șase orașe (Xi'an, Luoyang, Nanjing, Kaifeng, Hangzhou și Beijing) foste capitale în perioada feudală a Chinei, Xi'an a fost prima care a îndeplinit această funcție, în cele mai multe dinastii și pentru cea mai lungă perioadă. Potrivit

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
cele patru străzi ce se întâlnesc în piață sunt orientate spre cele patru puncte cardinale. Formarea și dezvoltarea ansamblului de locuințe Baisha a dus la configurarea bazei orașului străvechi Lijiang. Grupul de construcții de locuințe Shuhe, situat la patru kilometri nord-vest de orașul străvechi, este parte dintr-un alt orășel foarte frumos, străbătut de cursul de apă Qinglong, traversat de un pod de piatră, ce poartă același nume și construit sub formă de arcadă. Acesta este cel mai mare pod de

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
multe alte construcții cu rol de apărare. Zidul Chinezesc, un simbol al națiunii chineze, este trecut pe Lista Patrimoniului Mondial, fiind atât mândria Chinei, cât și una dintre minunile lumii. Grotele Mogao din Dunhuang Grupul de grote Mogao de la Dunhuang, nord-vestul Chinei, este o lucrare de mare amploare, având cel mai bogat conținut dintre cele patru grupuri de grote cu statui budiste și obiecte de artă descoperite în China. Mogao este chintesența artei sculpturii în piatră, cu reprezentări artistice ce reflectă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
spirituală a peste zece dinastii, pe o durată de o mie de ani, fiind de asemenea, monumentul budist de cea mai mare amploare la nivel mondial și păstrat în cele mai bune condiții. În suburbia orașului Dunhuang, provincia Gansu, din nord-vestul Chinei, se găsește Muntele Mingsha. Pe versantul estic al acestuia, pe o lungime de aproximativ doi kilometri, sunt săpate pe cinci niveluri numeroase grote cu basoreliefuri, sculpturi, statui budiste și picturi murale. Grotele Mogao sunt o adevărată galerie de artă

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
acoperișurile având țigle de culoare gri. Construcțiile din dreapta și din stânga sunt simetrice față de axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de șapte-opt metri. O trăsătură caracteristică a locuințelor o constituie forma tipică de grotă din regiunile de nord-vest ale Chinei. Sculpturile migăloase din lemn și din cărămidă, alături de decupajele florale din hârtie de pe geamuri dau un aer autohton pronunțat. Cele peste patru mii de locuințe existente sunt în marea lor majoritate ridicate în perioada dinastiilor Ming și Qing

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
semețe acoperite de zăpadă și nu în ultimul rând, așezările tibetane pline de farmec și autentic atrag turiștii veniți din toate colțurile lumii. Valea Jiuzhaigou a fost înscrisă în 1992 pe Lista Patrimoniului Natural Mondial. Wulingyuan Wulingyuan se află în nord-vestul provinciei Hunan din centrul Chinei, regiune care pe 500 km2 găzduiește Parcul Național Forestier Zhangjiajie din orașul Zhangjiajie, Rezervația Naturală Suoxiyu din ținutul Cili și Rezervația Naturală Tianzishan din ținutul Sangzhi. Wulingyuan este o zonă cu formațiuni geologice din gresie

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
yugur, jing, tatar, dulong, olunchun, hezhe, menba, luoba și jino și alte câteva grupuri etnice foarte mici. Populația han reprezintă aproximativ 91,5% din totalul locuitorilor Chinei. Celelalte 55 au statutul de minorități naționale și sunt răspândite în principal în nord-vestul, sud-vestul și nord-estul țării. Naționalitatea han și celelalte populații etnice au trăit în armonie și în bună înțelegere de-a lungul anilor, ocupând împreună un teritoriu de aproape 9.600.000 km2, creând împreună, pe acest pământ, istoria și cultura

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
având un bogat patrimoniu muzical și de dansuri, nu degeaba acestei regiuni i se mai spune și ,,Marea de cântece'' Naționalitatea hui Naționalitatea Hui are peste 10.580.000 de locuitori, care trăiesc în principal în Regiunea Autonomă Ningxia-Hui din nord-vestul țării. Cei din naționalitatea hui au conlocuit cu majoritarii han, de aceea principala limbă de comunicare este cea chineză. Mulți dintre ei cunosc bine și limbile arabă și persană, datorită faptului că în majoritatea lor sunt musulmani. În secolul VII

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de ani, ei au devenit o parte a naționalității hui. În prima perioadă a secolului al XIII-lea, un mare număr de arabi, persani și alți locuitori ai Asiei Centrale s-au strămutat, din cauza războaielor din zonă, în regiunile din nord-vestul Chinei. Ulterior, prin căsătorii cu membri ai naționalității han, uigură și mongolă s-a format treptat naționalitatea hui, majoritari de religie islamică, astfel că, în orașele, comunele și satele acestora există numeroase moschei. De altfel, specificul religios dictează și obiceiurile

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Changde, provincia Hunan. Originea uigurilor poate fi urmărită înapoi în timp, începând din secolul al III-lea î.e.n, de la populația dingling ce trăia în regiunea sudică a lacului Baikal, între fluviul Irtysh și lacul Balkhas, din nordul și nord-vestul țării. Uigurii au propria lor limbă, aparținând grupului turcesc al familiei limbilor altaice, cu scrierea bazată pe alfabetul fonetic arab. După proclamarea R.P.Chineze a fost promovată utilizarea scrierii bazate pe alfabetul latin. În prezent sunt folosite ambele scrieri. Uigurii

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
limbii, bagajul folcloric și tradițiile au fost transmise pe cale orală, din generație în generație, prin narațiuni, unele dintre acestea ajungând foarte cunoscute în întreaga țară. Naționalitatea pumi Populația pumi numără aproape 42.000 de persoane, fiind răspândită în principal în nord-vestul provinciei Yunnan. Pumi din Yunnan reprezintă majoritatea acestei populații la nivel național. Limba acestei etnii aparține familiei lingvistice han-tibetane. Neavând o formă proprie de scriere, generațiile tinere ale etniei pumi folosesc mai mult limba chineză. Naționalitatea Achang Populația achang locuiește

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
de persoane, conform ultimului recensământ din 2010, din care majoritatea locuiesc în ținuturile Gongshan, Fugong, Lanping și Bijiang din provincia Yunnan, în sud-vestul Chinei. Mai există o comunitate nucleu în ținutul Weixi din prefectura autonomă Diqing a naționalității tibetane, în nord-vestul provinciei Yunnan și alta în ținutul Chayu din Regiunea Autonomă Tibet. Această minoritate are limba sa proprie ce aparține ramurii tibetano-birmaneze, împărțită în mai multe dialecte distincte, ceea ce creează dificultăți de comunicare între vorbitorii din regiuni diferite. Ca urmare a

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
botezată "Regina grădinilor". Aici au fost amenajate toate tipurile de grădini din China și din țările occidentale. În anul 1860, însă, imensa grădină a fost incendiată de trupele aliate britanico-franceze. Astăzi, mai puteți vedea doar ruinele acesteia. Yuanmingyuan, situat în nord-vestul orașului Beijing, cuprinde trei grădini Grădina Yuanming, Grădina Changchun și Grădina Qichun (Wanchun), suprafața acestora depășind 347 ha. De asemenea, este cea mai mare dintre cele cinci grădini imperiale din nord-vestul capitalei Chinei. Celelalte patru sunt: Grădina Jingyi de pe Colina

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
mai puteți vedea doar ruinele acesteia. Yuanmingyuan, situat în nord-vestul orașului Beijing, cuprinde trei grădini Grădina Yuanming, Grădina Changchun și Grădina Qichun (Wanchun), suprafața acestora depășind 347 ha. De asemenea, este cea mai mare dintre cele cinci grădini imperiale din nord-vestul capitalei Chinei. Celelalte patru sunt: Grădina Jingyi de pe Colina Parfumată, Grădina Jingming de pe Colina Yuquan, Grădina Qingyi de pe Colina Longevității și Grădina Changchun. Datorită mesajelor transmise de misionarii străini, aceasta s-a bucurat de o mare reputație și în Europa

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
Perlelor), Liaohe și Songhua. Potrivit "Raportului privind calitatea mediului din China pentru anul 2012" publicat de Ministerul Protecției Mediului, situația calității apelor din întreaga țară încă nu este optimistă. Apa din Fluviul Perlelor și cursurile de apă din sud-vestul și nord-vestul țării are o calitate superioară, cea a fluviului Yangtze, a fluviilor din provinciile Zhejiang și Fujian au o calitate bună. Însă Fluviile Galben, Songhua, Huaihe și Liaohe au apele ușor poluate, iar pe fluviul Haihe poluarea este la nivel mediu

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]