275 matches
-
hotelului. Au fost reproduse după originale celebre, respectîndu-se un singur criteriu: să fie "antice". Venus din Milo stă lângă Traian. Înlăuntru, surprizele sunt, însă, și mai mari. Într-o sală, cu un tavan care imită cerul, un cer albastru cu norișori pufoși, a fost reprodusă, la proporțiile originale, vestita fântână a celor patru fluvii creată de Bemini pentru Piața Navona din Roma. Descopăr, chiar, un magazin cu toalete scumpe care se cheamă "Bemini". Ceva mai departe, într-o altă sală, un
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
boiarinul Constantin...” N-am reușit însă să-mi duc gândul până la capăt, pentru că mi-a atras atenția un zgomot ușor, venit din locul unde știam că se află călugărul. Curios, mi-am ridicat privirea...În locul bătrânului, însă, se afla un norișor de ceață, prin care străbătea o lumină neînchipuit de puternică...Părea o rază de soare. Pe măsură ce trecea timpul, lumina se întețea, din care cauză am început să clipesc tot mai des...Ca să scap de puterea luminii care parcă mă ardea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
bucurăm,încă, atât de mult și atât de trist! Și s-au despărțit. Și au plecat. Ea - dincotro a venit; el - așijderi. Cerul,în clipa aia, păru a păli,în măreția sa, și a se acoperi, cu o pată de norișor, gri. Dar, ei, nu băgară de seamă, acest neînsemnat amănunt. Ce mare păcat! STÂRLICIU Făcuse multe, se ocupase, temporar, cu diverse, încercase numeroase elemente, care să-i permită să găsească o soluție, pentru viața pe care natura i-o oferise
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la jumătate de veac, o viață din care-și amintea, mai cu plăcere, de anumite segmente. Căminul și grădinița nu și le luase niciodată în seamă. Peste primii ani de liceu trecea cu ușurință, cum ar trece, măturând-o, un norișor de vară, peste o iarbă în plină creștere, care, din acest motiv, lucește fără prea multă pregnanță. Ultimii ani ai liceului au lăsat,în viața Grigoruțului, și câteva amintiri mai frapante. În primul rând, primele îndrăgostiri. Dar, și acelea, trecătoare
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
chiar în lac. Cu aceste elemente m-am apucat eu să fac un peisaj drăguț, armonios, bine pro porționat. Casa mea era înaltă, cu frumoase ferestre arcuite în partea de sus, luminată de un soare mare și strălucitor, pe care norișorul firav nu-l împiedica să ardă cu putere. Lacul se afla lângă casă ca o mică piscină cu ape albastru-tremurătoare, iar lângă lac, copacul, cu o bogată și roditoare coroană. Șarpele l-am pitit într-un colț obscur, departe de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
amărât nu ne a păstrat imaginea iubirii-miracol și toți credeau că iubesc. Nimeni nu mai știe cât de strălucitoare e iubirea“, și așa mai departe...) Asta a durat o clipă și încă una. Deasupra, pe cer, de nu știu unde, apăruse un norișor alb, avea exact conturul feței mele. Acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă s-a lipit un alt norișor, ceva mai mic, privea prin mine. Pe urmă s-au contopit amândoi, curgeau unul prin altul ca niște
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
așa mai departe...) Asta a durat o clipă și încă una. Deasupra, pe cer, de nu știu unde, apăruse un norișor alb, avea exact conturul feței mele. Acolo unde ar fi trebuit să-mi fie urechea stângă s-a lipit un alt norișor, ceva mai mic, privea prin mine. Pe urmă s-au contopit amândoi, curgeau unul prin altul ca niște ape înfrățite („Să nu mă lași singur, Zenobia !“). Eram în mine, unul singur, deși singurătatea dispăruse. Nimic n-ar fi putut să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Barem de n-ar fi murit Breckenridge! oftă biologul. Numai un metalurgist ne-ar putea explica acest fenomen. Priviți! Și atinse marginea zdrențuită a metalului. O bucățică îi rămase între degete o clipă, apoi se fărâmiță și căzu ca un norișor de praf pe podea. - Mă pricep puțin la metalurgie, spuse Grosvenor, înaintând spre Smith. Oamenii îi făcură loc să treacă. - Ești unul dintre asistenții lui Breck? îl întrebă biologul, aruncându-i o privire încruntată. Prefăcându-se că nu-l aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Numai așa devenea cât de cât explicabil de ce nimeni nu încerca să înșele vigilența lui Francisc, cerberul care păzea coridorul ce da spre sala cu oglinzi; se temeau, poate, că, forțîndu-i taina, Bătrânul s-ar fi putut risipi ca un norișor de pulbere, de aceea preferau să și-l închipuie stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
așa devenea cât de cât explicabil de ce nimeni nu încerca să înșele vigilența lui Francisc, cerberul care păzea coridorul ce da spre sala cu oglinzi; se temeau, poate, că, forțându-i taina, Bătrânul s-ar fi putut risipi ca un norișor de pulbere, de aceea preferau să și-l închipuie stând ca o mumie în sarcofagul lui cu oglinzi; nu vroiau să riște o descoperire care i-ar fi lăsat singuri. Și trăgeam concluzia că sala cu oglinzi reprezenta pentru bătrâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
se opri și se uită în jur. Era atât de târziu, că nu mai rămăsese nimeni în redacție în afară de ele. Chiar îl iubești pe Laurence, nu? — Stevie! Ce întrebare! Sigur că îl iubesc. Sunt doar prea ocupată ca să plutesc pe norișori roz și, sincer, cred că ne e mai bine amândurora așa. Apreciem faptul că și celălalt e dedicat profesiei sale. Stevie reflectă asupra implicațiilor acestui fapt deprimant. Asta însemna, din câte înțelegea ea, că munca lor era o scuză ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În rama oglinzii. Și fotografia lui Tito Tempesta, măturător de stradă și stalinist convins - surâzător, căci În sfârșit defunctul a scăpat de nevasta lui, veșnic furioasă și lătrătoare. Apoi patul acela din alamă, cu Madona și Pruncul Isus Într-un norișor roșu, deasupra pernelor. Emma, care de când a plecat doarme cu mama ei În grija Mariei și a lui Isus. Un dulap din pal, plin de haine Împuțite de vreme, iar hainele Emmei, Încă În valize, căci În gaura aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
unei țigări ce-și elibera În noapte o firavă undă de fum. Emma nu purta prozaica pijama cu dungi, din vremea căsătoriei, ci o cămășuță lucioasă, provocatoare, probabil din atlas. Rămase la fereastră, cu coatele sprijinite pe pervaz. Expiră un norișor de fum și scutură cenușa În gol. Își rezemase capul de marginea geamului și fixa, fără să vadă, Întunericul din fața ei. Inima lui Antonio mitralie o rafală de bătăi, care Îl lăsă extenuat. Apropie-te. Încet, fără să strigi. Adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luă geanta cu discursurile redactate pentru el de Paolo Calvo, scriitor eșuat de romane introspective, ambientate În mediul Înalt-burghez, convertit acum În ghost-writer, și răspunse: — Cobor. Ușile automate ale ascensorului se Închiseră fâșâind. Elio se analiză În oglinda mică. Un norișor de păr cenușiu, un nas foarte lung, ușor deviat spre dreapta de un pumn primit cu mult timp În urmă, ochi vioi În spatele lentilelor. Purta o pereche de pantaloni de pânză simpli și un pulovăr albastru, În deschizătura căruia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Intrară pe o stradă pustie, unde părea că nu locuiește nimeni. Pe placa albă a semnalizatorului stradal se putea citi: strada Mangili. Era o tăcere profundă, doar câteva ciori fățarnice se strigau de la o creangă la alta. Polenul plutea În norișori pufoși ca vata de zahăr. Parcă nici nu erai În Roma. De o parte și de alta a străzii, În spatele porților Închise, dincolo de cedrii misterioși, se zăreau vile vechi, cu câte două-trei etaje, Înconjurate de grădini parfumate. Vilele acelea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
două nopți deja plătite. Hotelul este foarte șic și are o piscină termală mare cât un lac. Am putea face baie la cascade chiar În noaptea asta. Apa iese din izvoare la treizeci și șapte de grade. Și face aburi, norișorii Înconjoară totul, e un peisaj ireal, ca de vis. Vii, Emma? Nu știu dacă e o idee bună, ezită ea. Sunetul numelui ei o luase prin surprindere. Copiii Îi spuneau mamă. Pentru Antonio fusese Întotdeauna Mina. Iar acum, o sinapsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
scos din ea un macat argintiu, părea țesut din razele lunii care nu mai răsărise, și i-a învelit pe cei doi care se drăgosteau pe apa neagră. Andromanda i-a vegheat și le-a șoptit descântece. A chemat întruna norișorii care învăluiau gromovnicul ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ce-l ținea încuiat popa Băncilă în lada din turnul clopotniței și i-a pus să răsfoiască filele bătrânei cărți, în care se pecetluiseră semnele tunetului ceresc ce va să vină. Și pe răscolire de unde, în hârjoana celor doi înlănțuiți, norișorii i-au povestit șișcoaicei despre pruncuța care se va naște. Când Ghiolul Negru a început să geamă a înzorie, Andromanda a tras macatul de peste cei doi, șuierându-le că venise ceasul liniștirii. Lunganul și-a încheiat zorit pardesiul, a fluturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se întindea și rupea câte o cireașă pe care o prindea între buzele-i țuguiate și o mozolea, de parcă ar fi vrut să-i sugă sâmburele. Rafilă butonă de câteva ori agitat, apoi ridică din umeri. Cadâna dispăruse într-un norișor trandafiriu. Pufni: - Dar nimeni nu amintește de cum luptam noi cu cenzura. Că stăteau securiștii și cântăreau până și virgulele, citeau pe orizontală, pe verticală, respectiv, din trei în trei litere, sau cum le mai venea ideea, citeau, la o adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un început de vijelie, atingând cutiile de pe șifonier. Se ridică un norișor de praf. Se privi iar în oglinda șifonierului. Mlădiul trunchi de până mai adineauri prinsese să se îngroașe. Blugii pocniră, sfâșiați. Bluza crăpă și ea. Atârna ca o zdreanță pe o creangă întinsă în gol. - Doamne, ce se întâmplă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
în paltoane cenușii, cu ochii în pământ și zoriți, înțepeniți de frig, sufocați de fum, înghesuiți în fața ușilor de la metrou și de la autobuze, blestemând fiecare gest monoton și repetat de mii de ori în viața lor; și atunci, contemplă, recunoscător, norișorul alb ce trecea alene pe cerul foarte albastru și senin, dincolo de coroanele unui miliard de arbori maiestuoși din Amazonia. Auzi cântecul primei „păsări-bombardier“ a după-amiezii și fluierătura amoroasă a unei vulturoaice cu penaj cafeniu-închis. Un șarpe veninos alunecă la trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
se bucură de venirea primăverii. Zâna cu rochie de ghiocei și toporași a presărat petece de pământ fără zăpadă, a trezit la viață întreaga natură. Căldura soarelui dezmiardă mugurașii, iarba a prins colț fraged. Soarele s-a arătat de după un norișor albastru și a început să se minuneze. Cerul e senin, e îmbătat de razele curate ale soarelui, iar un firicel de vânt se strecoară printre razele de lumină. Se simte în aer plutind mireasma proaspătă a primăverii care trezește totul
De mână cu primăvara. In: ANTOLOGIE:poezie by Ştefania Damache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_672]
-
avea În acest fel puterea de a lupta cu orice afecțiune, menținîndu-i sănătoși. Hai să vorbim puțin despre stres! Era o duminică de iulie din acelea care Îmi plăceau mie foarte mult, cu un cer acoperit de o perdea de norișori mărunți, care Îți dădeau voie să te bucuri din plin de o binefăcătoare plimbare, fără a fi forțat să te retragi cît mai repede la umbra vreunei terase sau pur și simplu să te Întorci În casă, unde ventilatorul pe
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
o precupeață de podoabe de plastic deprinsă să-și reverse șuncile ori căruciorul de marfă pe platoul din fața Haltei de Pește din Piața Obor. Băga Necuratul arcuș de cătrăneală în voce și bătea tactul cu muștiucul narghilelei pe tejgheaua oricărui norișor. Fredona Ucigă-l toaca: 14 DANIEL BĂNULESCU - Lăsă-ți, țato, ocultismul și dezbracă-ți organismul... Organismul nu ia foc fiindcă-ai drăcuit în bloc... Compunea de n-avea treabă. Bale de voluptate curgeau de pe limba sa de scârbavnic și, insinuîndu-se
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
circuitului public, scurtcircuitate adică, policlinicile secrete, piscinele arogante și disprețuitoare în care înotau odrasle speciale, transparente, fără vezică, destinate încă din pungile seminale sau din mistica cursului scurt de materialism-dialectic să devină pe viață prim-secretari. Deasupra Împotrivitorului, cârd de norișori gri-trandafirii, mânați de la spate de suflul unor guri nevăzute, sinchisindu-se doar de-a face umbră Stăpânului actual al Lumii și al Pământului. Când șarjă peste Combinatul poligrafic "Casa Scînteii", has-Satan se abătu un moment pentru a se marghioli cu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]